Diazepam

[onu']

O iubire naste pe alta

Mira a murit… era singurul gand ce-l domina in momentul de fata. O rafala ii strabatu corpul si in acelasi timp il cutremura. Era strapuns de fiori reci pana in maduva oaselor. Respira sacadat si incerca din rasputeri sa-si tina sub control bataile inimii, ce parca o luasera la goana pe o pista de curse. Lacrimi translucide se eliberara din inchisoarea ochilor sai conabii. Si inainte sa-si fi dat seama totul lua sfarsit.
Spectacolul fusese un adevarat succes. Sala era in picioare aplaudand cu patos.
In tenebrele culiselor Ueto era incercat de sentimentul culpei. Pentru a putea plange si pentru a putea da credibilitate gesturilor si replicilor sale apelase la acel tertip. Isi imaginase ce ar face daca iubita sa ar murii. Bineinteles, acela fusese doar un gand netagaduit.
O lua la pas spre hotelul unde era cazat. Dorea sa o vada pe ea. Pe Mira.
Intra in camera fara sa ezite si ceea ce i se ivii in fata ochilor nu-i venea a crede… nici macar nu putea concepe. Era ea… cu parul valvoi si plin de vitalitate, expunadu-si voluptatea formelor inaintea altui barbat. Alt barbat decat el…
Se simtea tradat, neinsemnat, injunghiat pe la spate. Ii grai cu o expresie faciala zeflemitoare:
-Mai bine te stiam moarta decat asa.
Traversa cu repeziciune coridorul, cobora in graba scarile si schimba cateva cuvinte cu receptionera destul de simpatica. Ueto o ruga pe femeie sa-i cheme un taxi. Vroia sa plece fara sa faca o drama din tot ceea ce i se intamplase. O traia destul pe scena teatrului… nu mai avea nevoie si in viata personala.
Cand acesta parasi fara tragere de inima hotelul, receptionera ramasese cu ochii pironiti de geamul din dreapta sa, privindu-l. Ueto urca in taxi fara sa banuiasca ca aceea avea sa fie femeia ce o va iubi cu disperare...

Sfarsit