Aledonia

[Lina Inverse]

m-am gandit sa fac si eu un fic original, dar pe cel cu Dalados l-am inceput prost. am grabit actiunea si ma ia groaza cand ma gandesc ce mamaliga a iesit...
cu asta o sa fiu mai atenta....asa...o sa fie despre o fata cu puteri ciudate, o lume cu creaturi ciudate (apar si dinozauri dar nu-i Jurassic Park sau The Land before time), magie, comedie...si mai vedeti voi....si daca nici asta nu iese bine ma pensionez la fan fic
astept pareri

CAP. 1-O FATA CU PROBLEME

Un clopotel rasuna si alaturi de el si glasurile copiilor. Satul de la marginea tinutului Elden rasuna de strigatele elevilor, bucurosi ca se terminasera orele. Cu totii se repezira pe strada prafuita ce trecea prin mijlocul asezarii, speriind un stol de pasari asemanatoare corbilor, singura diferenta fiind faptul ca aveau patru ochi in loc de doi. Baietii se imbranceau, fetele chicoteau iar profesorii rasuflau usurati. Profesorul de istorie, dl. Hideto, tocmai isi luase geanta in care erau niste teste ce asteptau sa fie corectate si se pregatea sa incuie usa scolii, care arata asemeni unei casa vechi cu dimensiuni mari, cand atentia ii fu atrasa de o fata care statea langa un copac din fundul curtii, examinandu-si imaginea intr-o oglinda. Pe fata dascalului aparu o expresie blanda si se apropie de ea, punandu-i o mana pe umar.
-S-a intamplat ceva, Shany?
Fata tresari si ii arunca o privire speriata, dar se linisti cand vazu a cui era mana. Era o fata blonda, cu parul lung, ochii verzi si parea destul de timida. Ii zambi profesorului si clatina din cap.
-Azi nu, zise ea cu o voce calma, placuta.
-Ai grija de tine, zise dl. Hideto si ii zambi pe sub mustata, apoi o privi cum se indeparteaza.
Numai el stia prin ce trecea, caci el era singurul in care fata avea deplina incredere, in afara de bunica ei desigur. Adevarul era ca Shany era considerata blestemata de catre toti oamenii din sat. Cat timp fusese mica, viata ei decurse in mod normal, insa, odata cu inaintarea in varsta, aparusera si problemele. De multe ori se trezea cu dinti ascutiti, gheare si culoarea ochilor schimbati, dar in cateva secunde revenea la normal. Aceste schimbari bruste ale infatisarii se produceau tot mai des si Elavia, bunica ei, o duse la vraciul satului. Dupa multe examinari si rostirea a tot felul de vraji complicate, ajunsera la concluzia ca fata fusese victima unui blestem puternic ce nu putea fi indepartat sub nicio forma. De atunci Shany incerca sa se obisnuiasca cu acel blestem, desi tot ii venea greu sa suporte felul in care o batjocoreau colegii. Ii dadusera porecla Shadow, dupa demonul despre care se zicea ca noaptea se napustea asupra calatorilor rataciti asemeni unei umbre si ii ineca in magia noptii.
In acea zi senina, nu se intamplase nimic, cel putin nu cat durasera orele. Dupa ce-si lua la revedere de la dl. Hideto, Shany porni spre casa. Dupa cateva priviri dubioase din partea trecatorilor, ajunse in dreptul unui gard din lemn inchis la culoare, cam stramb. Impinse usa portii, care se deschise cu un scartait, si simti ceva mic atingand-o pe picior. O fiinta micuta, cu ochii mari, deschise gura si scoase un zgomot ascutit, ca un tipat. Animalul era cam de marimea unui caine si aducea foarte mult cu un dinozaur. Mergea pe picioarele din spate (cele din fata fiind foarte scurte), iar capul alungit se termina cu un bot cu dinti ascutiti, semn ca se hranea cu carne. Ochii de un albastru limpede erau singurii care tradau blandetea fiarei si parca exprima suferinta prin care trecuse, desi nu si-o amintea.
Legenda spune ca, atunci cand zeii au faurit taramul Aledonia, niste animale de dimensiuni uriase, numite Viromi, au fost numiti drept paznici. Cu infatisare fioroasa, dar personalitate blanda, aceste creaturi erau supraveghetorii ce mentineau pacea pe taram. In urma cu 2 ani, un negustor a prins o astfel de fiinta si a adus-o in Elden, pentru a o folosi pe post de cal. Incet, dorul de casa a devenit puternic iar animalul s-a stins cu zile, lasand in urma un ou. Negustorul a tot asteptat sa iasa ceva, insa dupa un an a hotarat ca puiul dinauntru era mort si, cum nu reusise sa sparga coaja, il aruncase. Elavia l-a gasit intr-o zi, cand venea de la piata, si, cu toate ca si ea era convinsa ca fiinta dinauntru era moarta, l-a dus acasa, spre incantarea nepoatei sale, si dupa doua zile a iesit un pui. Viromul nou aparut primi numele de Lucky. In mod misterios, acesta s-a atasat de Shany si de atunci au devenit cei mai buni prieteni
Acum bucuria lui Lucky era dincolo de limite, ca de fiecare data cand stapana lui sosea acasa. Zmbindu-i fericita, fata se apleca si isi plimba mana pe solzii sai de un verde aprins, batand spre auriu uneori, cand auzi un zgomot ca un racait. Ingrozita, isi privi mainile cu gheare ascutite si fugi spre casa imbratranita de ani, fara niciun etaj. Elavia, o batrana ca din povesti, cu un batic negru pe cap si putin cocosata, amesteca ceva intr-o oala si dadu sa-i spuna cateva cuvinte nepoatei sale, insa Shany nici n-o baga in seama si se baricada in baia simpla, formata dintr-o chiuveta cu o oglinda deasupra, o toaleta si o cada. Isi cerceta imaginea in oglinda si, pret de o clipa, isi vazu propria imagine cu niste ochi galbeni, reci, care redeveneau incet verzi, in timp ce ghearele se retrageau. Dupa ce indrazni sa deschida usa, se duse in bucatarie si se aseza la masa, in fata unui castron cu supa.
-De ce iti este rusine de felul in care arati? o intreba Elavia cu o voce calma, inca facandu-si de lucru cu gatitul. Ar trebui sa privesti acest blestem ca pe o binecuvantare.
-De ce mi se intampla tocmai mie? izbucni Shany, uitandu-se urat la mancare.
-O sa afli, raspunse femeia scurt.
Fata ii arunca o privire plina de curiozitate, dar nu obtinu si alte informatii. In seara aceea, cand se duse la culcare, ramase multa vreme treaza, cu gandurile aiurea, in timp ce zeci de intrebari i se invarteau prin minte. Cine era? De ce era blestemata? Atingerea unui bot rece o anunta ca si Lucky se urcase in pat. Desi nu putea vorbi, animalul ii simtea nelinistea si, punandu-si capul pe umarul ei, scoase un fel de marait ciudat, melodios. Shany privi un timp cum razele lunii cadeau prin geam pe solzii lui, apoi se calma brusc si adormi. Elavia deschise usa camerei si privi inauntru, zarind ochii stralucitori ca doua flacari ai Viromului.
-Vino, sopti ea si se intoarse in bucatarie.
Isi indrepta privirea spre usa si il vazu pe Lucky uitandu-se fix in directia ei.
-In doua zile se va intampla, zise batrana grav. Ai grija de ea si n-o lasa sa se piarda cu firea. Du-o acasa, Lucky!
Acesta incuviinta din cap. Elavia zambi. Stia ca, desi animalul din fata ei vorbea intr-o limba pe care numai cei ca el o puteau intelege, vorbele oamenilor ii erau la fel de clare