[Yaoi] Dragoste incatusata

[Allison]

Hellaw people :) Ally's baaaaaack !
Si ca de obicei, revin in stil mare. Aveti aici prima mea incercare de yaoi ;;) apreciez orice fel de critica, dar cu cat e mai dura, cu atat mai bine. Mai ales ca e prima incercare de yaoi, so... sunt sigura ca aveti multe sfaturi sa imi dati :)
Primele capitole sunt mai scurte si poate ca nu la fel de eventful ca altele, dar continuati sa cititi :)) it keeps getting better !


Varsta minima: +14 (vor fi si capitole de +18)
Gen: yaoi, drama, romantic
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: none
Tipul de comentariu solicitat: critica avansata

Prolog

Sangele picura de pe varful degetelor femeii, lovind parchetul cu ecoul unui sunet macabru ce parea sa rasune in intreaga cladire. O balta de sange incepu sa se formeze pe mocheta alba a dormitorului in timp ce asternuturile, candva imaculate si ele, erau deja imbibate in sangele trupurilor ce-si pierdusera viata in ele.
Parul lung, de un roscat caramelizat al femeii ii acoperea cu totul chipul pe jumatate ingropat in perna, insa expresia de pura teroare a barbatului nu putea fi ascunsa de nimic. Mana lui era in continuare infasurata in jurul mijlocului ei intr-o ultima incercare de a o proteja de moartea ce s-a asternut pe fiintele amandurora in cele din urma. Semnele ultimei lor zbateri, a luptei tragice ce s-a tinut inainte ca ei sa isi dea ultimele suflari erau imprastiate peste tot prin camera; de la cioburile de sticla imprastiate peste tot, pana la usa daramata a dulapului din lemn de cires. Intr-un final insa, deznodamantul acestei scene devastatoare lua forma unui cutit de bucatarie insangerat, ridicandu-se sinistru din pantecele sfasiat al barbatului.
Casa era cufundata intr-o liniste mormantala, intrerupta doar de respiratia ritmica a tanarului.
Avea spatele sprijinit de rama usii dormitorului, iar ochii inexpresivi fixati in gol. Varfurile parului saten ii erau inchegate de sange, precum hainele. Mainile ce ii atarnau inerte pe langa corp erau acoperite si ele de sange uscat. Tot acestea manjisera probabil peretele si o buna parte din covor cu substanta vitala.
In cele din urma linistea fu rupta de o voce puternica ce venea din spatele usii de la intrare:
-Politia! Deschideti!
Tanarul nu schita nici un gest, de parca nu l-ar fi auzit. Avertismentul fu repetat inca odata, dar acesta ramase la fel de nemiscat. A treia strigare fu urmata de o bataie violenta in usa si o smucitura a clantei, dar niciuna dintre acestea nu avu vreun impact asupra adolescentului.
Un zambet amuzat si o sclipire innebunita a ochilor reusi sa razbata insa pe chipul acestuia in clipa in care usa fu sparta si data de perete, iar mai multi politisti navalira in casa cu pistoalele atintite inspre fruntea tanarului.

Capitolul 1

-Jennings, la perete! striga gardianul, descuind usa doar pentru a impinge inauntrul celulei un adolescent incatusat.
In celula, cu mainile la ceafa si fata indreptata spre perete, se mai afla un detinut. Nu reactiona in nici un fel cat timp gardianul il descatusa pe noul prizonier si incuia la loc celula, insa de indata ce gardianul parasi etajul, se indrepta spre baiat, care isi stergea cu dosul palmei sangele ce tocmai incepuse sa izvorasca dintr-o rana mai veche de pe buza inferioara, acum redeschisa de smuciturile brutale ale gardienilor.
Detinutul il privi tacut o vreme, urmarindu-l cu atentie cum isi recupereaza hainele si prosopul de pe podeaua jegoasa a celulei si se indreapta spre singurul pat ramas liber din camera, cel de jos.
-Eu sunt Ryan, spuse acesta la un moment dat, continuand sa analizeze trasaturile noului sau coleg de camera fara jena.
Nu parea sa aiba mai mult de 20 de ani, ceea ce il facea un pusti nefericit. Era totusi bine cladit, avea o statura inalta si desi nu exista nimic intimidant la el, nu era nici cine stie ce slabanog, lucru extrem de util prin acele locuri. Din nefericire pentru el insa, avea un chip placut si o infatisare destul de atractiva. Parul saten ciufulit si ochii verzi patrunzatori in combinatie cu vigoarea tineretii lui ii puteau aduce nenumarate necazuri acolo. Unele necazuri putandu-i fi chiar fatale.
Exista o diferenta radicala intre cei doi detinuti. Desi Ryan nu era nici el tocmai in varsta sau neatragator in vreun fel, era cu siguranta mult mai impozant decat colegul sau, dominand atat in statura cat si in putere fizica, accentuata de masa de muschi ce se intrezareau de sub tricoul usor mulat al uniformei.
Pana si trasaturile fetei erau distincte. Ryan era ceva mai palid, avea parul de un negru taciune tuns mai scurt si vadit mai neglijent, iar ochii ii erau atat de negrii incat parea ca nu ar avea pupile, emanand in acelasi timp si mult mai multa emotie decat cei verzi ai baiatului. Obrazul stang ii era brazdat de zgarieturi sau lovituri, lucru ce se putea zari si pe bratele sale, desi erau acoperite aproape in intregime de tatuaje.
Adolescentul nu catadicsi sa ii raspunda in vreun fel. Isi lingea cu grija buza ranita, parand pierdut in ganduri.
-Care e povestea ta? intreba Ryan cateva minute mai tarziu.
Nici de data aceasta nu primi vreun raspuns. Ryan nu mai insista totusi si trecu direct la ceea ce era mai important:
-Impartim o chiuveta si un closet dupa cum vezi, deci daca vrei sa ne intelegem, te sfatuiesc sa-ti faci toaleta doar dupa mine. Nu avem periute de dinti de cand Bob a reusit sa-si faca un cutit din a lui si si-a injunghiat colegul... Dar avem pasta de dinti si degete. Sapunul e inlocuit din cand in cand si la fel si prosoapele.
Chris dadu din cap pe parcursul instructiunilor, semn ca ascult, apoi intreba:
-Aveti vreun program zilnic?
-Trezirea la 6. Alinierea in fata usii la 7 pentru prezenta. De la 8 jumatate la 9 micul dejun si de la 10 la 11 dimineata avem o ora de exercitii fizice, iesit in curte, lucruri de genul asta. Pranzul e de la 1 la 2 dupa-amiaza si cina de la 7 jumatate la 8 seara. Apoi din nou, la 10 prezenta, la 11 stingerea.
-Am inteles, zise Chris, multumit ca i se raspundea concret la intrebari.
-Undeva intre pranz si cina o sa se strecoare si interogatoriile si intalnirile cu avocatii, daca esti atat de nou incat sa nu fi trecut si pe la tribunal inainte sa vii aici. Si cred ca esti.
Se opri din vorbit pentru a astepta o confirmare din partea lui Chris, care nu intarzie sa apara. Nu fusese judecat inca.
-Eventual cateva consultatii psihologice daca e cazul. Alea o sa-ti ocupe ceva din timp... Si daca esti printre cei norocosi, chiar si vizite. Avem dreptul la un telefon pe zi, ca veni vorba.
Chris aproba tacut, asimiland informatiile noii sale vieti. Probabil ca Ryan fusese impresionat de ceva ce vazuse pe chipul sau in acea clipa, caci intreba:
-Ai pe cineva afara?
-Nu.
-Nimeni? Nici macar vreo fata care sa vina sa te viziteze, ceva?
-Nu. Nimeni.
-Poate o sa ai un avocat bun. Daca nu ti-au dat o sentinta inca, e bine. Inseamna ca mai ai o sansa. Crede-ma ca sansa asta o sa fie singura ta speranta multa vreme de acum, deci eu zic sa te gandesti bine la ea. Stii sa te bati?
Chris nu spuse nimic, dar in schimb se intoarse in pat in asa fel incat sa stea cu spatele la colegul sau de celula, semn ca nu mai avea chef de discutii. Ryan ofta descurajat.
-Daca nu, o sa inveti acum, zise Ryan scurt inainte sa se urce si el in patul sau.