Iubirea-i trecătoare

[Kayla.]

Cum am promis am trecut pe la fic<3. Ce pot spune. Mi se pare destul de promitator. Imi place mult atitudinea fetei, se vede ca e speciala*smug*. Sunt tare curioasa in legatura cu misteriosul client. La descriere stai bine, desi nu ar strica mai multa in plus, if you want sa adaugi *puppy dog eyes*. La naratiune e totul bine si as prefera ca dialogul sa fie ceva mai dinamic si vreau mai multa actiune pe parcurs. Sper ca ideea sa fie originala si nu una cliseica. So, cam atat am avut de zis!Bafta multa si nu uita sa ma anunti cand postezi next-ul*huugs*!

Iubirea-i trecătoare
Capitolul ll
Știi ce-i iubirea?

Jasmine se uita plictisită la trandafirul de pe masă. Începuse să îl învârtă de colo-colo, până când i s-a luat și l-a lăsat aruncat pe fotoliul din piele întoarsă. Și-a pus cartea de vizită în geantă fără să-i arunce vreo privire și a pășit hotărâtă pe trotuarul prăfuit. Se uita în jur, începuse să analizeze totul fără să-și dea seama de ce. I se părea că ziua de astăzi este fără sens, inutilă, credea că mai bine era să stea în pat cu ursul de pluș, învelită cu cinci pături în pijamalele ei largi și comfortabile decât să se trezească și să se întâlnească cu clienți de neînțeles și plictisitori pe deasupra.
Când a ajuns la Agenție, iubitul ei o aștepta cu un buchet de crizanteme în brațe. Gestul nu o impresionase prea tare, chiar dacă pe moment se ivise uimirea doar ca să-i gâdile orgoliul prietenului ei. Era oarecum pasivă în această relație, nu îi plăcea prea mult să se implice, asta poate pentru că nici el nu avea prea multă inițiativă. Îl considera decât o păpușă cu care își petrecea timpul când era stresată, credea că el doar la asta era bun: s-o liniștească când avea nervi. În orice caz, Jasmine se credea o femeie în toată firea și prea matură pentru toți bărbații care îi făceau curte, chiar dacă ceilalți o considerau decât o tânără talentată.
După ce a înșfăcat buchetul cu o privire glacială, l-a luat în brațe mulțumidu-i. Acesta, nemulțumit, zise:
- Și sărutul meu?
- Dragă Rareș, te înștiințez că astăzi dormi pe canapea, spuse aceasta dând ochii peste cap. Nu suporta ca cineva să-i spună ce să facă, să-i facă observații sau să o calce pe coadă, iar el, în ultima vreme o călca pe șireturi încontinuu. Șatena intrase în clădire lăsându-și iubitul suspendat în uimire și uimirea-n aer. S-a dus la etajul doi, la departamentul de accesorii. Se uita atent la tot ceea ce făceau angajatele, iar din când în când le mai ajuta cu sugestii.
În privința serviciului Jasmine era foarte hotărâtă, iubea ceea ce făcea și părinții ei mereu i-au spus că ei nu îi trebuie un bărbat, ci o slujbă. A considerat mereu munca pe primul loc decât prietenii, iubitul sau chiar mai presus decât familia, chiar dacă își iubea mama și surioara mai mică extrem de mult. În privința tatălui nu era prea mulțumită, mereu l-a considerat un străin, asta poate și pentru că întodeauna i-a dat atenției doar surioarei ei, Samantha. La Agenție angaja numai tinere studente, considera că dacă ia învățăcei le poate modela așa cum își dorea ea, așa cum spera să fie ea la acea vârstă. I-a plăcut să îi învețe pe alții, să îi îndrume, mai ales pentru că ea nu a fost protejată de un adult când s-a decis să intre în lumea modei.

După ce a trecut prin majoritatea departamentelor Agenției ca să verifice cum merge treaba, se duse în biroul ei pentru a își verifica programul pentru a doua zi. Deshise ușa ușor, iar când a intrat în încăpere a surâs: noul client se afla acolo.
- Cu ce ocazie pe aici? întrebă aceasta ridicând din sprâncene.
- Mă însoțiți la Balul de Caritate în această seară? îi răspunse tot cu o întrebare, făcând un pas în față, pentru a fii mai aproape de ea.
- Iubitul meu nu ar fi prea bucuros să audă de asta.
- Cu siguranță, dar cred că aveți nevoie de un bărbat ca mine lângă dumneavostră, de cineva care să vă ofere iubire, spuse bărbatul zâmbitor.
- Nu știți ce este iubirea, aveți o atitudine prea îngâmfată ca să știți, răspunse rece. Sângele îi clocotea în vene, nu îi plăcuse replica lui. Credea că o subestima, că-i prea slabă ca să se descurce singură, de aceea începuse să îi arunce săgeți de foc numai din priviri.
- Dar tu, Jasmine, știi? Crezi că ești capabilă să știi ce-i dragostea?
- Acest sentiment nu există, cel puțin pentru mine, răspunse calmă, dar încă nervoasă. Își dădu seama că nu vorbește decât cu un simplu client, conștientiza că acest bărbat are mai mult potențial decât credea și cu toate acestea nu îi știa numele.
- Radu, a spus el dintr-o dată. Parcă îi citea gândurile, parcă îi străbătea mintea în fiecare clipă. Era surprinzător, șatena se uita suspicioasă la el. Într-un fel i se părea foarte amuzant faptul că s-a ivit cineva care este în stare să ducă la bun sfârșit o discuție cu ea, dar pe de altă parte, ura sentimentul că mai există cineva care știe să învârte cuvintele la fel ca ea.
- Ne vedem la nouă, zise ea. Nu știa de ce a acceptat, poate pentru că dorea să demonstreze că știe să se comporte ca atare sau doar dorea puțină distracție și puțin scandal acasă. Da, trăia cu iubitul ei, tatăl ei dorea să se și logodească cât mai curând cu Rareș, chiar dacă ea nu este de acord cu asta, chiar vrea să rupă relația cu el. Și-a dat seama că este prea inutil și că merită ceva mai bun, dorea să guste un fruct interzis și credea că asta este cea mai bună ocazie pentru a călca strâmb.
Radu îi făcu o plecăciune și îi dădu încă un trandafir, dar de data aceasta unul alb. Jasmine îl acceptă, dar după plecarea din cameră, îl aruncă în coșul de gunoi din colțul camerei.
- Ahh, ce plictisitoare este viața! strigase ea în odaie, apoi ieșise și ea din Agenție pentru a pleca la apartamentul din centrul orașului. Dorea să treacă chiar și pe la coafor, doar la un Bal de Caritate nu dorea să se ducă nearanjată. Iubea comfortul și luxul, aprecia orice lucru minuscul ce i se dăruia, dar totuși întodeauna a optat pentru varianta de calitate a lucrurilor.
A considerat că merită tot ce este mai bun...