14-06-2012, 01:20 AM
Multumesc mult de comentariu si ma bucur ca iti place :-* !
Capitolul 13 :
Urmatoarea zi m-am trezit de dimineata, pentru a ma duce la servici, dar am reluat inainte ce s-a intamplat dupa ce m-am dus la spital deoarece nu mai eram atat de sigur de felul cum am ajuns in pat. In cele din urma mi-am adus aminte ca am stat in spital pana tarziu, si personalul aproape m-a dat afara cu forta, pentru ca vroiam sa dorm acolo, ajungand acasa intr-un tarziu. Mi-am trecut mana prin par apoi mi-am bagat fata in perna, inspirand greu. Gasisem o oarecare solutie pentru "problema" mea, si anume ca sora mea va iesi din spital duminica, deci peste cinci zile, pana atunci va trebui sa nu-i dau de banuit lui Sebastian de nimic, iar daca va observa ca parintii mei lipsesc, i-as putea spune ca nu sunt in tara... Nu ma incanta catusi de putin ideea de a-l minti in continuare pe roscat, dar nu vroiam sa-l pierd...asa ca mai bine fac asta decat sa-l fac sa...ma urasca. Am oftat zgomotos, apoi m-am ridicat lenes intrand in baie, pentru un dus revigorant; am intrat direct in cabina spatioasa, neavand ce haine sa dau jos deoarece dormisem dezbracat. Picaturile fierbinti imi alungau stresul, intr-o oarecare masura, dar situatiile si problemele care se acumulau din ce in ce mai mult, ma faceau tot mai slab si neputincios. Asta era una dintre putinele zile cand ma simteam atat de afectat de tot ceea ce se intampla in jurul meu, avand nevoie cel mai mult de cineva langa mine si da, acesta era unul dintre momentele cand intr-adevar ii simteam nebuneste lipsa mamei. Am iesit din acea ploaie de picaturi, indreptandu-ma spre dulap. Doar trupul mi l-am sters, parul l-am lasat liber, stiind ca se usuca rapid, iar pana ma voi imbraca ar trebui sa fie gata. Am ales pentru ziua de azi o camasa alba si niste pantaloni si tenesi de aceeasi culoare, dar pentru a-i da un strop de eleganta am optat pentru un sacou negru. Astazi aveam sedinta in legatura cu cu proiectul din Norvegia. Investitorii englezi vor fi prezenti pentru sponsorizare, iar cum engleza mea lasa de dorit, ma voi baza pe "seful" meu. In fond ce poate fi mai sexy decat Sebastian cu accent englezesc? Am zambit la propriul gand, facand semn unui taxi sa se opreasca. Ceea ce am remarcat abia dupa ce am urcat in aceea masina, era ca, din nou, Kyle lipsea. Si nu stiu de ce, defapt...banuiesc. "Am fost pana afara" si lipsa sa de acum, imi intareau tot mai mult parerea cum ca el nu a trecut peste subiectul "Leon". Dar din moment ce el prefera sa se indeparteze de mine, ii voi respecta decizia, ar fi putut macar sa-mi vorbeasca despre asta, sa-mi spuna ca il deranjeaza sau chiar enerveaza aceste lucruri, dar se pare ca a ales tacerea, si...pana la urma urmei era alegerea lui. Privind ceasul de la mana, nu am realizat ca aproape intarziasem, din nou! Am inceput sa alerg pe scarile inalte, dat fiind faptul ca lifturile erau ocupate ajungand destul de rapid in sala de sedinta, unde era toata lumea. M-am scuzat apoi m-am asezat la locul meu, auzind apoi vocea lui Leon :
- Cum suntem toti, putem incepe. Sebastian va incepe sa explice totul in legatura cu proiectul asa ca ascultati, este unul important, ce-l are impreuna cu Ren.
Tonul sau era grav, chiar nervos pot spune, si nici macar nu-si ridica privirea din actele din fata sa. Buzele roscatului incepura sa se miste, evident in engleza, pentru ca cei trei sa inteleaga. Desi nu eram expert, intelgeam in mare parte, dar nu puteam sa nu-i remarc accentul aproape perfect, precum si pronuntia. Dupa multe explicatii si cele cate schita proiectate de mine, unul dintre ei intreba daca eu sunt cel ce a realizat cele cateva desene pe care le analiza atent.
- Yes, he is.
Am privit in ochii barbatului, citind mandria ca ma avea, din mai multe puncte de vedere...
- He's gorgeous. You're very lucky, mister Sebastian.
Pe asta am inteles-o si, pentru a fi sincer, ma simteam flatat. Am zambit subtil, amuzat de roscat cum se umfla si mai tare in pene, pentru complimentul adus mie de un necunoscut. Dupa aceasta ultima replica, cei trei barbati trecuti lejer de varsta de treizesci de ani, pe care acum am apucat sa-i analizez, se ridicara arangandu-si costumele negre si elegante, au dat mana cu cei doi patroni si au plecat. Dupa zambetele lor, inteleg ca totul a decurs bine; la randul meu m-am ridicat si eu fiind atins pe umar de cineva, apoi am auzit o soapta "Ne vedem in biroul meu". Am zambit recunoscand imediat vocea. M-am indreptat spre biroul meu pentru a-mi lasa haina, sesizand in cele din urma ca, prietenul meu Kyle, lipsea. Nu am bagat in seama acest aspect, daca intr-adevar dorea sa se distanteze de mine fara macar o explicatie sau o discutie, este strict problema lui. Cu aceste ganduri m-am indreptat spre incaperea unde se afla "micul meu englez"; am batut usor la usa, intrand fara a mai astepta un raspuns. Acesta statea lejer pe canapeaua din mijlocul camerei, cu un pahar in mana, pe jumatate gol. M-am apropiat sfios de el, simtind privirea cum imi analiza fiecare miscare, aproape intimidandu-ma.
- Good morning, boss.
Auzind ce am spus, acesta pufni in ras dezvelindu-si dantura alba si perfecta, si desi nu se astepta, mi-am dus mainile in parul sau lipindu-mi buzele de ale sale. Gustul lichiorului pe care tocmai il bause, ma ametea, facand atingerea buzelor noastre sa fie tot mai lacoma. Limba sa imi cerceta cu atat pasiune si nerabdare caldura umeda a gurii mele, lasandu-ma fara aer. M-am dezlipit intr-un final de el, nevoie de oxigen devenind acuta, saruntandu-l insa de cateva ori, scurt dar dulce. Imediat ce privirile ni se intalnira, imi zambi, iar eu i-am urmat exemplul, lasandu-mi apoi capul pe pieptul sau. In ultima vreme facusem un obicei din acest lucru, dar imi placea atat de mult sa stau asa incat nu ma puteam abtine!
- Ren, unde e Kyle? intrebarea sa ma lua prin surprindere, deci nu am fost singurul care i-a remarcat absenta, iar acum posibilitatea ca el sa fie invoit pentru aceasta zi s-a spulberat.
- Nu stiu, am raspuns oftand.
- S-a intamplat ceva? Voi doi erati de nedespartit.
Am inceput sa ii povestesc toata "istoria" noastra, cum Kyle tinea la Leon, cum acesta nu-i acorda atentie, si cum de la un timp acesta pur si simplu ma evita. Dar acum ca nu era degasit, deja devenea ingrijorator, totusi nici macar la telefon nu a raspuns.
- Poate e cu Leon, veni rapid concluzia roscatului.
- Ma indoiesc, el a fost azi la sedinta.
Am inchis subiectul, lasandu-l sub un mare semn de intrebare, insa al carui raspuns vroiam sa-l aflu cat mai rapid, daca i s-a intamplat ceva? Nu, nu trebuia sa gandesc negativ,cel mai probabil a plecat cateva zile din oras pentru a se calma, si pentru a-si pune gandurile in ordine, in fond el era mai sensibil decat mine si stiu ce a indurat, deci ar fi fost de-a dreptul stupid din partea mea sa il dau in urmarire generala. Va aparea el.
Eu continuam sa stau agatat de Sebastian, in timp ce el imi povestea ceva de o vacanta, in care ar fi "dragut" sa mergem decat noi doi. Ah...si cat as fi vrut sa nu se ajunga la asta, intamplarile de genul ma faceau sa ma gandesc ca cel mai bine ar fi daca i-as spune adevarul, desi cu un risc mare, pare a fi cea mai buna solutie. L-am refuzat pe motiv ca voi pleca din oras pentru doua zile, la parintii mei, evident o minciuna mare cat mine. Il mintisem de atat de multe ori, incat imi era teama sa nu ma incurc in minciuni, si sa realizez cat de ridicol eram, si cat de urat putea iesi daca ar fi aflat totul. Am inghitit in sec, apoi mi-am repetat in gand "Inca cinci zile si sora mea va fi externata, de atunci totul va fi mai usor, mult mai usor". Dar luam in calcul si varianta in care ar fi putut afla, si nu cred ca i-ar fi atat de greu pentru o persoana influenta ca el, dar aici interveneam eu "castigandu-i increderea". M-am aplecat asupra lui sarutandu-i din nou buzele, de data aceasta urcandu-ma deasupra lui, abandonandu-mi mainile in parul matasos si inflacarat. Dar era ceva diferit. Foarte diferit. Il simteam crispat, chiar rece as putea spune, abia imi raspundea la sarut, iar in cele din urma se desprinse privindu-ma incruntat.
- Ma minti.
Capitolul 13 :
Urmatoarea zi m-am trezit de dimineata, pentru a ma duce la servici, dar am reluat inainte ce s-a intamplat dupa ce m-am dus la spital deoarece nu mai eram atat de sigur de felul cum am ajuns in pat. In cele din urma mi-am adus aminte ca am stat in spital pana tarziu, si personalul aproape m-a dat afara cu forta, pentru ca vroiam sa dorm acolo, ajungand acasa intr-un tarziu. Mi-am trecut mana prin par apoi mi-am bagat fata in perna, inspirand greu. Gasisem o oarecare solutie pentru "problema" mea, si anume ca sora mea va iesi din spital duminica, deci peste cinci zile, pana atunci va trebui sa nu-i dau de banuit lui Sebastian de nimic, iar daca va observa ca parintii mei lipsesc, i-as putea spune ca nu sunt in tara... Nu ma incanta catusi de putin ideea de a-l minti in continuare pe roscat, dar nu vroiam sa-l pierd...asa ca mai bine fac asta decat sa-l fac sa...ma urasca. Am oftat zgomotos, apoi m-am ridicat lenes intrand in baie, pentru un dus revigorant; am intrat direct in cabina spatioasa, neavand ce haine sa dau jos deoarece dormisem dezbracat. Picaturile fierbinti imi alungau stresul, intr-o oarecare masura, dar situatiile si problemele care se acumulau din ce in ce mai mult, ma faceau tot mai slab si neputincios. Asta era una dintre putinele zile cand ma simteam atat de afectat de tot ceea ce se intampla in jurul meu, avand nevoie cel mai mult de cineva langa mine si da, acesta era unul dintre momentele cand intr-adevar ii simteam nebuneste lipsa mamei. Am iesit din acea ploaie de picaturi, indreptandu-ma spre dulap. Doar trupul mi l-am sters, parul l-am lasat liber, stiind ca se usuca rapid, iar pana ma voi imbraca ar trebui sa fie gata. Am ales pentru ziua de azi o camasa alba si niste pantaloni si tenesi de aceeasi culoare, dar pentru a-i da un strop de eleganta am optat pentru un sacou negru. Astazi aveam sedinta in legatura cu cu proiectul din Norvegia. Investitorii englezi vor fi prezenti pentru sponsorizare, iar cum engleza mea lasa de dorit, ma voi baza pe "seful" meu. In fond ce poate fi mai sexy decat Sebastian cu accent englezesc? Am zambit la propriul gand, facand semn unui taxi sa se opreasca. Ceea ce am remarcat abia dupa ce am urcat in aceea masina, era ca, din nou, Kyle lipsea. Si nu stiu de ce, defapt...banuiesc. "Am fost pana afara" si lipsa sa de acum, imi intareau tot mai mult parerea cum ca el nu a trecut peste subiectul "Leon". Dar din moment ce el prefera sa se indeparteze de mine, ii voi respecta decizia, ar fi putut macar sa-mi vorbeasca despre asta, sa-mi spuna ca il deranjeaza sau chiar enerveaza aceste lucruri, dar se pare ca a ales tacerea, si...pana la urma urmei era alegerea lui. Privind ceasul de la mana, nu am realizat ca aproape intarziasem, din nou! Am inceput sa alerg pe scarile inalte, dat fiind faptul ca lifturile erau ocupate ajungand destul de rapid in sala de sedinta, unde era toata lumea. M-am scuzat apoi m-am asezat la locul meu, auzind apoi vocea lui Leon :
- Cum suntem toti, putem incepe. Sebastian va incepe sa explice totul in legatura cu proiectul asa ca ascultati, este unul important, ce-l are impreuna cu Ren.
Tonul sau era grav, chiar nervos pot spune, si nici macar nu-si ridica privirea din actele din fata sa. Buzele roscatului incepura sa se miste, evident in engleza, pentru ca cei trei sa inteleaga. Desi nu eram expert, intelgeam in mare parte, dar nu puteam sa nu-i remarc accentul aproape perfect, precum si pronuntia. Dupa multe explicatii si cele cate schita proiectate de mine, unul dintre ei intreba daca eu sunt cel ce a realizat cele cateva desene pe care le analiza atent.
- Yes, he is.
Am privit in ochii barbatului, citind mandria ca ma avea, din mai multe puncte de vedere...
- He's gorgeous. You're very lucky, mister Sebastian.
Pe asta am inteles-o si, pentru a fi sincer, ma simteam flatat. Am zambit subtil, amuzat de roscat cum se umfla si mai tare in pene, pentru complimentul adus mie de un necunoscut. Dupa aceasta ultima replica, cei trei barbati trecuti lejer de varsta de treizesci de ani, pe care acum am apucat sa-i analizez, se ridicara arangandu-si costumele negre si elegante, au dat mana cu cei doi patroni si au plecat. Dupa zambetele lor, inteleg ca totul a decurs bine; la randul meu m-am ridicat si eu fiind atins pe umar de cineva, apoi am auzit o soapta "Ne vedem in biroul meu". Am zambit recunoscand imediat vocea. M-am indreptat spre biroul meu pentru a-mi lasa haina, sesizand in cele din urma ca, prietenul meu Kyle, lipsea. Nu am bagat in seama acest aspect, daca intr-adevar dorea sa se distanteze de mine fara macar o explicatie sau o discutie, este strict problema lui. Cu aceste ganduri m-am indreptat spre incaperea unde se afla "micul meu englez"; am batut usor la usa, intrand fara a mai astepta un raspuns. Acesta statea lejer pe canapeaua din mijlocul camerei, cu un pahar in mana, pe jumatate gol. M-am apropiat sfios de el, simtind privirea cum imi analiza fiecare miscare, aproape intimidandu-ma.
- Good morning, boss.
Auzind ce am spus, acesta pufni in ras dezvelindu-si dantura alba si perfecta, si desi nu se astepta, mi-am dus mainile in parul sau lipindu-mi buzele de ale sale. Gustul lichiorului pe care tocmai il bause, ma ametea, facand atingerea buzelor noastre sa fie tot mai lacoma. Limba sa imi cerceta cu atat pasiune si nerabdare caldura umeda a gurii mele, lasandu-ma fara aer. M-am dezlipit intr-un final de el, nevoie de oxigen devenind acuta, saruntandu-l insa de cateva ori, scurt dar dulce. Imediat ce privirile ni se intalnira, imi zambi, iar eu i-am urmat exemplul, lasandu-mi apoi capul pe pieptul sau. In ultima vreme facusem un obicei din acest lucru, dar imi placea atat de mult sa stau asa incat nu ma puteam abtine!
- Ren, unde e Kyle? intrebarea sa ma lua prin surprindere, deci nu am fost singurul care i-a remarcat absenta, iar acum posibilitatea ca el sa fie invoit pentru aceasta zi s-a spulberat.
- Nu stiu, am raspuns oftand.
- S-a intamplat ceva? Voi doi erati de nedespartit.
Am inceput sa ii povestesc toata "istoria" noastra, cum Kyle tinea la Leon, cum acesta nu-i acorda atentie, si cum de la un timp acesta pur si simplu ma evita. Dar acum ca nu era degasit, deja devenea ingrijorator, totusi nici macar la telefon nu a raspuns.
- Poate e cu Leon, veni rapid concluzia roscatului.
- Ma indoiesc, el a fost azi la sedinta.
Am inchis subiectul, lasandu-l sub un mare semn de intrebare, insa al carui raspuns vroiam sa-l aflu cat mai rapid, daca i s-a intamplat ceva? Nu, nu trebuia sa gandesc negativ,cel mai probabil a plecat cateva zile din oras pentru a se calma, si pentru a-si pune gandurile in ordine, in fond el era mai sensibil decat mine si stiu ce a indurat, deci ar fi fost de-a dreptul stupid din partea mea sa il dau in urmarire generala. Va aparea el.
Eu continuam sa stau agatat de Sebastian, in timp ce el imi povestea ceva de o vacanta, in care ar fi "dragut" sa mergem decat noi doi. Ah...si cat as fi vrut sa nu se ajunga la asta, intamplarile de genul ma faceau sa ma gandesc ca cel mai bine ar fi daca i-as spune adevarul, desi cu un risc mare, pare a fi cea mai buna solutie. L-am refuzat pe motiv ca voi pleca din oras pentru doua zile, la parintii mei, evident o minciuna mare cat mine. Il mintisem de atat de multe ori, incat imi era teama sa nu ma incurc in minciuni, si sa realizez cat de ridicol eram, si cat de urat putea iesi daca ar fi aflat totul. Am inghitit in sec, apoi mi-am repetat in gand "Inca cinci zile si sora mea va fi externata, de atunci totul va fi mai usor, mult mai usor". Dar luam in calcul si varianta in care ar fi putut afla, si nu cred ca i-ar fi atat de greu pentru o persoana influenta ca el, dar aici interveneam eu "castigandu-i increderea". M-am aplecat asupra lui sarutandu-i din nou buzele, de data aceasta urcandu-ma deasupra lui, abandonandu-mi mainile in parul matasos si inflacarat. Dar era ceva diferit. Foarte diferit. Il simteam crispat, chiar rece as putea spune, abia imi raspundea la sarut, iar in cele din urma se desprinse privindu-ma incruntat.
- Ma minti.
Daca exista cineva care te poate rani, atunci exista si cineva care iti poate vindeca rana.