The girl from the dark

[Kali?!]

Toti tipau si se impingeau sa iasa mai repede din bucatarie ; si atunci, isi aminti : sa se teleporteze. Probabil ca oamenii astia erau atat de prosti daca nu le trecusera asa ceva prin minte ...
Se retrase intr-un colt, departe de toti. Inchise ochii si se gandi la casa ei, la sufrageria sa curata ... Isi inclesta pumnii : simtea ca se invartea totul cu ea. Intredeschise ochii : nu era la ea acasa, dar nu mai era nici in acel Palat. Era intr-o camera imensa, iar mai incolo era o usa de stejar. Incepu sa fuga spre acea usa, dar ea se indeparta pe masura ce Kotoko alerga mai mult. Dintr-un salt, ajunse cu mana pe clanta usii ; vru sa deschida usa, dar sangele care il vazuse in celula ii aparu din nou in palma. Fata dadu drumul clantei : sangele se scurgea din ea, cum se scurgea din palma sa. Isi privi palma cu teama : nu era taiata sau ranita. Isi infipse mainile in par si incepu sa se traga : simtea o durere sfasietoare in cap. Simtea ca ceva vrea sa se elibereze din ea, dar ce?
Cazu in genunchi : mainile ii tremurau de spaima : picioarele i se inmuiasera.
_Kotoko, auzi o voce.
Fata deschise larg ochii si privi in jurul ei. Examina camera in lung si in lat si-si zise ca i se paruse.
_Kotoko, se auzi din nou.
Fata isi scoase mainile din par si asculta cu atentie. Acum era liniste.
_Kotoko,... se auzi a treia oara.
Innebunea : era sigura. Isi puse palmele la ochi si se freca, repetandu-si de doua ori ca nu e nebuna.
_Nu esti nebuna, Kotoko ...
Fata deschise brusc ochii. Se dadu in spate cu doi pasi si se rezema de perete ; simtea ca i se face rau ... Miji ochii : i se paru ca poate dinstinge o aura in coltul opus al camerei ... Rezemandu-se de perete, se duse in acea parte a camerei, cu picioarele tremurandu-i puternic.
_C-cine esti? intreba ea.
La scurt timp, silueta aceea inconjurata de o aura demonica incepu sa rada in hohote, fiind pe cale sa se innece. Rasul sau era nebunesc, lacom si violent.
Deodata, simti ca picioarele o lasa de tot ... acum era intinsa, jos. Ochii i se impaienjenira ... Nu, nu trebuia sa se lase asa de usor ...
Incerca sa se ridice, dar in acel moment, inchise ochii.
Adormise. Citea o carte despre soarta ei : i se parea ciudat, cartea nu avea autor. Vru sa dea pagina, dar foile se rupsera. Alerga acum dupa ele sa le prinda, dar cand aceasta a atins o foaie, inscriptiile au disparut. Silueta aceea aparu din nou si o putu dinstinge ...
_J-Jae? intreba Kotoko cu vocea subtiata.
Dar nu, nu era Jae care-l cunoscuse. Avea ochii rosii si isi tines palmele drepte pe langa corp. Avea privirea pierduta si un zambet larg, de nebun. Radea lacom, mai sa se innece.
In acel moment, se trezise : era pe un pat cu asernuturi albe : se intrebase daca era camera sa. Dar nu, nu semana deloc.
Tot ce avea camera aceea era un pat si un dulap. Atat.
Se dadu jos din pat si atinse dulapul cu degetul aratator de la mana dreapta: o dara de praf se sterse de pe dulap si aparu pe degetul ei de curand curat.
Dar unde era? Deschise usile dulapului. Era gol. Dar privi jos: o cutie de pantofi era acolo. O ridica si se duse cu ea in pat, neuitand sa inchida usile dulapului.
_Ce o fii ? se intreba ea.
Ridica repede capacul cutiei, entuziasmata. O multime de creaturi mici, negre, colcaiau. Acestea iesira din cutie, indreptandu-se fiecare pe drumul ei.
Kotoko scoase un tipat : sari din pat si se retrase intr-un colt, langa o fereastra. Statea lipita de perete, in timp ce micile creaturi se plimbau pe unde voiau.
Picioarele i se inmuiasera in timp ce mainile ii tremurau. Si totusi ... unde era?
Se uita pe fereastra. Vazu un bloc si o strada, dar nu le putu recunoaste. Sigur nu era in orasul ei natal.
Se auzi un scartait: usa de langa ea se deschidea. Incepu sa tremure. Inainte, gandaci. Acum ce urma? Un elefant.
In camera intrase o fata cu parul argintiu si ochii verzi. Avea hainele prafuite si murdare. Era cu spatele la Kotoko.
_Buna. surioara ... zise cu o voce dulce si pitigaiata.
Fata aceea era ...
_Suruhu? intreba Kotoko cu vocea tremurata.