03-02-2012, 04:21 PM
Hello! Am adus next-ul si sper ca o sa va placa, va rog scuza-ti greselile de scriere si de exprimare.
Capitolul 9 – O veste deprimanta.
Somnul meu a fost distrus de un sunet deranjator pentru un asa auz fin precum al vampirilor. Sunetul parea sa vina din living. Ma ridic in sezut si vad ca sunt singura in camera. Ma ridic repede la auzul altei bufnituri si incep sa cercetez cu ochii livingul ce se pare ca era "reamenajat" de catre Sasuke.
Zic asta pentru ca darama tot ce ii iesea in cale necontand ca poate era ceva valoros. Parea foarte furios si pornit pe razboi. Nu l-a mai vazut asa nici atunci cand sa certat cu Gaara. Oare ce o fi patit? Il vad ca sa ranit intr-o sticla sparta si acum sta pe canapea analizandu-si rana adanca din care curgea sange patand covorul.
-Sasuke? Zic cu un tremurat in glas, acesta isi fixeaza privirea spre mine privindu-ma urat. Inima mi-a stat in loc cand nu l-am mai vazut pe canapea ci in spatele meu. Tremuram la propiu, imi era foarte frica de cum a ajuns. Ma uit peste umar incet la el si vad ca are ochii rosii. Simt doua maini ce se incolacesc in jurul bazinului meu apoi il simt pe spatele meu cu fata plangand. Lacrimile sale imi udau bluza, incerc sa ma intorc a il iau in brate. Ma rasucec in bratele sale, cand am ajun cu fata la el aceta isi ascunse capul peste umarul meu in par.
-Sasuke, nu mai plange….te rog. Spun incet si calm, il rog cu inima nu cu vorbele sa nu mai planga. Desii doresc foarte mult sa aflu de ce plange pentru un moment este mai important sa il fac sa se opreasca. Cred ca am stat asa cam douazeci de minute. Intr-un final se opreste din plans, suspinand.
-Sasuke, de ce plangi? Poti sa imi zici? Poate te pot ajuta in vreun-fel. Il indepartez putin de mine sI ii astept raspunsul care se pare ca intarzie sa fie pronuntat. Intr-un tarziu ii aud din nou glasul sau cel dulce. Plin de suspine si lacrimi uscate pe fata imi raspunde socandu-ma :
-M-a sunat sora mea, mi-a spus ca tata a batut-o pe mama ca a prins-o cu altul in pat de a omorat-o. Nu pot sa cred ce aud. Cum se poate asa ceva? Inteleg sa o bati caci nah, e de rau dar chiar sa o omori?
-Cand s-a intamplat asta? spun dupa ce il strang in brate.
-Acum doua zile. Nici macar nu am fost la inmormantare, nu inteleg de ce nu ma sunat? Oare nu a vrut sa-mi zica sau ceva a oprit-o?
Incerc in disperare sa il calmez, dar se pare ca tot ce faceam era doar sa vorbesc cu peretii.
-Sakura, dute si fa-ti bagajele ca maine plecam in Andaluzia. Nu mai pot astepta, nu-mi pasa de nici un servici sau de casa, vreau doar sa fiu langa sora mea in momentele astea.
Amutesc, nu imi pot crede auzului, cum sa plecam maine? Nu avem nimic anuntat, bagajele trebuiesc facute, si de unde bani de avion? Toate astea trebuiesc facute in cateva ore.
-Sasuke, esti sigur de decizia luata? Adica…
-Taci! Nu vrei sa stii ce inseamna sa suporti aas ceva, sa nu participi tu la inmormantarea propiei mame, ucise de catre tatal tau. Nu vei stii niciodata.
Tipa sI plangea la mine de parca eu eram cea de vina ca nu l-am anuntat. Nu vreau sa ma cert cu el la nervi asa ca il las sa tipe pana nu mai poate dupa care o da din nou in plans.
-Gata? Te-ai calmat? Iti e mai bine?
-Scuze, nu am vrut, nu prea stiu ce fac cand sunt asa. Oricum dute si fa-ti bagajele. Nu mai stau aici pana la sfaritul saptamanii desii e dabia vineri.
Se pare ca nu a renunta la idée asa ca il mai iau o data in brate si ma duc acasa pentru a-mi face bagajele. Ajung acasa, si cum intru in hol ochii imi sunt atintiti pe livingul meu ce arata ca dupa razboi. Ma duc la mine in camera si ma schimb de haine intr-un pantalon de trening albastru cu un fluture mare si roz pe piciorul stang langa glezna si un triocu alb cu tot felul de desene pe el. Imi prind parul meu lung si moale intr-un coc si ma apuc de curatenie. Incep sa strang, sa pun la loc sau sa sterg toata casa. Aspiratorul meu nu avea pic de odihna precum nici eu. Dupa ce termin cu livingul ma duc in bucatarie si imi iau un pahar de suc din frigider. Cand bulele de suc au atins interiorul gurii mele, un fior ciudat ma strabatut repede. Termin sucul de portocale si ma duc in camera mea. Si acolo trebuie sa fac curat deci il voi deranja pe saracul Regalo ce dormea bine-mersi pe perne.
-Pis-pis-pis, Regalo, haide mamica ridica-te. Patul meu nu se face singur puiule. Spun si il mangai putin. Ceasul mare ce statea frumos pe noptiera indica ora 18:32. Ma mir avand in vedere ca eu azi nici nu stiam in ce zi suntem daramite ceasul. Termin intr-un sfarsit si cu curatenia si ma duc la dus. Picaturile de apa cristaline se rostogoleau pe corpul meu obosit. Imi ud parul meu desfacut si il umplu de samponul cu miros de vanilie. Termin dusul si ma inbrac in alte haine lejere. Trebuie sa imi fac bagajul caci maine plec, off. Pentru prima data de cand ma stiu plec din casa asta. Ma duc la dulapul meu scotand de sub hainele aranjate pe umeras un troler verde cu maro foarte mare. Incep sa aranjez hainele in troler cand telefonul meu incepe sa sune. Melodia rasuna in toata camera. Ma duc si ma uit la apelant. Scrie din nou numar necunoscut. Raspund repede deoarece poate era din nou acea persoana.
-Da?
Vocea aceea de femeie ma alarma in privinta lui Sasuke, habar nu am cine este sau de unde ma stie desii se poate sa fie Daiana acum tot ce conta era Sasuke. Ma grabesc la casa lui cand vad in jurul casei……
~~Sper ca va placut!~~~
Capitolul 9 – O veste deprimanta.
Somnul meu a fost distrus de un sunet deranjator pentru un asa auz fin precum al vampirilor. Sunetul parea sa vina din living. Ma ridic in sezut si vad ca sunt singura in camera. Ma ridic repede la auzul altei bufnituri si incep sa cercetez cu ochii livingul ce se pare ca era "reamenajat" de catre Sasuke.
Zic asta pentru ca darama tot ce ii iesea in cale necontand ca poate era ceva valoros. Parea foarte furios si pornit pe razboi. Nu l-a mai vazut asa nici atunci cand sa certat cu Gaara. Oare ce o fi patit? Il vad ca sa ranit intr-o sticla sparta si acum sta pe canapea analizandu-si rana adanca din care curgea sange patand covorul.
-Sasuke? Zic cu un tremurat in glas, acesta isi fixeaza privirea spre mine privindu-ma urat. Inima mi-a stat in loc cand nu l-am mai vazut pe canapea ci in spatele meu. Tremuram la propiu, imi era foarte frica de cum a ajuns. Ma uit peste umar incet la el si vad ca are ochii rosii. Simt doua maini ce se incolacesc in jurul bazinului meu apoi il simt pe spatele meu cu fata plangand. Lacrimile sale imi udau bluza, incerc sa ma intorc a il iau in brate. Ma rasucec in bratele sale, cand am ajun cu fata la el aceta isi ascunse capul peste umarul meu in par.
-Sasuke, nu mai plange….te rog. Spun incet si calm, il rog cu inima nu cu vorbele sa nu mai planga. Desii doresc foarte mult sa aflu de ce plange pentru un moment este mai important sa il fac sa se opreasca. Cred ca am stat asa cam douazeci de minute. Intr-un final se opreste din plans, suspinand.
-Sasuke, de ce plangi? Poti sa imi zici? Poate te pot ajuta in vreun-fel. Il indepartez putin de mine sI ii astept raspunsul care se pare ca intarzie sa fie pronuntat. Intr-un tarziu ii aud din nou glasul sau cel dulce. Plin de suspine si lacrimi uscate pe fata imi raspunde socandu-ma :
-M-a sunat sora mea, mi-a spus ca tata a batut-o pe mama ca a prins-o cu altul in pat de a omorat-o. Nu pot sa cred ce aud. Cum se poate asa ceva? Inteleg sa o bati caci nah, e de rau dar chiar sa o omori?
-Cand s-a intamplat asta? spun dupa ce il strang in brate.
-Acum doua zile. Nici macar nu am fost la inmormantare, nu inteleg de ce nu ma sunat? Oare nu a vrut sa-mi zica sau ceva a oprit-o?
Incerc in disperare sa il calmez, dar se pare ca tot ce faceam era doar sa vorbesc cu peretii.
-Sakura, dute si fa-ti bagajele ca maine plecam in Andaluzia. Nu mai pot astepta, nu-mi pasa de nici un servici sau de casa, vreau doar sa fiu langa sora mea in momentele astea.
Amutesc, nu imi pot crede auzului, cum sa plecam maine? Nu avem nimic anuntat, bagajele trebuiesc facute, si de unde bani de avion? Toate astea trebuiesc facute in cateva ore.
-Sasuke, esti sigur de decizia luata? Adica…
-Taci! Nu vrei sa stii ce inseamna sa suporti aas ceva, sa nu participi tu la inmormantarea propiei mame, ucise de catre tatal tau. Nu vei stii niciodata.
Tipa sI plangea la mine de parca eu eram cea de vina ca nu l-am anuntat. Nu vreau sa ma cert cu el la nervi asa ca il las sa tipe pana nu mai poate dupa care o da din nou in plans.
-Gata? Te-ai calmat? Iti e mai bine?
-Scuze, nu am vrut, nu prea stiu ce fac cand sunt asa. Oricum dute si fa-ti bagajele. Nu mai stau aici pana la sfaritul saptamanii desii e dabia vineri.
Se pare ca nu a renunta la idée asa ca il mai iau o data in brate si ma duc acasa pentru a-mi face bagajele. Ajung acasa, si cum intru in hol ochii imi sunt atintiti pe livingul meu ce arata ca dupa razboi. Ma duc la mine in camera si ma schimb de haine intr-un pantalon de trening albastru cu un fluture mare si roz pe piciorul stang langa glezna si un triocu alb cu tot felul de desene pe el. Imi prind parul meu lung si moale intr-un coc si ma apuc de curatenie. Incep sa strang, sa pun la loc sau sa sterg toata casa. Aspiratorul meu nu avea pic de odihna precum nici eu. Dupa ce termin cu livingul ma duc in bucatarie si imi iau un pahar de suc din frigider. Cand bulele de suc au atins interiorul gurii mele, un fior ciudat ma strabatut repede. Termin sucul de portocale si ma duc in camera mea. Si acolo trebuie sa fac curat deci il voi deranja pe saracul Regalo ce dormea bine-mersi pe perne.
-Pis-pis-pis, Regalo, haide mamica ridica-te. Patul meu nu se face singur puiule. Spun si il mangai putin. Ceasul mare ce statea frumos pe noptiera indica ora 18:32. Ma mir avand in vedere ca eu azi nici nu stiam in ce zi suntem daramite ceasul. Termin intr-un sfarsit si cu curatenia si ma duc la dus. Picaturile de apa cristaline se rostogoleau pe corpul meu obosit. Imi ud parul meu desfacut si il umplu de samponul cu miros de vanilie. Termin dusul si ma inbrac in alte haine lejere. Trebuie sa imi fac bagajul caci maine plec, off. Pentru prima data de cand ma stiu plec din casa asta. Ma duc la dulapul meu scotand de sub hainele aranjate pe umeras un troler verde cu maro foarte mare. Incep sa aranjez hainele in troler cand telefonul meu incepe sa sune. Melodia rasuna in toata camera. Ma duc si ma uit la apelant. Scrie din nou numar necunoscut. Raspund repede deoarece poate era din nou acea persoana.
-Da?
Vocea aceea de femeie ma alarma in privinta lui Sasuke, habar nu am cine este sau de unde ma stie desii se poate sa fie Daiana acum tot ce conta era Sasuke. Ma grabesc la casa lui cand vad in jurul casei……
~~Sper ca va placut!~~~
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??