Abisul umbrelor

[Shilpa]

Am venit si eu cuntinuarea povestii daca mai este cineva interesat de ea,dar inca odata nu am ternimat capitolul 2 il voi termina saptamana asat.Oricum mai am teza marti sa apoi intru in vacanta,daca va place povestea poate pot posta mai mult.Iata si continuarea si scuze pentru absenta, dar am avut probleme cu tezele si iertati-ma pentru greseli.

Am citit cele cateva cuvinte fara sa aiba vreo insemnatate pentru mine si am hotarat sa fac o plimbare.Am coborat deci la parter cu gandul sa ies afara, cand am vazut-o pe directoare. Privea pierduta spre statuia rece,mangaind-o usor sperand din tot sufletul sa prinda viata.In aceste momente imi parea atat de rau pentru ea, suferise foarte mult, dar ma facea si pe mine sa sufar.Am oftat adanc si am mers mai departe pe holul ingust, privind femeia care se retragea in biroul ei.Nu am apucat sa ies pe usa ca m-am ciocnit de Kyoko care imi aruca o privire superioara.Am vrut sa plec,dar am fost lipit de zid de Shizuru care imi zise cu raceala:
-Uite cine este aici, preferat profesoarei! Din cauza ta am luat noi note mici, ai sa platesti.
Si cu aceste cuvinte imi dadu o palma, care imi rosi obrazul. Cuprinsa de durere nu eram capabila sa reactionez si am preferata sa plec capul si am astept sa le vad reactia.
Cu miscari line Kyoko lovit statuia care insa nu se clinti. Nervoasa, Shizuru, cu o putere incredibila arunca satuia care se lovi de podeau din lemn cu un zgomot strident.Directoarea speriata de zgomot tranti usa dand buzna pe hol.Cand a vazut ramasitele pe jos sangele i s-a urcat la cap, fata i s-a intunecat si cu o privire glaciara ne-a fixat pe toate vrand parca sa ne omoare.
-Cine a fost idoata care a facut asta, marturisiti sau nu stiu ce veti pati toate.
Urla atat de rau incat ar fi speriat si cel mai dur om.Cu privirea plecata nu vroiam sub nici o forma sa ii vad ochii care cu siguranta ucideau si o fiara.Am sperat pana in ultima clipa ca nu voi fi gasita eu vinovata pentru ca de cate ori i-am simtita rautatea am inceput sa o urasc.
-Sakura a fost cea care a lovit statuia,am vazut-o eu,a declarat Shizuru cu o privire fixa.
-Noi am incercat sa o oprim, dar ea nu a vrut sa ne asculte sub nici o forma.
Spuneau toate acele cuvinte fara nici un resentiment,de parca ar fi facut o plimbare prin parc, nu ar fi invinuit pe cineva nevinovat.Cu miscari precise cele doua colege au urcat la etaj.
-Recunoaste ca ai distrus statuia!Si spune de ce ai facut asta,urla directoarea.
Cu acea privirea ma facea sa impietresc si sa tremur ,dar nu stiu cum mi-am gasit curajul:
-Nu a fost vina mea ele mi-au inscenat totul,am ridicat vocea fara sa imi pese de consecinte.
Pentru prima data am reusit sa fiu si eu curajoasa si sa ma impun.Dupa toata umilinta pe care am indurate-o in tot acest timp,dupa cat le lasasem sa ma batjocoreasca cred ca era momentul sa reactionez. Ea insa nu a vazut curajul meu atat de bine si mi-a trantit o palma atat de dureroasa incat am cazut pe podeaua rece.Urma rosie si dureroasa nu se compara cu cea facuta de de Shizuru.Am stat asa cateva minute,fara sa o privesc dorind sa o omor.
-Cata obraznicie! Nu ai dreptul sa ridici voce la mine mai ales pentru faptul ca esti vinovata. Te vei duce in camera neagra unde iti vei petrece toata noapta reflectand la tot ceea ce ai facut, unde va trebui sa faci si curatenie.Te avertize daca vei incerca sa pleci vei zbura de aici.
Ma impinse spre etaj si ma lua brutal de mana urcand pana la ultimul etaj.Deschise o usa cenusie si veche cu un scrtait.Ma azvarli inauntru si inchise usa.
In fata mea se infatisa o camera prafuita plina de panze de paianjen.Peste tot erau aruncate o multime de cuti cu tot felul de vechituri.M-am prabusit pe podea care a scos un scaratait puternic cu capul in maini.Ca de fiecare data am reusit sa incurc lucrurile,nu sunt in stare de nimic.M-am gandit bine si am inchis ochii vrand sa uit de toate si macar sa pot visa ca nu sunt aici.Reusesc sa dorm putin uitand pentru ceva timp de soarta care imi era data.

PS Daca mai vrea cineva continuarea sa imi spune-ti.