Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] Inimile noastre bat acelasi ritm

#9
Cap5 Renascut din cenusa

Mike(P.O.V)

Visez… si brusc, simt cum ceva sau cineva imi ameninta dulcea odihna.
-Mike! Trezirea!
Nu ascult ce mi se ,,ordona’’, din contra, ignor persoana respectiva si-mi pun pilota-n cap. Dar blondul de frate-miu(caci el era) o trage de pe mine cu totul. Imi afund chipul in perna moale sperand ca se va cara si Ayu pe la treburile lui. Idiotul insa, deschide fereastra iar briza racoroasa de dimineata imi alunga de tot adormirea.
-Ba! Tu n-ai alta treaba de facut? Spun dupa ce casc zgomotos, ma intind ca o felina si ma asez in capul oaselor.
-La multi ani! Si ma inlantuie in bratele sale, intr-un stil fratesc si caracteristic lui.
Stai putin… e ziua mea?! Nu pot sa cred! Am uitat de ziua mea!
El se aseaza langa mine si continua:
-Ce-ti doresti de optsprezece ani?
-Pff, armonie in familie…
-Pe aia o ai deja.
-Cel mai mortal si bestial party.
Ayu ma aproba chicotind. Scotoceste prin buzunare scotand la iveala telefonul sau mobil. Dispare din camera, probabil, punand la cale majoratul meu. Insfarsit… cat am asteptat ziua asta! Eu, plus major, egal: libertate. Si mai e ceva. Eu, plus major, egal: bye bye liceu care mi-ai mancat zilele. Dar bineinteles ca va trebui sa ma inscriu la facultate la fel ca fratele meu ce are functie de veteran pe acolo.
Acum trebuie sa ma concentrez pe ceea ce conteaza cu adevarat. Summer time! Si iubita mea enervanta… sper din adancul sufletului sa n-o invite Ayu la petrecere. Asta ar fi ca si cum mi-ai turna motorina in cap. Un foc imi mai trebuie si sunt ,,aranjat’’.
Ce sa zic? Ziua se deruleaza frumos. Frate-miu face toata treaba… iar eu dau gata o sticla de bere ascultand Marron 5.
-Move like Jagger, move like Jagger… hai gata ca face Ayu otita. Si-i pacat de el… chiar daca de la o vreme a luat in primire o pereche de ochelari de vedere, negrii si la moda. Tot frumos si sexi a ramas. Da’ ce zic eu aici?!
-I wanna move like Jagger…
Ma aud spunand cu voce tare, din nou.
-Hai Christinicaaaaa! Da-ma gata! La cantat bineinteles...
Si tocmai cand incep aia acolo refrenul si eu cu ei se baga fratele meu in fata televizorului vociferand la telefon.
-Da-te ma!
Si printre cracii lui vad pe sticla animatoarele ce danseaza pe acolo.
-Tu-s gatii matii! Marai la el ca-n loc de ,,fetite’’ m-am holbat la altceva…
Ayu inchide telefonu’ si se uita la mine ca la o alta mobila din casa.
-Gata. Imi spuse rasufland usurat.
-Ce-I gata? Lapticu’ tau?
-Nu. Al tau. Dar se serveste la club, intre orele opt seara si zorii zilei impreuna cu muzica, fete si baieti.
-Baieti? Ma, io te inteleg pe tine da’ eu...
Nu-mi lasa ragazul de a continua ca-mi arunca o perna de pe canapea fix in fata.
-Mai usor cu ironia astazi.
-Bine, bine. Cum spui tu.
Ma indrept spre dus pentru a ma putea revigora si impopotiona pentru petrecere data in cinstea mea. Arunc o camasa pe mine si o pereche de blugi taiati, cu lanturi. Ziua asta nu mi se mai pare asa de maiestuoasa precum o vedeam in anii trecuti...
Cand ajung pe hol...
-Te-ai dat si tu cu parfum? Ma interogheaza Ayu gata pregatit si el.
-Lasa ca te-ai dat tu pentru amandoi. Mirosi a petunie de la o posta.
-Te-as pocnii. Da’i ziua ta...
Asta ma provoaca si mai mult. Si incep sa fredonez ceva de ultima inspiratie.
-Te-as pocnii de ziua taaaa...
-Si inca una sub centura ti-as mai daaaa… hai odata!
Imi canta si el putin, ceea ce-mi sterge orice urma de zambet de pe chipul meu alb, asemenea zabezii cu influente rozalii. Nu l-am mai auzit cantand de acum doi ani, atunci cand… in fine!
Urcam in masina lui, el la volan normal, ca eu picasem testul. Adica, stiam partea de teorie cat de cat, dar eram vitezoman si parca ma apuca un fel de frenezie cand apasam pe acceleratie.
Ajungem in clubul ,,curcubeu’’ (da, avea o gramada de culori stridente), intram si ,,cocostarcul’’ -iubita mea- imi sare in brate. Frateee, si asa e inalta de trebuie sa umblu cu scarita dupa mine cand stau cu ea, isi mai pune si tocuri de zece centimetri. O indepartez si tip la ea. Nu-I frumos, stiu. Da’ voi nu stiti ce fata ,,minunata’’ este ea.
-Femeie! Tu cu mine nu umbli asa! Ma uit la tine ca dupa avioane!
-Stai sa vezi ce cadou ti-am luat! Imi zise ea entuziasmata, sarindu-mi iar de gat.
Parca-i picata din luna. O las in plata Domnului si ma indrept spre bar planuind sa-mi comand ceva. Bautura pe gratis, din partea mea, pentru toata lumea? Cum sa nu, ca oi fi bancher…
Ma serveste barmanul cu tarie si bag shot dupa shot. Pana cand vad ca pe scena isi fac aparitia o formatie de muzica rock. Mi-am dat seama dupa articolele vestimetare caci imi vajaiau urechile si nu percep mesajul melodiilor prea coerent. Tot ce aud e un bazait. Da-i asa… melodios. Imi ,,invart’’ ochii pe acolo studiindu-i, mai ales pe chitarist. Si eu candva obisnuiam sa cant la acel instrument dumnezeiesc, chiar se intamplase sa dau concert si sa… nu mai conteaza! E de domeniul trecutului. Ma apropii de scena vazandu-l si pe Ynaru la bass. Stai! Il vad pe Ynaru?!

O sa dau un edit mai tarziu cu restul capitolului. Partea unde voi nara din punctul de vedere a lui Ayu.


Ayu(P.O.V)

Prin multimea nebuna incerc sa ma apropii de Mike ce se uita, ingrozit, pe scena. E adevarat! Acesta este cadoul meu de ziua lui. Si se pare ca am reusit sa-l surprind. Placut, neplacut? Nu stiu… am impresia ca-I beat. Ce naiba l-a determinat sa toarne in el in halul ala? Ma apropii si-l prind cand mai are putin si cade de pe scaun. Il scot afara, la aer, si imediat aud o voce venind din spatele meu.
-A baut?
Era Ynaru.
-Da.
-Of...
Stam cu el si-l privim cum isi da gramada pe jos de vreo doua, trei ori. Ynaru ii aduce apa minerala, eu ii fac vant cu o revista iar Mike isi da ochii peste cap aidoma drogatului.
Il ducem pe brate in masina. Eu ma asez pe bancheta din spate cu frate-miu in poala mea si Ynaru la volan, conducand catre casa.
Il mangai pe parul matasos si pe tenul fara cusur in timp ce atipeste. Isi tine buzele mici si rosii tuguiate si usor intredeschise. Cat de dulce e. Mai ca l-as saruta. Si o si fac… pe frunte, parinteste. Doar eram frati… dau startul unor mangaieri pe spatele sau, ceva mai tandre. Am un sentiment de deja-vu.
Ynaru franeaza brusc si-l trezeste de-a binelea pe Mike.
-Am ajuns. Ma anunta el simplu.
Ca si cum nu as fi auzit ce mi-a transimis, imi dreg glasul si ma adresez fratelui meu cam... ravasit.
-Cum te simti?
-Mai bine... spune aproape soptit.
Isi plimba mainile in jurul gatului meu si isi odihneste capul pe umarul posesorului, adica tot al meu.
-Iarta-ma. Nu am vrut sa ma fac chiar asa...
-Nu-i nimic fratioare. Si-l imbratisez la randul meu.
Nu mai vroiam sa-l scutesc de inchisoarea bratelor mele. El era atat de cald si tot atat de placut era sa-l am in mainile mele. Ynaru incepe a tusii. Stiam ca se preface doar pentru a ne distrage atentia de la acel moment intim dintre frati. Mike isi indreapta privirea spre el si ramana crispat. Pe buzele lui frumoase citindu-se: Cum e posibil?
-Stai linistit. Nu’s o fantoma a trecutului. Din contra…
-Nu inteleg… rosteste Mike cu greutate.
-Ai sa intelegi. Dar nu acum. In acest moment tot ce ai nevoi e un somn bun.
-Ynaru, nu te mai duce la hotel. Ramai la noi. Ii spun eu.
-Nici nu aveam de gand sa ma duc. Ma incurajeaza, pe urma, zambindu-mi prieteneste.
Il iau pe Mike in camera mea si pe Ynaru il conduc in camera lu’ frate-miu.
-Ba! Nam amnezie. Stiu unde sa o localizez. Mai bine, dute si ai grija de ala mic.
Il aprob din cap urandu-i o noapte buna. Ce mai ramasese din ea…
Pasesc destul de silentios in dormitorul meu. Ma indrept spre spre pat si-l vad pe Mike jumatate adormit. Ii dau jos pantofii, blugii, lasandu-l doar in boxerii negri. Scot din dulap un tricou larg, de-al meu, si incep sa-I desfac nasturii camasii pentru al putea imbraca. Pe masura ce inaintez si-I descopar trunchiul observ ca a ramas la fel de firav ca in anii trecuti. Eu eram mai ,,facut’’ la varsta lui. Dar cred ca lui Mike nici nu i-ar sta bine. Trasaturile lui feminine completeaza perfect cu trupul fragil si gingas. Il imbrac cu tricoul si-l las asa.
Arunc si eu ceva pe mine si ma bag langa fratele meu in pat.
Il lipesc de mine iar el isi aseaza capul pe pieptul meu si o mana pe abdomen. Il imbratisez si inchid ochii. Apoi ii deschid… ce naiba?! Nu pot sa dorm! Dar de ce? Gandul imi sta la buzele fratelui meu. Ma intreb cat de moi sunt, cat de fine… cat de delicioasa poate fi dulceata gurii sale. Il privesc cum doarme. Dumnezeule! Cat de scump poate fi! Fara sa-mi dau seama ma excita propriile ganduri… atat de indecente.
Ma asigur ca a adormit si ma strecor afara din camera. Pasii ma conduc spre locul unde doarme Ynaru. Sfoaraie… mai bine de atat nici ca se putea. Pe bune! Ma asez langa el, pe burta, si dau permisiunea sfetnicului noptii de a ma vizita si pe mine.





[Imagine: tumblrlzv0gahduu1rps1qh.png]
Priveste in ochii mei. Nu poti vedea, am dreptate?
Valul negru atarna greoi peste retina... aparenta... cât de mult timp ti-ai sacrifica sa descoperi esenta?



Răspunsuri în acest subiect
RE: [yaoi] Inimile noastre bat acelasi ritm - de onu' - 23-12-2011, 10:38 PM
RE: Inimile noastre bat acelasi ritm - de onu' - 12-01-2012, 10:18 PM
RE: Inimile noastre bat acelasi ritm - de Nirv - 13-01-2012, 10:31 AM
RE: Inimile noastre bat acelasi ritm - de Nirv - 21-01-2012, 10:36 AM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)