[Yaoi] Blue Blood

[Kimera]

Capitolul 20 [Penultimul capitol]

Nici nu stiu cand a inceput, cand, in acea atmosfera impietrita, in aerul tacut al unei simple seri ce invaluia sute de figuri eterne inmarmurite, asteptand acel semn, acea mutare ce urma sa declanseze cu fiecare secunda cate o lupta, impletind tabloul complet al razboiului- cand au aflat sau vazut reperul. Totul s-a miscat prea repede si totusi atat de incet, sincronizati perfect servitorii lordului au atacat cu usurinta, sunetele armelor declansate, a sabiilor retrase cu viteza din teaca, a arcurilor lasate libere fiind insotite de imaginea parca desprinsa dintr-un tablou. Vibrau de determinare si dorinta de a ucide, vibrau de ura si furie. Nu as fi crezut, abia puteam percepe realitatea a tot ce ma inconjura.
Pereti antici, sulptati, imbroboditi de picturi si torte ce aruncau doar cateva panglici de lumina pe coridoare lungi si obscure, acum erau luminati in toata splendoarea lor, lumini si umbre descoperind ochiului la fiecare pas cate un nou slujitor ce lupta. Aerul imbalsamat odinioara de parfum de trandafiri si sunetul linistii acum gemea de odoarea sangelui, metalic, asfixiant si sunetele bataliei- clinchetul metalului, trosnetele oaselor rupte, pocnitura pistoalelor. Rosul vibra in fiecare colt, in privirile lor, pe armele manuite, invaluia trupuri si anunta capitulare pentru mai mult decat unul. Brian a avut dreptate- nu multi trecusera de bariera, dar erau suficienti cat sa ii tina toti servitorii din castel ocupati.
Nu a trecut mult, iar randul meu sa lupt sosise. Il pierdusem de ceva timp pe Lord si servitorii sai printre coridoare, ivalmaseala maturandu-i din raza mea vizuala inainte ca eu sa pot articula vreun fel de protest. Ajunsesem pe una dintre terasele castelului. Erau doi vampiri impotriva mea- un roscat si un brunet, amandoi avand ochi sangerii, insa nu ma descurajase cu nimic acest fapt. Katana tatalui meu iesise cu usurinta din teaca, manerul fiindu-i strans ferm de mana mea. Aveam noroc- amandoi aveau sabii de asemenea, deci singurul mic dezavantaj era numarul. Intr-o clipire am fost atacat de catre brunet, insa nu suficient de rapid incat sa ma surprinda sau sa nu fiu in stare sa il blochez. Profitand de deschiderea din apararea mea, roscatul incercase sa atace, insa l-am impins pe brunet intr-una dintre mesele de pe terasa, castigand suficient timp cat sa ma intorc si sa parez a doua lovitura ce venea din partea celuilalt. Stiam ca nu pot sa continui asa mult, iar jocul de-a soarecele si pisica nu avea cum sa dureze mai ales pentru ca erau doi. Inainte ca brunetul sa poata sa atace inca o data mi-am incolacit katana in jurul lamei sabiei roscatului, cu o smucitura puternica dezarmandu-l. Fara sa imi gandesc urmatoarea miscare, am prins manerul sabiei cu ambele maini decapitandu-l pe cel din fata mea. Nu am apucat sa respir usurat pentru mai mult de cateva nanosecunde, caci a trebuit sa ma feresc din calea brunetului ce incepuse sa atace inca o data. Aceeasi mutare nu putea sa mearga inca o data, trebuia sa il pacalesc cumva pe cel din fata mea si sa gasesc un punct slab in defensiva lui. Din fericire aveam idei, insa daca intarziam doar cu o secunda puteam sa ajung eu cel mort- nu conta, urma sa risc oricum. Mi-am aruncat katana direct inspre cel din fata mea, el fiind preocupat sa o pareze, oferindu-mi suficient timp cat sa imping una dintre mesele din spatele lui, lovindu-l cu toata puterea si facandu-l sa isi piarda echilibrul, astfel cazand de-a dreptul pe masa. Nu am avut timp sa imi iau katana, insa am smuls sabia din mana brunetului, injunghindu-l drept in inima si trecand prin el, ajungand sa fixez o parte din lama in masa. M-am apropiat de una din tortele din perete, tragand-o jos si folosind-o sa dau foc ambelor cadavre ale vampirilor, ca mai apoi sa o fixez la locul ei. Abia acum imi adunasem katana de pe jos, asezand-o in teaca.
Un fluierat alaturat batailor din palme imi atrasese atentia, fapt pentru care m-am intors, observandu-l pe Christien stand pe balustrada si privindu-ma amuzat si oarecum admirativ.
- Nu-i rau, tinere, nu-i rau deloc.
- De cat timp esti acolo? Am intrebat mai mult curios decat indignat ca ma lasase sa lupt chiar daca era prezent. Ii eram chiar recunoscator ca nu intervenise.
- Cred ca poti sa ghicesti si singur. De la inceput. Am crezut initial ca Shaan o sa te caute de asta te-am urmarit, dar nu il vad inca, iar lupta este aproape pe final, trupele lui sunt eliminate mai mult de jumatate.
- Ai incercat biblioteca? Anette a fost, chiar daca pentru o scurta perioada, vrajitoarea lui Brian, Probabil se va gandi sa ma caute in cea mai ascunsa parte de castel, nu?
- Hmm, continui sa ma uimesti, Akio.
Si cu asta, vampirul se facuse nevazut- era atat de dedicat in a-l gasi pe Shaan, ceva imi spunea ca era mai mult decat pentru a opri o lupta fara sens. Am rasuflat usurat, apropiindu-ma de marginea terasei si privind padurea peste care incepuse sa se asterne linistea. Mici licariri in oceanul verde indicau trupuri arse, freamatul bataliei inca prezent in diverse locuri. Christien avea dreptate, in mare parte totul incepuse sa isi ia forma initiala, impietrita, calma, muta, noaptea provocand doar animalele sa isi tina propriul concert in mediul natural. Mi-am intors privirea spre balustrada, observandu-mi reflexia si realizand ca ochii imi erau sangerii-ma intreb de cand- iar trupul imi tremura usor, mana ce imi era inclestata pe suprafata argintie fiind un exemplu. Realitatea abia isi facea loc in gandurile mele incurcate, faptul implinit- am ucis.
Sunete de pasi m-au provocat sa imi indrept atentia in spatele meu, lordul aparand in fata ochilor mei. Era obosit si nu aveam nevoie de cuvintele lui pentru a o confirma, o vedeam in trasaturile lui, in felul lent de a merge, in privirea ce aducea a milenii. Am zambit scurt, apropiindu-ma rapid si oprindu-ma brusc, fiind izbit de miros metalic si miasmatic, parfum dulce si totusi atat de otravitor, imposibil de confundat- sange... Al lui? Unde? Am inceput sa il privesc atent si am realizat un detaliu in plus fata de azi dimineata- de cand avea o vesta pe el? Am continuat sa pasesc inspre el, prinzand de vesta ce nu avea fermoarul inchis, deschizand-o- a incercat sa ma opreasca, dar am fost mai rapid- si dand la iveala cateva taieturi si rani de gloante, aflate pe pieptul lordului.
- De ce nu te-ai vindecat pana acum? Am intrebat calm, ferm, dorind un raspuns cat mai rapid.
- Akio... Nu trebuia sa le vezi, sunt nimic, o sa-
- De ce, Brian? Raspunde la intrebare! Il intrerupsesem, stiind ca daca il lasam sa continue urma sa ma minta, sa spuna o simpla scuza.
- Nu... Nu pot... Sunt extenuat si nu am timpul sau energia necesara pentru a cauta vreun muritor stupid acum. Am sa ma vindec, mai greu, insa odata ce mare parte din rani vor disparea voi putea sa vanez.
- Esti prost. Am concluzionat calm, continuand inainte ca el sa imi poata replica. Spui ca ai nevoie de sange si ca nu il poti obtine, totusi eu sunt prezent. Nu te opresc din a-l lua pe al meu.
- Niciodata! Nu o sa ma ating de sangele tau, nu in mod constient. Stii preabine ca am vrut sa o ucid pe Yuna pentru acel antidot.
Am expirat nervos, dandu-mi ochii peste cap la remarca lui. Intr-adevar, Brian era extrem de incapatanat, mai ales in situatia asta, dar uram sa il vad asa, sa stiu ca il puteam ajuta si totusi el refuza cu orice chip... Insa nu era chiar o cauza pierduta- o spusese si el, nu in mod constient. Inainte ca el sa realizeze ce am de gand mi-am taiat degetele in lama katanei, intinzand lichidul rosu pe partea dreapta a gatului meu. Ochii ii prinsesera foc in secunda urmatoare, acel rosu atat de familiar intalnindu-l pe al meu. Avea vointa, una mai mult decat puternica, caci in ciuda trupului ce ii striga de slabiciune, ce il tortura cu setea imposibila, refuza sa mai faca un pas inspre mine- doar atat ne despartea, un simplu pas.
I-am prins gulerul camasii, fortandu-l sa vina mai aproape de mine, aducandu-l la nivelul gatului meu- chiar si cel mai puternic vampir nu putea sa reziste cand tentatia il invada atat de aproape; si am avut dreptate. I-am simtit limba parcurgand liniile de lichid rosu, curatandu-mi pielea de fiecare picatura, ca mai apoi coltii albi sa imi patrunda carnea, eu inghitindu-mi un strigat de durere. Incepeam sa devin mai slabit, simteam cum forta ma paraseste cu fiecare secunda, dar nu ma temeam- Brian era prezent. Nu stiu cate secunde sau minute trecusera, insa odata ce isi desprinsese buzele de gatul meu, curatandu-mi rana cu grija, i-am cazut in brate, el neezitand sa ma sustina.
- Sa nu mai faci asa ceva vreodata...
Era furios, tonul ii era complet rece, aproape mortal, insa daca odata acest fapt ma speria, acum tot ce am facut a fost sa chicotesc usor inainte sa ii raspund.
- Nu cred ca e alegerea ta.
Totul se calmase, lordul era in regula, focurile stinse, mirosul sangelui se disipa, linistea mult adorata de mine impanzea castelul si padurea din jur, intr-un final... Pace.