[Yaoi] Memories

[Sushi]

Lexxu : Iar am adus nextul dupa o groaza de timp, ucide-ma. Da, actiunea va ajunge in prezent . :*
Angel ( e ok sa-ti spun asa ??? ) : Ma bucur ca-ti place ficul. Ce pot spune ? Bun venit ! Acest capitol e pentru tine, sper sa nu te dezamagesc ( prea mult ) >:D<
Mira: Ma bucur ca-ti place si ca crezi ca evoluez :*.
Sper sa va placa noul capitol, desii n-am prea avut inspiratie si l-am rescris de vreo patru ori. Pentru un timp Ash va disparea din peisaj, vreo trei-patru capitole.


Capitolul IX
- partea intai - ( Dylan )

- Dylan, dormi ?

Deschid fereastra strecurandu-ma in curte si sar gardul la gradinita. Noroc ca ne-am mutat langa o gradinita, altfel mai incalcam dracu si proprietatea priva a cuiva. Desi, daca stau sa ma gandesc, si asta e proprietate privata. Oftez enervat de faptul ca ma gandesc la astfel de idiotenii cand ar trebui sa caut o cale de a scapa de casatorie. Am reusit sa o aman, pana ce trec examenele de bacalaureat, dar apoi voi fi ca si mort. Cel mai groznic e faptul ca nebuna s-a mutat la mine, iar mama nu intelege ca nu-mi doresc asta. Daca ar fi fost copilul meu poate, doar poate, as fi acceptat casatoria, dar asa n-am de gand sa cresc copilul unei usuratice.
Opresc un taxi si urc in el spunandu-i soferului unde sa ma duca. In timp ce masina gonea pe strazile aproape pustii gandul imi zbura neincetat la Austin, la ura cu care m-a privit. Oftez resemnat sperand sa intaleaga pana la urma ca eu nu am nici o legatura cu fiinta aia.
- Am ajuns .
Ii multumesc inmanandu-i banii si cobor repede din masina . Dogy era in fata clinicii cascand de zor si privindu-ma somnoros .
- Jur ca-mi venea sa te strang de gat cand ai sunat, apoi am zis sa te las balta, dar n-am putut sa mai dorm. Deci, ce cautam aici ?
Ii fac semn sa ma urmeze in timp ce ii explic cum am aflat ca voi devenii " tata ", cum sunt sigur ca nu e copilul meu si cum mama insista sa ma casatoresc.
- Deci, sa inteleg ca vrei sa te casatoresti ?
Il privesc surprins dandu-mi ochii peste cap. Nu-l voi mai trezii dimineata, n-are rost, creierul lui nu functioneaza la primele ore ale dimineti.
Intru in clinica stramband din nas din cauza mirosului de spital. Am un obicei prost sa asociezi spitalele cu cimitirele. De ce ? Pentru ca prima data ajungi la spital si abia mai apoi la cimitir. Deci, spitalul, este locul din care pleaca cadavrele. Simt cum mi se face pielea de gaina doar gandindu-ma la inmormantarea mea. Un lucru e cert, prefer sa fiu incinerat.
- Ah, domnule Anthony ?
M-am intors si am dat cu ochii de una dintre asistentele care au fost aici si in urma cu ceva timp.
- Domnule ?!
Dogy a izbugnit in ras tinandu-se de burta. Il priveam sceptic gandindu-ma seriosa daca nu a fumat ceva inainte. Tanara femeie il privea si ea surprinsa intrebandu-ma daca a spus ceva gresit. Neg usor din cap si o urmez alaturi de brunet.
- Sotia dumneavoastra a fost inainte aici si a luat rezultatele, dar le-am facut in doua exemplare, asa cum a-ti cerut.
Intram in salon si aceasta imi inmaneaza un plic alb . Trag adanc aer in piept inainte de-al deschide. Simt cum plicul imi este smuls din maini si il privesc urat pe Dogy. Deschide plicul uitandu-se atent la ceea ce scrie pe el, apoi ma priveste ciudat.
- Ce-i ?
Il intreb destul de tensionat pentru ca nu-mi place expresia lui. Imi inmaneaza foile cu aceiasi expresie confuza.
- Eu nu inteleg nimic.
Clipesc uimit apoi imi fixez privirea pe fisa din mainile mele. Rasuflu usurat cand realizez ca nu-i copilul meu, dar ma incrunt repede. Ma intorc spre asistenta intreband-o cand a fost Camelia aici.
- Nu de mult, in urma cu cateva minute, mi-a spus ca ii este rau si am sfatuit-o sa iasa pentru a lua o gura de aer pana va asteapta. De ce ?
O privesc ganditor nestiind unde ar fi putut merge. Sigur nu acasa. Atunci unde ? Dogy ma priveste intrebator.
- Nu-i copilul meu, dar mi-e teama sa nu faca vreao nebunie femeia aia. Unde crezi ca ar putea fi ?
Asistenta imi spune ca a vazut-o urcand scarile spre acoperis. Am marit ochii de surprindere stiind ce-i trece prin minte. E nebuna, vrea sa se sinucida ? Trec in graba pe langa ei urcand cate trei scari odata . Imediat ce ajung in fata usii trag atand aer in piept si iesind pe acoperis.
Ma propii usor de marginea acoperisului privind-o pe blonda cum statea acolo privind in gol.
- Camelia...
Ii rostesc usor numele entru a nu o speria. Se intoarce privindu-ma cu tristete si furie, mai mult furie decat tristete.
- Vezi ce-ai facut ? De ce nu ai putut sa ma accepti impreuna cu copil ? Am fi putut fi o familie normala.
Ii intind mana zambind fals.
- Ai dreptate. Acum ce spui sa mergem acasa ?
Cand ajung aproape de margine aceasta imi face semn sa ma apropii aratandu-mi ceva in jos. In urmatoarea clipa simt cum ma impinge si , pentru un moment, am senzatia de plutire inainte sa realizez ce se intampla. Cadeam incet, exact ca si cum as da un film cu incetinitorul.

- Da, lasa-ma.
- Bine, dar inainte, la multi ani iubire .