Petale

[fleeting ray]

Ce face BAC-ul din oameni.. :(

Poezia fara nume


Ma pierd din nou de drumul meu,
ma pierd de tine, pierd mereu,
imi pierd esenta unui eu
care te-ar fi iubit, adio
iubitul meu inchipuit,
iubitul meu, te-ai prafuit
in gandurile-mi de macel,
in ganduri ce doar sange cer,
in gandurile mele rele
erai un camp plin de lalele,
erai o albie nesecata
de apa mult inmiresmata
ce ma operam ades' s-o beau,
s-asculti ce spui, si ce nu vreau
sa uit vreodata, alta apa
nu va mai fi nicicand la fel,
caci inocenti eram odata
si gandurile bune pier.

Te rog mai stai, macar o clipa,
caci viata-i lunga si murdara,
dar clipa ta, ce mi-o vei da,
va fi curata precum ziua
ce nu a mai ajuns la seara,
si nimeni nu te va avea,
caci clipa ta, de mi-o vei da
va fi ce e mai scump pe lume,
va fi comoara fara nume,
va fi a ochilor tai stea
si, mai presus, va fi a mea,
de cate ori am s-o privesc
cand ochii mei imbatranesc,
cand ochii mei tanjesc la tine,
cand orele-s de lacrimi pline
caci au ramas fara pereche..

Si viata asta e doar una,
privirea mea se-ndreapta-ntruna
spre un viitor pustiu si gol,
spre un viitor fara viitor,
caci nu-i viitor mai trist pe lume
ca cel fara pereche, spune
de crezi ca totu-i vesnic, iata
uitarea-n noapte se arata,
si va veni si noaptea mea
si gandul ma va dezmierda
si vantul va sufla usor
si va lasa in loc fior,
si voi zbura incet din lume
pana la steaua ce apune,
sa te gasesc plutind inert
dar nu pot sti dac-am sa iert
ca m-ai lasat, ca te-am lasat,
tu, unic vis inmiresmat
la alte vise ai visat,
si versuri proaste scriu acum,
si nu conteaza, caci oricum,
nu vei citi. Ramai cu bine,
apune soare. Noapte vine.