Umanity and Sacrifice

[Rain]

Aceasta este o poveste cu ocazia de Sarbatoarea Halloweenului.

Capitolul 1:O ceata stranie.

Totul era deja confuz.[ spaţiu - după semnele de punctuaţie se lasă mereu spaţiu, astfel tinde să pară prea aglomerat ]Nu era destul ca mintea mea,umbla desigur pe alte cai stiute sau nestiute,acum apare si aceasta ceata stranie.Desigur era destul de normal,pentru impatimitii de Halloween,sperand sa se intample ceva straniu,insa nu cred ca s-ar intampla.Deobicei [ corest este "de obicei" dezlegat, fiind înlocuit cu de regulă, în mod obişnuit ]sunt un fan al supranaturalului,nu ma intrebati de ce fiindca ma temeam de acest lucru cand eram mai mica.[well, well, ai spus fan la masculin şi mică la feminin; în final eşti fată sau băiat? ]Iar acum il ador.Ciudat de straniu nu?[ această întrebare nu avea rost aici, nu?]
Totusi am ignorat din nou acest lucru,si desigur acea senzatie stranie care mi se revarsa in suflet si in cap.Trageam nadejde ca poate iarasi am imaginatia prea bogata,si am ignorat din nou acea senzatie stranie.Era oricum o dimineata nasoala,ca mergeam la scoala,daramite sa-mi mai pese daca o sa murim azi sau nu.[ urâtă exprimare ]Totusi acel vis straniu nu imi dadea pace..
Am continuat sa merg catre scoala,acoperita de ceata asta densa,[ cine e acoperită... şcoala sau... oh, nu-mi spune xD ]si desigur care ma apasa si psihic.Ciudat de straniu,pana si in vis era ceata,doar ca era o furtuna fiindca vedeam foarte clar fulgerele.Stiu ca la un moment date ram [ la un moment dat eram ]pe un camp inghetat de toamna [ cum? toamna poate îngheţa câmpul... poate ai vrut să spui că era toamnă iar câmpul era îngheţat...],pustiu si abandonat unde erau mai multe corpuri fara viata.Mai multi oameni treceau pe langa mine,eu fiind doar un simplu martor[ asta sună destul de bine ].Stiu ca unul dintre oameni,a luat in brate un copil mic,un baietel cu o privire socata,inerta.Avea pe fata funingine,si multa cenusa pe fata, [ repetiţie, puteai spune "şi multă cenuşă pe chip"]de parca ar fi ars ceva pe el.Erau multi oameni pe jos,care nu se miscau,de parca ar fi dormit.Un om de langa mine,insotit de mai multe voci spunea ca acel copil era deja mort.Asta m-a speriat putin.
Mi-am continuat drumul spre scoala,ignorand din rasputeri acel sentiment,si am iesit triumfatoare.Intre timp m-am intalnit cu o colega,si am mers impreuna spre clasa.Intre timp [ iar repetiţie... încearcă să înlocuieşti cu alte cuvinte, ori să nu mai foloseşti deloc expresia decât să foloseşti acelaşi termen ]mi-am vazut colegii,unii dragi mie,altii care imi provocau scarba.Normal,nu toti imi puteau oferi acea “caldura”prieteneasca.M-am asezat in banca,unde mi-am aruncat geaca de piele in spatele meu,si am asteptat.Ziua trecu extrem de rapid,insa prea putin important pentru mine,eu fiind mai retrasa de felul meu.Toti ma considerau o ciudata,asa cum se intampla si in gimnaziu,si poate eram nu ii contrazic.Totusi nu ma interesa prea tare parerea lor,opinia mea fiind asta:”Poate sunt ciudata,dar nu sunt atat de comuna precum voi.”[ da, interesant...]
O colega imi trezi brusc starea de somnolenta,intrebandu-ma daca sunt suparata.I-am raspuns printr-un gest normal ca sunt bine,insa m-am retras inapoi in lumea mea,alaturi de castile de la telefon.Insa nu stiu de ce,am simtit ceva pe umarul meu.M-am uitat in spatele meu si am observat ca o fata cu parul cret,si ochii caprui ma urmarea cu un zambet mai pervers.Prima data m-am uitat fix,iar apoi am clipit si disparuse.Bun,renunt la cafea de acum inainte…
Totusi,[ nu e bun alex cuvântul, puteai spune între timp, sau nu după mult timp diriginta intră ...]diriginta intra brusc in clasa,anuntand pe toti sa ramanem in clasa.Motivul nu era clar pentru noi,doar ca s-a intamplat ceva grav pe terenul de sport de afara.Am ramas cu totii in clasa,desi se auzea valva si pe holuri,multe voci adunate,neintelese…
Am mers cativa din clasa mea,si cu ceilalti din alte sali sa vedem ce este pe geam.Profesorii erau adunati pe teren,fiind socati de cele intamplate.Tot ce am putut vedea este ca se uitau la cosul de baschet din fata lor.Langa ei erau politistii ce au stat cu profesorii de acolo,iar restul au venit spre noi.Eu m-am dus in baie ca sa ma ascund,si spre surprinderea mea,nimeni nu mi-a tinut morala.Toti ceilalti profesori erau prea ocupati cu acel lucru ciudat,si alti elevi ce erau acolo si erau oripilati.Incetul cu incetul,am auzit cum o fata a inceput sa tipe,si altii cum au devenit palizi dintr-odata.Am ajuns printre ei si am vazut cum un copil cam de clasa a cincea era scos de pe cos,ce era legat cu lanturi.Pe corpul lui firav era scris mii de inscriptii date,cu cerneala neagra parca.[ ultima propoziţie sună foarte ciudat. Corest era : Pe corpul lui firav erau scrise mii de inscripţii cu cerneală neagră ]Tenul ii era cadevric [ cadevric? ce-i aia? :)) ]si lipsit de suflare.Cand incercau sa-l scoata de acolo,scara pe care statea politistul se clatina brusc,alunecandu-i printre maini copilul.Eu fiind putin mai in spate,ceilalti s-au retras speriati,impingandu-ma pe mine in fata,si ajungand chiar langa trupul copilului.Ceilalti erau panicati,ofiterii de politie se certau intre ei ca prostii,iar eu ma uitam la bietul copil tematoare.Totusi semnele de pe fata erau destul de dese,pentru un atac.Pareau special pictate.I-am tras maneca mai sus,si am vazut ca incriptiile acelea aveau ca sursa mici pentagrame.Am pus mana pe ele,in timp ce le priveam atent.Le-am admirat incet,si am pus mana pe acele surse.Pielea lui era rece precum gheata,ceea ce m-a facut sa tresar putin.I-am pus mana la gat,sa vad daca mai are puls dar raspunsul era negativ.M-am uitat la el,si i-am vaut ochii albastrii,si parul blond scurt.Arata ca un copil normal,ce nu merita sa i se intample asta.Am pus mana pe fruntea lui,unde avea un simbol ciudat de tot,doar ca la unul din ramificatii era un fel de dunga mai ingrosata.Semana cu un sarpe,iar apoi mi-am dat seama ca repreinta Semnul Infinitului.Am pus mana pe el usor,iar apoi multe arsuri mi-au cuprins mana,si toate organele vitale.O arsura mi-au cuprins ochii[ mi-a cuprins ochii],ce ma faceau sa vad multe lucruri,chiar si crima produsa.Am vazut cum copilul intariziase la ore,si cum un om imbracat intr-un hanorac negru,si cum i-a zambit straniu.Copilul nici nu apucase sa tipe,fiindca disparuse alaturi de acea persoana.Mai multe sageti imi cuprindeau membrele si inima,facandu-msa sa tresar speriata,si lasand copilul acolo.M-am ridicat speriata iar acele imagini au disparut ca prin magie.Am respirat usurata,insa inainte sa mai reactionez am inceput sa vad si acele semne pe mine,cum imi ajungeau la ochi si imi creau ameteala si durere.Am inceput sa tip,fiind incapabila sa mai vad nimic,fiind de-a dreptul oarba.Am inceput sa tip dupa ajutor,si am putut sa aud ca un ecou indepartat alte tipete.Mai multi mi-au luat trupul si mi l-au scutrurat panicati de cele intamplate.Am auzit profesoarele de engleza si franceza cum tipau la mine,insa eu nu puteam sa le vad.Inainte sa mai apuc sa strig dupa ajutor,acel individ imi aparu in fata ochilor si mi-a spus atat: [ şi doar atât mi-a spus, era corect ]
“Te-am vazut.Tu vei fi Prima.”
Am inceput sa tip disperata,iar ceilalti imi tot strigau numele.Am simtit cum mi-am pierdut toate puterile asupra corpului meu,si cum eram lasata prada gravitatiei.Tot ce am putut sa aud a fost:
-Camille,trezeste-te!Camille,ma auzi?Ma auzi?...
Melodia ce m-a inspirat:X http://www.youtube.com/watch?v=d-KxsdWX9xE
Si desigur:http://www.youtube.com/watch?v=XfI7gSO-Fgc
Scuze ptr greseli:">Happy Halloween!

Cam ăsta a fost primul capitol şi greşelile ce le-am găsit pe acolo. Aş critica următoarele capitole cu aceeaşi procedură, dar nu cred că are rost, aşa că mai spun ceva în câteva cuvinte.
Grăbeşti mult acţiunea şi oferi foarte puţine detalii. Defapt, chiar dacă oferi multe sau puţine, bagi respectivul cititor în ceaţă. Încearcă să nu explici totul ca la carte şi să nu dai mură în gură cititorului, mai bine să sari peste unele detalii pentru a menţine suspansul.
Încă ceva foarte important este estetica, mai exact aspectul fiecărui capitol, unde la tine lasă de dorit. Întotdeauna după semnele de punctuaţie lasă spaţiu, capitolul fiind mult mai aerisit şi uşor de citit, la tine însă, e tocmai opusul.
Nu foloseşti multe expresii iar descrierea nu este cine ştie ce. Foloseşte mai multă descriere, dar şi dialog. Vreau să spun că în toate capitolele foarte puţine linii de dialog am observat; e necesar şi dialogul.
Ideea nu mi se pare prea horror... Uite-te la mai multe filme şi profită de genul ficului pe care ai vrut să îl scrii, băgând frica în cititor şi lăsându-l în suspans.
Cam atât am avut de zis. Mai lucrează şi vei vedea cum evoluezi. Baftă şi sper că nu te-a deranjat critica mea.
:*

I love the changes.
Fani forgot the stamp here! ^w^