PS : Justin va înceta să mai povestească din acest capitol. Îmi pare rău.
Capitolul VI
Rămăsesem un minut printre paie timp în care Matt se aranja carevasizică. Boxerii negrii îi îndesase în buzunarul blugilor așa încât nu avea snzația de discomfort. Cu toate că eram încă aruncat pe jos, nu mă băgă în seamă. Simțeam nevoia de puțină afecțiune așa că mi-am întins mâna rece spre încheietura acestuia oprindu-l. Acesta s-a întors spre mine pe călcâiele goale. Presimțeam că e într-o stare foarte bună dat fiind că se bucurase de trupul meu. Niciodată nu crezusem că voi da peste cineva ca el, dar viața îmi dovedise contrariul a tuturor gândurilor mele. Cu toate că el se îmbrăcase, eu continuam să stau doar în boxeri și cămașa șifonată.
Încă mă simțeam excitat de la răfuiala petrecută cu el în cabană, însă cu toate astea eram totuși obosit și amețit. Încercasem să mă ridic, dar îmi dădu un brânci puternic în abdomen. Căzusem în fund reușind să mă lovesc destul de tare. Partea aceia a corpului zvâcnea într-o vibrație dureroasă și tot ce puteam simți era doar o bubuitură în trupul meu lipsit de putere. Își aprinse o țigară și scoase afară dintr-un sertar prăfuit al unei comoze aruncate la întâmplare pe acolo. Următoarea privire i-o aruncasem lui înainte să o fac armei. Cercetasem următoarea mișcare, dar nu vedeam un posibil pericol. L-am întrebat însă ce dorea să facă cu aceasta.
Fiind sigur că este falsă, am zâmbit ștrengărește și am vrut să-l prind de braț, dar mă pocni destul de tare peste umăr reușind să mă dezechilibrez. Jocul acela nu îmi mai plăcea și aveam senzația că ținta eram chiar eu. Am încercat să îi explic să lase arma, l-am întrebat chiar și dacă este totul în regulă, dar nu a vorbit cu mine mână ce nu și-a terminat țigara. Trăgea adânc și forțat din ea, eliberând un zgomot lin prin aerul rece și umed al încăperii. Puteam simți presiunea din atmosferă cum se derula la un număr inexistent sau poate ceva mai mare, dar totodată adânc în subconștient mi se făcea frică. Teama se răspândise la nivelul măduvei spinării și reușisem să îi arunc o privirea temătoare.
Am încercat să mă ridic, dar mă împinsese din nou și tot cădeam. Aruncam cu fraze și vorbe în el, dar parcă acționa precum aerul. Vorbe în vânt. Nimic nu părea să îl facă să se răzgândească, dar senzația mea de frică se aplificase. Trăgaciul fusese apăsat și eliberase din el o împușcătură care penetrase poarta. Inima mi se îndesă tot mai adânc în cutia toracică. La fel și aerul care rămăsese pe jumătate respirat prin tracul respirator. Nu puteam descrie cumva senzația pe care o aveam, dar categoric nu eram într-un mood plăcut.
- Crezi că îmi pasă de oameni ? De tine ? Nu mă interesezi. Acum vreau să te omor. Îmi dai voie ?
Vorbea calm, șoptit și vocea era perfect echilibrată. Ca a unui om dement. Nu mai puteam să-mi fac griji pentru nimic altceva. Din moment ce eram o țintă sigură și tras într-o capcană a unui șpsihopat ce puteam să mai cer de la viață ? Tată, mamă vă iubesc. Nu voiam să vă simțiți dezamăgiți de mine și sper că undeva acolo sus am să reușesc să o întâlnesc pe bunica Veronica, bunicul Victor și verișorii mei nenăscuți. Ai mătușii Casidy și unchiului Michle. Își îndreptă arma spre mine. Închisesem ochii pentru a da un suspans mai atrăgător peliculei pe care o jucam. Deja știam ce urmează. Anticipasem fiecare mișcare sigură și liberă. Am auzit un glonț și atât. Inima a sărit și gura mi s-a umplut de sânge. Muream. Pulsul îmi cobora și inima înceta să mai bată. Cu ultimele puteri scăpasem un zgomot din gât ce voia să fie un geamăt de durere. Și atât. Mă duceam.
Stătea pe un pat. Era o cameră de spital obișnuită cu excepția faptului că razele solare dansau pe o masă de sticlă unde era așezată o geantă. Lângă aceasta era o canapea pe care soții Cooper așteptau în liniște trezirea unicului lor fiu. Doctorul Cannciani plecase pentru câteva minute să consulte o nouă pacientă timp în care Cooperii aceptaseră să îl vegheze preț de câteva minute până la reîntoarcerea acestuia. Mânca caldă învelită în cea a soțului tremura sub atingerile gândurilor sub prezența fricii. Femeia simșise o povară și era de acord să-l ia de la Pandora pe băiat cu orice preț. Totodată tatăl acestuia nu conștientiza ce tocmai pățise copilul lor.
La venirea medicului toți restul fuseseră evacuați cu excepția lui Giovanni. Acesta fusese cel care îl găsise pe adolescent într-o baltă de sânge. Amintirile încă îl bântuiau, dar prefera să le înghită cu puțină cafea, nu înainte să-l sărute pe buzele uscate.
-