Disclaimer : nu detin nici un personaj din manga-ul/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lor. Daca vor aparea poze sau videoclipuri sunt facute de mine sau de pe net.
Chapter 1
Sunt atat de bucuroasa ca te-am cunoscut !
Douazeci si noua noiembrie ... Nimic neobisnuit , doar aerul monoton de singuratate si tristete , povestea vietii mele. Din in ziua in care m-am nascut nu a rasarit nici macar o raza de soare in casa mea, n-are rost sa mai am sperante. La acesti optsprezece ani ai mei ma gandeam ca viata va capata un alt sens , o alta lumina , insa deveni mai rau ... Nu-mi cunosc parinti si banuiesc ca nici ei nu vor sa ma cunoasca pe mine. Stau izolata de lume , intr-o casa situata in mijlocul paduri , deci se intelege ca nu am nici un prieten , doar eu alaturi de umbra mea dominam prin aceasta zona , si unele fiare salbatice. Sincer , mi-e sila deja de viata, insa nu vreau sa mor … inca . Ceva imi spune ca ceva sau cineva are nevoie de mine .. si eu la fel . Ma ridic lenesa din pat si cobor scarile pregatindu-ma sa iau micul dejun si sa merg la liceu. Imi pregatesc un bol cu cereale , dupa care degust inghititura cu inghititura laptele cald si cerealele dulci cu scortisoara , insa ma trezesc din acest vis pueril si o zbughesc afara pe usa catre scoala. Cu cat ma indrept mai tare catre cararea care ducea la scoala , cu atat simteam cum doi ochi mari si infioratori imi privesc fiecare miscare , studiindu-ma. Respir sacadat , din cauza nelinisti . Acest sentiment era foarte puternic , desi in fiecare zii veneam pe aici si nu pateam nimic , de data asta e diferit. Genunchi imi tremurau , mi se inmuiau , nu mai puteam merge drept. Clipeam des din cauza stresului – un fel de tic al meu - in timp ce buzele imi tremurau , murmurand rugaciuni si gemete scurte de frica. Mai aveam putin pana ieseam din acest spatiu terifiant, buzele mele incercand sa schiteze un zambet amarat , semn ca sunt recunoscatoare Domnului ca ma salvase , insa totul se naruie . Ma impiedic si cad pe zapada cea moale si imaculata , obraji mei inrosindusera in contact cu ea. Inima imi bubuia de parca imediat imi iesea din cutia toracica. Cu siguranta ma astepta oribil astazi. Ma dezmeticesc din acest ‘’hop’’ si imi reiau cursul , incercand din rasputeri sa ma calmez. Aw , sunt patetica, pun pariu ca si Moartea rade de mine in acest moment. Oftez si ies din padure , intrand in scoala, incercand sa ma fac neobservata ca de obicei. Ajung in fata laboratorului de Biologie , in fata caruia se afla profesorul care facea prezenta la ore. Acesta imi zambi si ma intreba daca sunt noua in acest liceu, eu raspunzandu-I ca sunt eleva aici de cinci – sase ani. Acesta se uita atent pe foaie , de parca imediat ii sareau ochii din orbite , dupa care casca gura in semn de uimire usoara si imi spuse :
- Ah , asa e … Haruno .. Treci in clasa.
Plec privirea , supunandu-ma asemeni unei pisici docile si intru in clasa , asezandu-ma in graba in ultima banca , ca de obicei , locul de langa mine fiind atribuit ghiozdanului meu sau a unei cutii cu experimente aduse de domnul profesor. Cand se suna de intrare , o droaie de elevi intrara si se acomodara in clasa, butonand telefoanele lor mobile si performante si barfind. Imi deschid cartea de biologie si incep sa imi recitesc lectia inainte de ora. Cu siguranta si cartea de biologie s-ar intreba cine e aceasta straina care o foloseste , pe cand straina o detine de mai mult de doi ani. Deodata aud un glas masculin – unul foarte tandru s putea sa adaug- , care se uita fix la mine , studiindu-ma din priviri. Dumnezeule , acum aveam aceeasi senzatie ca in padure , insa nelinistea era inlocuita de fiori calzi si obraji inrositi , desigur ca de timiditate. Buzele si genunchi isi recapatara tremurul de atunci , poate chiar cu mai mare amploare. Imi intorc privirea , parandumi-se ca sunt patetica , din nou , si observ un baiat cu parul negru prins intr-o coada de cal, ochii sai caprui privindu-ma oarecum tandru si admirativ. Buzele mele incercau sa formeze un zambet insa imi tremurau prea tare. Acesta chicoti ceea ce ma facu sa tresar din acea stare de amortire si imi spuse :
- Locul acesta e ocupat ?
Eu raman inmarmurita , Sakura revinto-ti altfel o sa creada ca esti vreo lunatica, imi iau ghiozdanul de pe celalalt scaun si ii fac semn sa se aseze. Intra profesorul in clasa , trandind catalogul pe masa , deschizandu-l la litera H . Haruno ! La raspuns ! striga proful cu un ton ca de armata , mai pe ce ca era sa cad de pe scaun. Ma ridic in picioare si incep sa recit lectia ca pe o poezie de gradinita , insa .. Cate oase are corpul uman ?Imi storcesc creierii in incercarea de a imi aminti acel numar blestemat pe care intotdeauna il uitam. Imi framant palmele , dar nici un beculet nu se aprinse. Banuiesc ca voi ramane corigenta la Biologie .. Nu apuc sa imi destainui gadurile ca aud un soptit . Doua sute sase … Stiu ! Raspund ultimi intrebari adresate si duc carnetul la catedra , intr-un fel fiind multumita si intr-unul recunoscatoare persoanei care ma ajutase intr-un fel atat de marsav dar totusi atat de dragut si prietenesc. Continuam ora , domnul profesor incepand sa discute despre organele de inmultire la oameni , elevii incepand sa rada si unii chiar sa se pipaie intre ei. Dezgustator , nici sa nu I se nazareasca colegului meu de banca sa ma atinga caci jur ca-I rup mana , asa o sa ramana doar cu cu vreo o suta si ceva de oase. Cand se suna de iesire , ma indrept catre cabinetul de limba romana . E putin straniu , dar baiatul de la ora de biologie se aseza langa mine in fiecare ora , ma mir ca nu intra cu mine in baie . Ma indrept cu pasi repezi catre sala de sport , caci acum aveam ora de educatie fizica si intarziasem . Intru un vestiar , ma dezechipez repede si intru in sala de sport. Culmea , caci doamna profesoara nici nu era in sala ! Babornita aia .. Oftez , incercand sa-mi limpezesc mintea dupa aceasta zii obositoare , dar activitatea in curs de desfasurare este intrerupta de un grup de fete , in fruntea lor aflandu-se o fata cu parul blond prins in coada , care arata putin cam sofisticata pentru scoala noastra … Aa , o stiu . Ino Yamanaka alias Regina fustelor scurte . Cand ma uit la imbracamintea celor trei fete imi vine a vomita , sincera sa fiu nu credeam ca exista fuste asa de scurte , fetele astea chiar n-au inhibitii , n-au pic de decenta ? Dezgustator … Pufnesc batjocoritor , insa blonda tresare si incepe sa-mi bolboroseasca cum ca ea e mai frumoasa ca mine , iar celelalte douia maimute care o urmau o aprobau , ca niste robotei.
- Fetito , te-am vazut in ora de biologie langa Ita-kun , adorabiliciosul meu motanel , credeam ca a stat asa doar sa-si bata joc de tine sau a pierdut vreun pariu , insa a tot continuat . Asa ca , asculta-ma bine , mai bine vezit-I de treaba ta , gaseste-ti vreun tocilar , orice , numai lasa-l pe Itachi , caci e al meu ! spuse ea de parca era vreo adepta de-a lui Hitler
Tragic cum latura feminina a decazt astfel , la acest comportament si la o asemena garderoba. Nu par deloc a fii eleve , doar .. niste parasute . Ma ridic de pe banca si fac niste ture de rezistenta prin sala in timp ce imi reluam activitatea intrerupta cu atata nesimtire de acele pitipoance fara demnitate. Cand termin a doua tura o zaresc pe domana profesoara cum iesea dintr-o debara cu o tigara si cu o sticla de bere in mana, tipic ei. Are un copil in varsta de cinci ani care plange cand il ia mama ei de la gradinita … Niciodata nu i-au placut adolescentele , de ce ? Pai , auzisem ca fostul ei sot o parasise pentru o eleva de a lui , tragic , stiu … Termin turele de rezistenta si ma pun pe banca , tragandu-mi putin sufletul de la aceasta inviorare tarzie . dupa cateva exerciti si un meci de volei plec acasa . Numai cand imi amintesc ca trebuie sa trec din nou pe acel drum , sentimentele revin , amplificandu-se cu fiecare pas facut. Respir sacadat, clipesc des si mares si diminuez ritmul , bucurandu-ma de libertatea inca ramasa . Incep sa rostesc din nou rugaciuni si cuvantul Apara-ma
- De cine sa te apar ? intreba Itachi cu glasul sau mieros si seducator care ma inducea cu totul intr-o alta lume.
Imi indrept mirata privirea catre el si raman uimita . Dumnezeule , purta un trening negru si o pereche de blugi , ii sta minunat , de parca el ar fii lansat moda. Doamne , Sakura trezeste-te ca imediat salivezi . Chicotesc fortat si ii spun ca a fost o gluma. Acesta se oferii sa ma conduca pana acasa . Pe drumul acela ? doamne fereste , unde locuieste baiatul asta ? Incredintez din cap si pornim la drum. Acum ca se afla Itachi langa mine , ma simt in siguranta , pericolul parca trecu , insa pulsul inimii mele lua amploare de cate orii ma uitam la el , cand il priveam in ochi .. Are ceva special , neobisnuit si cu totul fermecator ce ma fascineaza si ma indeamna sa il privesc , sa il admir , si cine stie … poate sa il iubesc. N-am mai iubit pe nimeni pana acum , nu am cunoscut multa lume. Cred ca el e unica finta pe tot acest Pamant care m-a privit ca pe o persoana oarecare , nu ca pe o ciudata care mai mereu se ascunde de parca i-ar fii frica de viata. Respectele mele , Itachi , ca ai supravietuit unei ciudate ca mine , Haruno Sakura.
Ajungem in fata carari. Fiorii revenira , dar de data aceasta fiind diminuati de prezenta lui Itachi . La un momentdat nu mai simteam nimic , de parca intamplarea aceea stranie de azi-dimineata nu s-a intamplat deloc. Ma simt mai … protejata. Itachi isi lua la revedere , dar inainte sa ma intorc catre el si sa il salut , disparu in ceata cea deasa si stranie. Oftez si ma indrept catre casa . Ma descalt si intru direct in baie , dand drumul la apa sa ma spal , caci toti acesti fiori m-au incordat putin. Ah , dulce relaxare … Ies din dus si ma pun in pat, incepand sa imi fac temele , continuandu-mi restul zilei in singuratatea mea, dar cu o oarecare sclipire in suflet. O piatra mi s-a luat de pe inima . Doar atat am de spus , Multumesc , Itachi …[/font]
Cateva poze adorabilicioase :
Sakura Haruno
Itachi
Ino Yamanaka
Astept comuri bhei .!! >;]
Z`by !
~~~~~
Signed ,
shiba x3
Chapter 1
Sunt atat de bucuroasa ca te-am cunoscut !
Douazeci si noua noiembrie ... Nimic neobisnuit , doar aerul monoton de singuratate si tristete , povestea vietii mele. Din in ziua in care m-am nascut nu a rasarit nici macar o raza de soare in casa mea, n-are rost sa mai am sperante. La acesti optsprezece ani ai mei ma gandeam ca viata va capata un alt sens , o alta lumina , insa deveni mai rau ... Nu-mi cunosc parinti si banuiesc ca nici ei nu vor sa ma cunoasca pe mine. Stau izolata de lume , intr-o casa situata in mijlocul paduri , deci se intelege ca nu am nici un prieten , doar eu alaturi de umbra mea dominam prin aceasta zona , si unele fiare salbatice. Sincer , mi-e sila deja de viata, insa nu vreau sa mor … inca . Ceva imi spune ca ceva sau cineva are nevoie de mine .. si eu la fel . Ma ridic lenesa din pat si cobor scarile pregatindu-ma sa iau micul dejun si sa merg la liceu. Imi pregatesc un bol cu cereale , dupa care degust inghititura cu inghititura laptele cald si cerealele dulci cu scortisoara , insa ma trezesc din acest vis pueril si o zbughesc afara pe usa catre scoala. Cu cat ma indrept mai tare catre cararea care ducea la scoala , cu atat simteam cum doi ochi mari si infioratori imi privesc fiecare miscare , studiindu-ma. Respir sacadat , din cauza nelinisti . Acest sentiment era foarte puternic , desi in fiecare zii veneam pe aici si nu pateam nimic , de data asta e diferit. Genunchi imi tremurau , mi se inmuiau , nu mai puteam merge drept. Clipeam des din cauza stresului – un fel de tic al meu - in timp ce buzele imi tremurau , murmurand rugaciuni si gemete scurte de frica. Mai aveam putin pana ieseam din acest spatiu terifiant, buzele mele incercand sa schiteze un zambet amarat , semn ca sunt recunoscatoare Domnului ca ma salvase , insa totul se naruie . Ma impiedic si cad pe zapada cea moale si imaculata , obraji mei inrosindusera in contact cu ea. Inima imi bubuia de parca imediat imi iesea din cutia toracica. Cu siguranta ma astepta oribil astazi. Ma dezmeticesc din acest ‘’hop’’ si imi reiau cursul , incercand din rasputeri sa ma calmez. Aw , sunt patetica, pun pariu ca si Moartea rade de mine in acest moment. Oftez si ies din padure , intrand in scoala, incercand sa ma fac neobservata ca de obicei. Ajung in fata laboratorului de Biologie , in fata caruia se afla profesorul care facea prezenta la ore. Acesta imi zambi si ma intreba daca sunt noua in acest liceu, eu raspunzandu-I ca sunt eleva aici de cinci – sase ani. Acesta se uita atent pe foaie , de parca imediat ii sareau ochii din orbite , dupa care casca gura in semn de uimire usoara si imi spuse :
- Ah , asa e … Haruno .. Treci in clasa.
Plec privirea , supunandu-ma asemeni unei pisici docile si intru in clasa , asezandu-ma in graba in ultima banca , ca de obicei , locul de langa mine fiind atribuit ghiozdanului meu sau a unei cutii cu experimente aduse de domnul profesor. Cand se suna de intrare , o droaie de elevi intrara si se acomodara in clasa, butonand telefoanele lor mobile si performante si barfind. Imi deschid cartea de biologie si incep sa imi recitesc lectia inainte de ora. Cu siguranta si cartea de biologie s-ar intreba cine e aceasta straina care o foloseste , pe cand straina o detine de mai mult de doi ani. Deodata aud un glas masculin – unul foarte tandru s putea sa adaug- , care se uita fix la mine , studiindu-ma din priviri. Dumnezeule , acum aveam aceeasi senzatie ca in padure , insa nelinistea era inlocuita de fiori calzi si obraji inrositi , desigur ca de timiditate. Buzele si genunchi isi recapatara tremurul de atunci , poate chiar cu mai mare amploare. Imi intorc privirea , parandumi-se ca sunt patetica , din nou , si observ un baiat cu parul negru prins intr-o coada de cal, ochii sai caprui privindu-ma oarecum tandru si admirativ. Buzele mele incercau sa formeze un zambet insa imi tremurau prea tare. Acesta chicoti ceea ce ma facu sa tresar din acea stare de amortire si imi spuse :
- Locul acesta e ocupat ?
Eu raman inmarmurita , Sakura revinto-ti altfel o sa creada ca esti vreo lunatica, imi iau ghiozdanul de pe celalalt scaun si ii fac semn sa se aseze. Intra profesorul in clasa , trandind catalogul pe masa , deschizandu-l la litera H . Haruno ! La raspuns ! striga proful cu un ton ca de armata , mai pe ce ca era sa cad de pe scaun. Ma ridic in picioare si incep sa recit lectia ca pe o poezie de gradinita , insa .. Cate oase are corpul uman ?Imi storcesc creierii in incercarea de a imi aminti acel numar blestemat pe care intotdeauna il uitam. Imi framant palmele , dar nici un beculet nu se aprinse. Banuiesc ca voi ramane corigenta la Biologie .. Nu apuc sa imi destainui gadurile ca aud un soptit . Doua sute sase … Stiu ! Raspund ultimi intrebari adresate si duc carnetul la catedra , intr-un fel fiind multumita si intr-unul recunoscatoare persoanei care ma ajutase intr-un fel atat de marsav dar totusi atat de dragut si prietenesc. Continuam ora , domnul profesor incepand sa discute despre organele de inmultire la oameni , elevii incepand sa rada si unii chiar sa se pipaie intre ei. Dezgustator , nici sa nu I se nazareasca colegului meu de banca sa ma atinga caci jur ca-I rup mana , asa o sa ramana doar cu cu vreo o suta si ceva de oase. Cand se suna de iesire , ma indrept catre cabinetul de limba romana . E putin straniu , dar baiatul de la ora de biologie se aseza langa mine in fiecare ora , ma mir ca nu intra cu mine in baie . Ma indrept cu pasi repezi catre sala de sport , caci acum aveam ora de educatie fizica si intarziasem . Intru un vestiar , ma dezechipez repede si intru in sala de sport. Culmea , caci doamna profesoara nici nu era in sala ! Babornita aia .. Oftez , incercand sa-mi limpezesc mintea dupa aceasta zii obositoare , dar activitatea in curs de desfasurare este intrerupta de un grup de fete , in fruntea lor aflandu-se o fata cu parul blond prins in coada , care arata putin cam sofisticata pentru scoala noastra … Aa , o stiu . Ino Yamanaka alias Regina fustelor scurte . Cand ma uit la imbracamintea celor trei fete imi vine a vomita , sincera sa fiu nu credeam ca exista fuste asa de scurte , fetele astea chiar n-au inhibitii , n-au pic de decenta ? Dezgustator … Pufnesc batjocoritor , insa blonda tresare si incepe sa-mi bolboroseasca cum ca ea e mai frumoasa ca mine , iar celelalte douia maimute care o urmau o aprobau , ca niste robotei.
- Fetito , te-am vazut in ora de biologie langa Ita-kun , adorabiliciosul meu motanel , credeam ca a stat asa doar sa-si bata joc de tine sau a pierdut vreun pariu , insa a tot continuat . Asa ca , asculta-ma bine , mai bine vezit-I de treaba ta , gaseste-ti vreun tocilar , orice , numai lasa-l pe Itachi , caci e al meu ! spuse ea de parca era vreo adepta de-a lui Hitler
Tragic cum latura feminina a decazt astfel , la acest comportament si la o asemena garderoba. Nu par deloc a fii eleve , doar .. niste parasute . Ma ridic de pe banca si fac niste ture de rezistenta prin sala in timp ce imi reluam activitatea intrerupta cu atata nesimtire de acele pitipoance fara demnitate. Cand termin a doua tura o zaresc pe domana profesoara cum iesea dintr-o debara cu o tigara si cu o sticla de bere in mana, tipic ei. Are un copil in varsta de cinci ani care plange cand il ia mama ei de la gradinita … Niciodata nu i-au placut adolescentele , de ce ? Pai , auzisem ca fostul ei sot o parasise pentru o eleva de a lui , tragic , stiu … Termin turele de rezistenta si ma pun pe banca , tragandu-mi putin sufletul de la aceasta inviorare tarzie . dupa cateva exerciti si un meci de volei plec acasa . Numai cand imi amintesc ca trebuie sa trec din nou pe acel drum , sentimentele revin , amplificandu-se cu fiecare pas facut. Respir sacadat, clipesc des si mares si diminuez ritmul , bucurandu-ma de libertatea inca ramasa . Incep sa rostesc din nou rugaciuni si cuvantul Apara-ma
- De cine sa te apar ? intreba Itachi cu glasul sau mieros si seducator care ma inducea cu totul intr-o alta lume.
Imi indrept mirata privirea catre el si raman uimita . Dumnezeule , purta un trening negru si o pereche de blugi , ii sta minunat , de parca el ar fii lansat moda. Doamne , Sakura trezeste-te ca imediat salivezi . Chicotesc fortat si ii spun ca a fost o gluma. Acesta se oferii sa ma conduca pana acasa . Pe drumul acela ? doamne fereste , unde locuieste baiatul asta ? Incredintez din cap si pornim la drum. Acum ca se afla Itachi langa mine , ma simt in siguranta , pericolul parca trecu , insa pulsul inimii mele lua amploare de cate orii ma uitam la el , cand il priveam in ochi .. Are ceva special , neobisnuit si cu totul fermecator ce ma fascineaza si ma indeamna sa il privesc , sa il admir , si cine stie … poate sa il iubesc. N-am mai iubit pe nimeni pana acum , nu am cunoscut multa lume. Cred ca el e unica finta pe tot acest Pamant care m-a privit ca pe o persoana oarecare , nu ca pe o ciudata care mai mereu se ascunde de parca i-ar fii frica de viata. Respectele mele , Itachi , ca ai supravietuit unei ciudate ca mine , Haruno Sakura.
Ajungem in fata carari. Fiorii revenira , dar de data aceasta fiind diminuati de prezenta lui Itachi . La un momentdat nu mai simteam nimic , de parca intamplarea aceea stranie de azi-dimineata nu s-a intamplat deloc. Ma simt mai … protejata. Itachi isi lua la revedere , dar inainte sa ma intorc catre el si sa il salut , disparu in ceata cea deasa si stranie. Oftez si ma indrept catre casa . Ma descalt si intru direct in baie , dand drumul la apa sa ma spal , caci toti acesti fiori m-au incordat putin. Ah , dulce relaxare … Ies din dus si ma pun in pat, incepand sa imi fac temele , continuandu-mi restul zilei in singuratatea mea, dar cu o oarecare sclipire in suflet. O piatra mi s-a luat de pe inima . Doar atat am de spus , Multumesc , Itachi …[/font]
Cateva poze adorabilicioase :
Sakura Haruno
Itachi
Ino Yamanaka
Astept comuri bhei .!! >;]
Z`by !
~~~~~
Signed ,
shiba x3
[center]![[Imagine: in_love_by_Pure_Poison89.jpg]](http://fc03.deviantart.net/fs70/f/2010/018/6/d/in_love_by_Pure_Poison89.jpg)
Mirror , mirror on the wall , tell me please , i fall in love ?
My strange world x3
[/center]
Mirror , mirror on the wall , tell me please , i fall in love ?
My strange world x3
[/center]