Catuse fara lanturi

[Alisha]

Capitolul 3
`Si asa incepe totul. Straina`

Odata cu rasaritul soarelui, orasul adormit prinse iarasi viata. Soferii grabiti goneau pe strazi claxonand nervosi. Un caine vagabond prinse a latra fara motiv, iar vecinul vesnic moracanos isi incepu tirada obisnuita de tipete.

-Pramatii nesabuite, va invat eu minte sa va mai jucati in poarta mea! Dispareti de aici vagabonzilor!

Linistea dormitorului a fost brusc sparta de fosnitul hainelor si fredonarea lina a unui cantec de dragoste. Adelaide gemu plapand si isi scufunda partea stanga a fetei in perna moale. Isi deschise ochii pe jumatate, incruntandu-se la lumina puternica. Clipi de cateva ori pana ca ochii se obisnuira cu aceasta si zambi indreptandu-si privirea catre silueta ce se perinda in fata oglinzii.

Isi musca usor buza de jos admirand cum muschii se incordau si se relaxau sub camasa subtire ce parea a-i complimenta trupul zvelt si tenul masliniu.

La cei aproape treizeci de ani ai sai, Sergiu era un barbat atragator. O partida buna. Insa nu fizicul sau demn de un gladiator i-a atras atentia. Si nici parul saten matasos ce ii peria umerii. Ci ochii lui. Acele orbite castanii ce iti putea privi in suflet. Mandria si hotararea ce se reflectau in ei contrastandu-se placut cu trasaturile proeminente ale fetei.

Isi lasa privirea sa-i cutreiere trupul nestingherita, tresarind cand cineva isi drese glasul. Rosi, jenata ca a fost surprinsa holbandu-se la posteriorul barbatului si se ascunse sub asternuturi.

Sergiu rase amuzat si se aseza pe marginea patului. Isi propti bratele de o parte si de alta a femeii si isi apropie buzele de urechea ei. Atat de aproape incat ii putea simti respiratia calda mangaindu-i obrazul.

-Buna dimineata iubire! Ii sopti acesta scaldandu-i fata cu sarutari. Adelaide inchise ochii bucurandu-se de senzatie.

-Neata! Raspunse aceasta intr-un final.

-Stii, as putea sa intarzii cateva ore azi…spuse barbatul lasandu-si ochii sa coboare pana in dreptul sanilor ei ce se inaltau sfidatori sub camasa de noapte. Fata ii arunca o privire ucigatoare si isi trase patura mai aproape de trup.

-Du-te Sergiu! Acesta rase din nou si se ridica de pe pat aranjandu-si pentru o ultima data camasa in oglinda. Dupa o scurta pauza, Sergiu isi intoarse capul pe jumatate catre logodnica sa.

-O sa fii bine? O intreba incet, ingrijorarea citindu-i-se in voce. Ade schita un zambet si incuviinta din cap. Se ridica mladios si ii aseza cravata in pozitia corespunzatoare. Se ridica pe varfuri si il saruta linistitor.

-Voi fi bine Sergiu. Poate voi da si pe la redactie. A trecut ceva timp de cand nu am mai scris ceva. Ziarul din Oriso pare a fi in cautare de redactori si reporteri. Sergiu ii stranse mainile in ale sale si se indrepta catre usa.

–Ai grija de tine!

-Si tu la fel. Tanarul ii ridica barbia cu doua degete si se apleca pentru un sarut caruia fata ii raspunse imediat.

Inchise usa dupa el si simti cum un fior ingrozitor ii strabate coloana. Se intoarse rapid scrutand cu privirea coridorul. Aerul a devenit dintr-o data mai rece si mai dens. Inghiti in sec inaintand cu pasi mici, nesiguri. Apuca o umbrela din cuier simtind cum inima ii bate cu putere in piept.

Odata ajunsa la capatul coridorului, se uita precauta in ambele parti. Aproape ca scapa umbrela din mana cand zari usa camarii leganandu-se. Dar eram sigura ca era incuiata aseara. Ii era din ce in ce mai greu sa respire, iar genunchii ii erau ca de gelatina. Trase aer in piept si stranse arma improvizata cu hotarare. Apuca cu mana-i tremuranda clanta usii si o deschise cu putere. Un tipat terifiant ii scapa printre buze si se prabusi la pamant.

Miau…Miau…Miau!

Ade se ridica in capul oaselor si privi cu ura ghemotocul negru de blana ce parea a ii rade in fata.

-Firai tu a naibii de mata! Marai tanara incercand sa apuce pisica de ceafa, insa, fiind mai rapida, felina se feri cu agilitate din calea ei si disparu afara pe usa din dos. Bolborosind injuraturi Ade isi scutura hainele de praf si se grabi in baie pentru un dus.

Enervata la culme si cu inima inca batandu-i cu putere, trecu pe langa usa camarii fara a auzi rasul infundat sau a observa ochii scanteietori ce o priveau amuzati, ascunsi printre rafturile pline de conserve.

Orele dupa-amiezii o gasira pe fata intinsa sub o tufa de trandifiri ascultand cantecul tandru al unor randunele. Asemenea unui copilas mic, a cercetat fiecare coltisor al noii lor locuinte, incercand sa-i descopere toate secretele, toate chichibusurile. Asa ca, dupa cateva ore de alergat din stanga in dreapta isi alese cateva mere rosii si suculente din fructiera si se indrepta catre gradina ce a vrajit-o inca din primul moment. Se aseza pe iarba verde, iubind cum aceasta ii dezmierda pielea catifelata. Dupa ce termina de rontait marul, isi inchise ochii si isi impreuna bratele sub cap inspirand adanc. Iubea natura si linistea. Iubea mai ales aceea pace sufleteasca indusa de aerul proaspat.

Auzi sunetul unor pasi in apropiere insa nu s-a ridicat. Nu reprezentau o amenintare. Hotari ea si isi incrucisa picioarele.

~Sa te blestem in noapte

Sa ti-l spun in soapte

Sa ma asculti fara suflu

Numai frica sa-ti rasuflu~

A recunoscut cantecul inca cu primele note. L-ar fi putut recunoaste dintr-o mie. Ochii i se deschisera instantaneu insa trupul ii era incremenit de groaza. Respiratia i se iuti considerabil si se ridica sovaielnic. Pe bancuta din fata casei vecinilor zari o tanara ghemuita. Era imbracata intr-o rochie lunga, alba ce parea cu doua numere mai mare. Parul roscat inchis ii aluneca pe spate in valuri dese, acoperindu-i fata. Se legana dintr-o parte in alta, rupta parca de lume, fredonandu-si cantecul. Nu se opri nici cand o simti pe Adelaide apropiindu-se de ea. De fapt, nici nu parea ca ar fi observat-o pana cand aceasta nu se afla la doi pasi de ea.

Ii zari pantofii negri si isi inalta privirea catre ea. Adelaide isi duse socata o mana la gura. Nu parea a avea mai mult de cincisprezece ani, insa fata ii era mult mai matura. Ochii ii erau lipsiti de orice emotie. Goi si reci. Iar pielea era alba asemenea unui cadavru. Adelaide schita un zambet si o intreba pe un ton prietenesc.

-Buna! Ce faci? Copila o privi insistent si pentru o clipa se indoi ca va spune ceva. Ce cantai adineauri? Incerca ea iar, insa si de data asta tacere. Copila isi inclina capul spre stanga si cu un salt rapid era in picioare. Isi intoarse pe jumatate privirea si ii facu semn Adelaidei sa o urmeze. Cu o usoara ezitare aceasta o urma.

Mersera in tacere una in spatele celeilalte amestecandu-se cu usurinta printre trecatori pana ce ajunsera in fata unei cladiri abandonate. Aici fata se opri pentru un moment, dupa care se strecura printr-o usa improvizata. Adelaide ramase in urma tematoare. Isi inclesta pumnii si cu pasi nesiguri o urma inauntru.

Incaperea era slab iluminata. Doar o lampa sparta si cateva lumanari insirate pe ici pe colo. In mijlocul odaii, asezata turceste pe o perna zdrenturoasa o zari pe tanara. Aceasta avea un zambet ciudat pe fata si, cu o voce ce parea a fi strabatut lumea de apoi, o intampina.

-Buna Adelaide, bine ai venit acasa!