I not your pray

[Nywa]

[center]Capitolul 2[/center]

Stateam in camera mea privindu-i pe Zero si Sayori cum se uitau prin dulap, pe sub pat sau prin alte locuri, unde asputea ascunde obiecte interzise, in timp ce savuram un ceai din plante.
- Ma mir ca nu are nimic ilegal pe aici, marai argintiul, apoi se intoarse spre fata si ii spuse, hai la Aido, ca ala sigur e tornada pe acolo.
Am chicotit usor fantomatic cand am auzit, dar m-am sinchisit sa ma ridic de pe fotoliul comod, pentru a inchide usa dupa ei. Ce idioti! Ma mir ca nu au cautat sub saltea sau in fundul fals al dulapului. Imi intorc manicile de la bluza-tricou, neagra cu manici albe si usor pe trup, aratandu-mi muschi de felina ce ii aveam. Ma trantesc pe pat, oftand usor si privesc perdelele grele de catifea visinie, iar ele s-au tras in fereastra singure. As putea sa ma mandresc ca nimeni nu stia - in afara de familie - de puterea mea psikokinetica. O putere demna de un conducator al vampirilor, transmisa de la primul vampir pana la mine, in stare adormita, iar eu am trezit-o si o puteam folosi cand vroiam, dar nu vroiam sa se afle de ea. De fapt nimeni in afara de directorul Cross - un lunatic si jumatate - stia ca sunt vampir de Level A si care era puterea mea, dar a jurat ca va pastra secretul, lasandu-ma pe mine sa dezvalui adevarata identitate.
Niste batai in usa ma trezira din starea mea de meditatie, facandu-ma sa il injur pe cel sau cea care a indraznit sa ma intrerupta din asa-zisul somn de zi. Ma ridic lenes din pat si deschid usa, dand nas in nas cu Ruka - o stramba nu alta - ce imi spuse ca sunt asteptat de Kaname in biroul sau. M-am incruntat si i-am multumit fetei ca avusese atata buna-vointa sa ma anunte.
Dupa ce s-a carat aia, am iesit din camera, inchizand usa si am pornit spre biroul lui Kuran, fiindca stiam pe unde este, ca am mai fost o data la el, cand am ajuns aici. Ma opresc in fata unei usi duble si ciocanesc foarte usor in ea, dar o data ca era suficent. De dupa ea aud un "intra" plictisit si deschid usa, pasind cu oarecare teama in incapere. Vampirul statea pe scaunul sau rotativ, intors cu fata spre geam si pe biroul sau se afla o tabla de sah, doar cu cateva piese, cea ce ma facu curios.
- Vino mai aproape Oskar ca nu te mananc, mi se adresa si eu am facut cativa pasi mari, oprindu-ma exact in fata biroului sau. Ce mai faci? Ma intreba, intorcandu-si scaunul spre mine.
Am ramas usor suprins sa il vad pe presedintele Clasei de Noapte, cu camasa descheiata la toti nasturi, expunandu-si trupul cu muschi deiscreti, dar si puternici. Trebuia sa le dau dreptate muritoarelor de la Academie la faza ca, Kaname arata destul de bine. Imi schimb repede privirea si ma incrunt cand vad ca pe tabla se afla regele de negru, parca aparat de regele de alb, in timp ce ei erau inconjurati de nebun, cal, pion, tura si regina. Intind mana si iau de pe tabla regele de negru, incepand sa-l examinez cu vadita curiozitate.
- Esti sahist? Ma intreba el si eu dau din cap ca da, fiindu-mi prea lene sa raspund verbal. Eu nu sunt, dar intr-o zi as vrea sa ma inveti, mai spuse, cand am pus regele la loc pe tabla.
- De ce m-ai chemat aici? Il intreb, privindu-l calm in ochii aceia de ciocolata, ce face fetele sa se topeasca la figurat pe ele.
- Azi cand am fost in oras, am simtit ca te apasa ceva. Cineva te supara? Ma intreba, facandu-ma sa ma incrunt. Oskar daca taci si inghiti si nu imi spui macar mie, s-ar putea sa siferi singur ca si Zero, iar eu nu cred...
- Ma simt urmarit de cand am venit, i-am raspuns la intrebare si fata lui se intuneca, neintelegand la ce ma refer. La ore simt ca cineva se uita insistent la mine si cand privesc in clasa, nu vad pe nimeni ce sa ma priveasca insistent, iar acum doua saptamani am auzit ziua in amiaza-mare pasi in jurul usii mele... de la balcon. Daca ai pe cineva in mine, spune-i sa gaseasca alta metoda sa incerce sa ma cucereasca si nu sa devina obsedata, mai spus, apoi ma intorc pe calcaie si ma indrept spre usa.
Il aud cum ma opreste si imi spuse ca o sa afle cine este admiratoarea mea inforcata - in cel mai rau caz admiratorul meu - si eu am dat din cap si atat, iesind din birou, ducandu-ma direct in camera.

Stateam in biblioteca scolii si ma uitam printr-un atlas de botanica, notand despre trandafir niste date, fiindca era floarea mea preferata si voriam sa vad, daca sangele meu ar putea sa aibe vreo influienta asupra lui. Aud cum scaumnul din fata mea a fost tras si am auzit un "buna" cu aer de vedeta, cea ce ma facu sa ridic ochii imediat din notitele mele. Raman usor uimit sa o vad pe Ruka, asezata la aceasi masa cu mine, fiindca a facut mutre cand am venit, spunand ca nu vrea sa fie vecina cu mine - la camera - si ar prefera sa fie cu Kiryu. Satena imi zambi rece si imi scrise pe o foaie ce fac, iar eu i-am raspuns scurt: "Nu te intereseaza". Am pus semnul la atlas la trandafir, apoi l-am inchis. Dupa ce l-am pus inapoi in rasft, mi-am luat sa citesc Romeo&Julieta in original in camera, neavand chef sa mai stau in biblioteca, chit ca acolo ma simteam insiguranta si fara sa fiu urmarit de cineva. Poate nu era nimeni si totul se petrecea in mintea mea, fiindca mai era un Level A in preajma mea, mai are decat mine cu un an. Da! Asta era! De acum inainte voi ignora totul din jurul meu, daca nu e legat strict de persoana mea, cea ce nu va fi defel greu.