Disclamer:Nu detin niciun personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari.
Salu tuturor. Am de gand sa ma apuc de un nou fic. Celallt am vazut ca nu era deloc citit, asa ca sper ca acesta sa va fie pe placul vostru. Eu cred ca am mai evoluat, insa tot astept critici din partea voastra. Atentie nu vreau sa plagiez pe nimeni, insa daca se intampla sa scriu aproape la fel ca alt cineva asta e insa eu nu plagiez deoarece nu imi place. Cuplul principal va fi SasuSaku iar poveste in general de vampiri. De cand ma stiu ca citesc ficuri cu naruto putine sunt despre vampiri. Asa ca m-am gandit sa fac eu insami unul asa. Sper ca voi avea succes.
Spor la citit!>:D<:D
Cap. 1 – Inceputul de la mijloc
-Si dvs doriti sa imi spuneti ca ati mai vazut creatura de aici nu-i asa?
-Da! Uneori noaptea inca se mai aud strigate dinspre acel conac de peste rau.
-Va multumesc mult de tot. Daca mai aflati ceva nou aveti numarul meu, nu ezitati.
-Bine! Va multumesc. La revedere.
Plec inspre masina mea propie si ma urc la volan. Las pe scaunul din dreapta carnetul meu cu date si informatii si aparatul foto. Introduc chiea in locul sau din bord si o rasuces. Masina incepe sa se trezeasca la relitate inaintand inspre sosea. Pe parbrizul meu imens de la Rand Rover-ul negru apare o lacrima din cer, urmata de inca una si tot asa pana cand imi dau seama ca fara defapt ploua. Lacrimile pure de cristal se prelungeau pe geam usor, dandu-mi parca niste fiorii reci pe spate. Drumul meu pana acasa este foarte lung si de aceea am timp sa ma gandesc si la viata mea pe care se pare, ca nu prea am stiut sa o traiesc din plin. Am uitat sa ma prezint, scuzele mele sincere, ma numesc Sakura Haruno si am 21 de ani. Parintii mei au fost ucisi de un vampir fioros la varsta de numai 8 ani si de atunci de mine au avut grija parintii mamei, deoarece sincer pe parintii lui tata nu i-am cunoscut niciodata. Am plecat din grija lor la varsta de 19 ani si tot ce am in prezent este facut pe spatele meu cum ar veni vorba. Hai sa ma laud si eu putin deoarece mi-au murit laudatorii. Am 1.75, 55 Kg parul meu fiind de o culoare nemintalnita de roz bombn si nu este vopsit iar ochii mei ma completeaza fiind verzi exact ca cele mai pretioase zmaralde asezandu-se perfect cu buzele de un rosu putin aprins. Cam atat despre mine, acum stau in sudul Venezuelei intr-o vila destul de mare cu trei etaje facuta si decorata pe gustul propiu. Nu am iubit si nici nu prea imi doresc deoarece timpul meu liber nu exista. Despre discutia de mai devreme, sunt asa zisa-sefa celui mai mare ziar din lume, pentru cei care cred ca exista orice pe lume. “Mituri reale†pe numele sau, eu sunt cea care trebuie sa aduca tot felul de vesti insa nu este usor. Cateodata mi se face un dor de parintii mei, incat incep sa plang singura gandindu-ma cu ce am gresit de Dummnezeu mi ia luat de langa un suflet pierdut asa cum eram eu. Iar mi se inunda ochii de lacrimi amare si opresc masina. Stau pe o margine de autostrada si plang cu lacrimi mari, parca cerul plangand o data cu mine, acum am de facut un reportaj despre cele mai infioratoare creature nocturne, acelea fiind vampirii. Intr-un fel ii adoram deoarece se spuneau tot felul de mituri si legende despre ei, insa nu toate aveau “happy end†ci in multe oamenii mureau, fara ca la cineva sa ii pese ca poate era pentru unii cele mai importante suflete. Sirul gandurilor mi se rupe de un sunet destul de asurzitor, imi ridic fata plansa din palme si ma uit la piciorul meu stang unde se afla telefonul mobil. Scot Alcatelul OT-710 alb din buzunar si raspund apasand pe touch. Din difuzorul subtire o voce groasa imi adreseaza cateva vorbe dure si reci
-Alo!
-Daca vei continua cu reportajul….nu vei mai prinde soarele de maine. Aceea voce ma cutremurat cu totul. Nu mai puteam zice absolute nimic, ci doar ma uitam fix la imaginea teleonului cum scrie ca, convorbirea sa incheiat. Numarul era ascuns si imi dadea fiori pe tot corpul meu firav. Imi era din ce in ce mai frig. Nu imi pot da seama de ce insa acum nici ploverul negru purtat peste un tricou verde si nici pantaloni de blugi stramti pana jos, nu ma mai ajuta la incalzirea trupului. Pornesc din nou la drum calmandu-ma oarecum, ca aceea voce si persoana care o detine este doar o farsa, nimic mai mult, insa stiam in adancul meu ca nu este asa. Este mult mai mult decat o simpla farsa facuta fara simt al umorului. Dau drumul al radio in speranta ca poate voi uita pentru moment de telefonul primit. Melodia de la radio imi placea la nebunie. Era o melodie ce te trimite intr-o stare de calmare si relaxare. Am dat volumul mai tare si am inceput sa cant si eu dupa ea . Parca versurile ei imi explica viata mea fara scrupule.
Imi apare din cand in cand
Vii si pleci pe aripi de vant
Rascolesti in mintea mea
Amintiri ingropate demult undeva
Nu mai vreau sa-mi amintesc
Stiu ca n-am sa mai iubesc
Nu voi mai avea vreodata
Inima asa curata...
Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta....
Vreau acum langa mine sa fii
Sa alergam prin locuri pustii
In al meu suflet sa rasara apa
Fiindca am ramas iubito...izvor de gheata....
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprïns
Aia- Cimitir de amintiri
Melodia s-a terminat si o data cu ea si gandurile mele, acum ma simt mai libera insa nu stiu de ce. Vad ca nu mai am mult pana acasa asa ca calc pe pedala de acceleratie ca sa prind mai multa viteza. In 10 minute ajung si eu acasa, opresc masina in garajul propiu si intru in curtea mea plina de tot felul de flori colorate si frumos mirositoare, care raspandeau in aer un miros imbietor de lalea, trandafir si margarete. Erau pline de roua, semn ca ploaia sa oprit, si in sfarsit ajung in fata usii mare de lemn de fag, si tocmai cand vreau sa o deschid observ undeva in dreapta o cutie mare neagra cu funda roz legata foarte frumos, se pare ca cineva a dorit sa ma incante probabil cu ceva frumos. Ridic usor aceea cutie si parac voia sa se miste. Intru in holul meu albastru si imens, unde ma descalt pe un covoras facut din blana de urs polar, si trec prin fata glinzii de crystal. Imi admir fata plansa si obosita pe care o detineam. Ma asez pe canapeaua din livingul plin de carti de toate felurile asezate ordonat pe rafturile ce acoperea peretii albi, Toata mobila din living era neagra peretii find albi iar semineul avea culoarea caramizilor proaspat lustruite. Ma pun jos si desfac usor si incet acea cutie. Din ea sari si mieuna o pisica foarte frumoasa. Era un pui micuti, de culoare alba si cu negru paraca era un Dalmatian dar in forma de pisica. A inceput sa toarca atunci cand am pus-o la mine in poala, si am inceput sa o mangai pe cap. Cel mai greu acum este numele, dupa putin timp de gandit am gasit numele perfect “Raza lunii†o sa o cheme de acum innainte. Aud o bataie scurta in usa si il las pe Raza de luna sa coboare jos din poala mea, eu deschizand usa repede. In fata mea se afisa un barbat putin mai inalt decat mine, ce era imbracat de strada, avand pe el o pereche de blugi albastrii inchis cu multe lanturi si insigne, si o bluza alba cu rosu. Parul il avea brunet si facut tepi la spate si tinea mainile in buzunar. Ma privea insistent cu ochii mici si negri ca cel mai adanc abis al sufletelor.
-Tu esti Sakura nu-I asa? Vocea lui ma facea sa ma gandesc la nebunii cu baiatul asta. Las gandurile la o parte si raspund scurt si apast.
-Da. Ai vreo treaba cu mine?vreau sa par o dura in fata lui, nu sa ma las prostita de cum arata.
-M-am inscris la seriviciul tau, unde mi s-a spus de seful tau sa te caut, sa ma pui din mers cum sta treaba.
-Aha. Pai bine, atunci intra.
Ii fac loc sa intre iar Raza de luna fuge la el parca bucuroasa ca l-a vazut. S-a intors spre mine si mi-a zambit dezvelindusi astfel dintii albi ca laptele, desii ciudat era caci canini lui erau uimitor de mari.
-Scuze ca sunt nepoliticoasa insa, ai probleme de, canini tai sunt atat de mari?
-Aaaa! Nu, pur si simplu asa ma facut mama mea care acum sta cu tata si sora mea mai mare in Andaluzia.
-A. Pai este bine, doresti sa bei ceva fate comod pana iti aduc niste suc.
-Mersi.
Intru in bucataria mea, de culoarea nisipului fierbinte si am duc drept spre figiderul mare. Deschid usa si apuc prima sticla de suc pe care o vad. Torn in doua pahare albe si le duc pe masuta din sticla din mijlocul sufrageriei.
-Acum ca am clarificat putin de tot lucrurile imi poti spune si mie cum te numesti?
il intreb uitandu-ma la el cu o maingaia pe Raza lunii.
-Numele meu este Sasuke Uchiha si am 25 de ani. Stau la doua case departare de tine, si m-am angajat acum de curand la un nou servici. Insa eu nu prea stiu ce trebuie sa fac, asa ca seful am trimis la cea mai buna angajata Sakura Haruno care se pare ca esti chiar tu.
“Ding Ding Dingâ€
-Este soneria, ma scuzi putin?
-Da nu este nici o problema.
Ma ridic de pe canapea si am duc cu pasi repezi la usa. O deschid si vad ca este………..
Sper sa va placa!
Salu tuturor. Am de gand sa ma apuc de un nou fic. Celallt am vazut ca nu era deloc citit, asa ca sper ca acesta sa va fie pe placul vostru. Eu cred ca am mai evoluat, insa tot astept critici din partea voastra. Atentie nu vreau sa plagiez pe nimeni, insa daca se intampla sa scriu aproape la fel ca alt cineva asta e insa eu nu plagiez deoarece nu imi place. Cuplul principal va fi SasuSaku iar poveste in general de vampiri. De cand ma stiu ca citesc ficuri cu naruto putine sunt despre vampiri. Asa ca m-am gandit sa fac eu insami unul asa. Sper ca voi avea succes.
Spor la citit!>:D<:D
Cap. 1 – Inceputul de la mijloc
-Si dvs doriti sa imi spuneti ca ati mai vazut creatura de aici nu-i asa?
-Da! Uneori noaptea inca se mai aud strigate dinspre acel conac de peste rau.
-Va multumesc mult de tot. Daca mai aflati ceva nou aveti numarul meu, nu ezitati.
-Bine! Va multumesc. La revedere.
Plec inspre masina mea propie si ma urc la volan. Las pe scaunul din dreapta carnetul meu cu date si informatii si aparatul foto. Introduc chiea in locul sau din bord si o rasuces. Masina incepe sa se trezeasca la relitate inaintand inspre sosea. Pe parbrizul meu imens de la Rand Rover-ul negru apare o lacrima din cer, urmata de inca una si tot asa pana cand imi dau seama ca fara defapt ploua. Lacrimile pure de cristal se prelungeau pe geam usor, dandu-mi parca niste fiorii reci pe spate. Drumul meu pana acasa este foarte lung si de aceea am timp sa ma gandesc si la viata mea pe care se pare, ca nu prea am stiut sa o traiesc din plin. Am uitat sa ma prezint, scuzele mele sincere, ma numesc Sakura Haruno si am 21 de ani. Parintii mei au fost ucisi de un vampir fioros la varsta de numai 8 ani si de atunci de mine au avut grija parintii mamei, deoarece sincer pe parintii lui tata nu i-am cunoscut niciodata. Am plecat din grija lor la varsta de 19 ani si tot ce am in prezent este facut pe spatele meu cum ar veni vorba. Hai sa ma laud si eu putin deoarece mi-au murit laudatorii. Am 1.75, 55 Kg parul meu fiind de o culoare nemintalnita de roz bombn si nu este vopsit iar ochii mei ma completeaza fiind verzi exact ca cele mai pretioase zmaralde asezandu-se perfect cu buzele de un rosu putin aprins. Cam atat despre mine, acum stau in sudul Venezuelei intr-o vila destul de mare cu trei etaje facuta si decorata pe gustul propiu. Nu am iubit si nici nu prea imi doresc deoarece timpul meu liber nu exista. Despre discutia de mai devreme, sunt asa zisa-sefa celui mai mare ziar din lume, pentru cei care cred ca exista orice pe lume. “Mituri reale†pe numele sau, eu sunt cea care trebuie sa aduca tot felul de vesti insa nu este usor. Cateodata mi se face un dor de parintii mei, incat incep sa plang singura gandindu-ma cu ce am gresit de Dummnezeu mi ia luat de langa un suflet pierdut asa cum eram eu. Iar mi se inunda ochii de lacrimi amare si opresc masina. Stau pe o margine de autostrada si plang cu lacrimi mari, parca cerul plangand o data cu mine, acum am de facut un reportaj despre cele mai infioratoare creature nocturne, acelea fiind vampirii. Intr-un fel ii adoram deoarece se spuneau tot felul de mituri si legende despre ei, insa nu toate aveau “happy end†ci in multe oamenii mureau, fara ca la cineva sa ii pese ca poate era pentru unii cele mai importante suflete. Sirul gandurilor mi se rupe de un sunet destul de asurzitor, imi ridic fata plansa din palme si ma uit la piciorul meu stang unde se afla telefonul mobil. Scot Alcatelul OT-710 alb din buzunar si raspund apasand pe touch. Din difuzorul subtire o voce groasa imi adreseaza cateva vorbe dure si reci
-Alo!
-Daca vei continua cu reportajul….nu vei mai prinde soarele de maine. Aceea voce ma cutremurat cu totul. Nu mai puteam zice absolute nimic, ci doar ma uitam fix la imaginea teleonului cum scrie ca, convorbirea sa incheiat. Numarul era ascuns si imi dadea fiori pe tot corpul meu firav. Imi era din ce in ce mai frig. Nu imi pot da seama de ce insa acum nici ploverul negru purtat peste un tricou verde si nici pantaloni de blugi stramti pana jos, nu ma mai ajuta la incalzirea trupului. Pornesc din nou la drum calmandu-ma oarecum, ca aceea voce si persoana care o detine este doar o farsa, nimic mai mult, insa stiam in adancul meu ca nu este asa. Este mult mai mult decat o simpla farsa facuta fara simt al umorului. Dau drumul al radio in speranta ca poate voi uita pentru moment de telefonul primit. Melodia de la radio imi placea la nebunie. Era o melodie ce te trimite intr-o stare de calmare si relaxare. Am dat volumul mai tare si am inceput sa cant si eu dupa ea . Parca versurile ei imi explica viata mea fara scrupule.
Imi apare din cand in cand
Vii si pleci pe aripi de vant
Rascolesti in mintea mea
Amintiri ingropate demult undeva
Nu mai vreau sa-mi amintesc
Stiu ca n-am sa mai iubesc
Nu voi mai avea vreodata
Inima asa curata...
Cimitir de amintiri
Inimi frante si iubiri
Ia la tine si ingroapa
Inca o iubire moarta....
Vreau acum langa mine sa fii
Sa alergam prin locuri pustii
In al meu suflet sa rasara apa
Fiindca am ramas iubito...izvor de gheata....
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprins
Focul s-a stins,focul s-a stins,dor m-a cuprïns
Aia- Cimitir de amintiri
Melodia s-a terminat si o data cu ea si gandurile mele, acum ma simt mai libera insa nu stiu de ce. Vad ca nu mai am mult pana acasa asa ca calc pe pedala de acceleratie ca sa prind mai multa viteza. In 10 minute ajung si eu acasa, opresc masina in garajul propiu si intru in curtea mea plina de tot felul de flori colorate si frumos mirositoare, care raspandeau in aer un miros imbietor de lalea, trandafir si margarete. Erau pline de roua, semn ca ploaia sa oprit, si in sfarsit ajung in fata usii mare de lemn de fag, si tocmai cand vreau sa o deschid observ undeva in dreapta o cutie mare neagra cu funda roz legata foarte frumos, se pare ca cineva a dorit sa ma incante probabil cu ceva frumos. Ridic usor aceea cutie si parac voia sa se miste. Intru in holul meu albastru si imens, unde ma descalt pe un covoras facut din blana de urs polar, si trec prin fata glinzii de crystal. Imi admir fata plansa si obosita pe care o detineam. Ma asez pe canapeaua din livingul plin de carti de toate felurile asezate ordonat pe rafturile ce acoperea peretii albi, Toata mobila din living era neagra peretii find albi iar semineul avea culoarea caramizilor proaspat lustruite. Ma pun jos si desfac usor si incet acea cutie. Din ea sari si mieuna o pisica foarte frumoasa. Era un pui micuti, de culoare alba si cu negru paraca era un Dalmatian dar in forma de pisica. A inceput sa toarca atunci cand am pus-o la mine in poala, si am inceput sa o mangai pe cap. Cel mai greu acum este numele, dupa putin timp de gandit am gasit numele perfect “Raza lunii†o sa o cheme de acum innainte. Aud o bataie scurta in usa si il las pe Raza de luna sa coboare jos din poala mea, eu deschizand usa repede. In fata mea se afisa un barbat putin mai inalt decat mine, ce era imbracat de strada, avand pe el o pereche de blugi albastrii inchis cu multe lanturi si insigne, si o bluza alba cu rosu. Parul il avea brunet si facut tepi la spate si tinea mainile in buzunar. Ma privea insistent cu ochii mici si negri ca cel mai adanc abis al sufletelor.
-Tu esti Sakura nu-I asa? Vocea lui ma facea sa ma gandesc la nebunii cu baiatul asta. Las gandurile la o parte si raspund scurt si apast.
-Da. Ai vreo treaba cu mine?vreau sa par o dura in fata lui, nu sa ma las prostita de cum arata.
-M-am inscris la seriviciul tau, unde mi s-a spus de seful tau sa te caut, sa ma pui din mers cum sta treaba.
-Aha. Pai bine, atunci intra.
Ii fac loc sa intre iar Raza de luna fuge la el parca bucuroasa ca l-a vazut. S-a intors spre mine si mi-a zambit dezvelindusi astfel dintii albi ca laptele, desii ciudat era caci canini lui erau uimitor de mari.
-Scuze ca sunt nepoliticoasa insa, ai probleme de, canini tai sunt atat de mari?
-Aaaa! Nu, pur si simplu asa ma facut mama mea care acum sta cu tata si sora mea mai mare in Andaluzia.
-A. Pai este bine, doresti sa bei ceva fate comod pana iti aduc niste suc.
-Mersi.
Intru in bucataria mea, de culoarea nisipului fierbinte si am duc drept spre figiderul mare. Deschid usa si apuc prima sticla de suc pe care o vad. Torn in doua pahare albe si le duc pe masuta din sticla din mijlocul sufrageriei.
-Acum ca am clarificat putin de tot lucrurile imi poti spune si mie cum te numesti?
il intreb uitandu-ma la el cu o maingaia pe Raza lunii.
-Numele meu este Sasuke Uchiha si am 25 de ani. Stau la doua case departare de tine, si m-am angajat acum de curand la un nou servici. Insa eu nu prea stiu ce trebuie sa fac, asa ca seful am trimis la cea mai buna angajata Sakura Haruno care se pare ca esti chiar tu.
“Ding Ding Dingâ€
-Este soneria, ma scuzi putin?
-Da nu este nici o problema.
Ma ridic de pe canapea si am duc cu pasi repezi la usa. O deschid si vad ca este………..
Sper sa va placa!
~~ Just because You know my NAME doesn't mean you know Me!~~
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??
\TrUsT YoUr CrAzY iDeAs/
L, did you know Death Gods only eat apples??