Sweet traps [ Yaoi ]

[Yaku-chin]

Sa spunem ca m-a apucat dorul de yaoi. E un fic inceput mai demult , exista o oarecare diferenta de stil aici, deoarece am abordat ceva nou. Oricum, nu ma deranjeaza critica de niciun fel :D Vreau sa mentionez ca ceea ce voi posta in continuare va contine sex explicit :d Deci cine nu suporta acest gen si aceste explicatii sa nu lesine pe aici, da? :))

Capitolul unu

Ceasul suna de mai bine de jumatate de ora, iar soneria de la intrare zbiera intr-un mod infernal. Intr-un final, nemaivrand sa leneveasca atat deschise ochii, iar imaginea tavanului alb il intampina. Casca .Era inca prea devreme, era doar doisprezece jumatate. Cineva inca mai batea la usa. Ofta. Se dadu jos din pat. Isi lua repede un tricou si o pereche de pantaloni. Iesi din dormitor, o lua pe hol si fugi la usa. O deschise. Barbatii ce erau in fata usii il priveau ciudat. Erau trei. Schimbase o privire intre ei si apoi se uitase la cel ce le deschise usa. Oare el sa fie? Era o greseala? Cel ce deschise usa ii studie o secunda, pareau sa aibe intre douazeci si douazeci si cinci de ani. Stia pe cine cautau.
Tacere.
Niciunul nu spunea nimic. Isi trecu o mana prin par si privi plictisit.

-Da?
-Ovidiu...vrem sa vorbim cu el, glasul unuia dintre barbati se auzi clar si raspicat.
-Nu e. A plecat, veni promt raspunsul.
-Unde?
-A plecat din tara. Raspunsul era tot atat de vag pe cat fusese si primul.
-Ne dai voie sa controlam? intrebase un altul putin mai sceptic.
-Daca nu o sa-mi distrugeti apartamentul , da.
Ii poftise in casa. Cei trei se descaltase si verificase cele trei camere, bucataria , baia si balconul. Nimic. Ovidiu chiar plecase.
-Fratele lui? intreba unul dintre barbatii ce vorbise si mai-nainte. Avea un aspect frumos, dar neingrijit. Octavian aprobase din cap si astepta ca ei sa plece.
-De cand a plecat ?
Nu mai raspunse, doar ridica din umeri si casca. De unde sa stie el de cand plecase Ovidiu? Doar nu era dadaca lui si nici nu primea explicatii de tot ce facea? Era la curent cu toate tampeniile pe care Ovidiu le facea , dar el nu avea nicio treaba, in concluzie degeaba i se cerea informatii caci nu le avea. Si poate, chiar daca le-ar fi avut sau le-ar fi obtinut cu usurinta, nu le-ar fi dat. Oricum nu il interesa. Toate acestea il lasau rece.
-Saptamana trecuta l-au cautat alti, veniti cu randul sau ce?
Vocea lui Octavian denota putina furie, dar nu una de care sa te procupi.
-Il cautam...Nu poate sa dispara asa. Avem nevoie de el.
-Se observa, raspunsul sarcastic a lui Octavian ii facu pe cei trei sa schimbe, iar, o privire intre ei.
-Ai tupeu. vorbi cel de-al treilea barbat ce pana atunci tacuse. Stii ca ti-am putea face ceva rau, nu?
-Daca zici tu...Acum, stiti pe unde ati intrat , deci stiti pe unde sa iesiti. O alta alternativa e geamul.
Cei trei rase scurt in cor , apoi se uitara curiosi la fratele lui Ovidiu.
-E banuit de crima.
-Si? ce legatura am eu cu asta? alt raspuns sictirit.
-Poti fi complice.
-Pot...dar nu sunt.
-Poate..
-Exact. Raspunsul era atat de ironic incat cei trei deja incepeau sa se enerveze.
-Plecam.
-Era si timpul.

Doua ore. Doua. Atata timp trecuse dupa ce usa se inchisese in urma celor ce il cautase pe Ovidiu. Unde putea fi? sa fi plecat din tara? Orice era posibil.
Pana in acel moment se uitase la televizor. Nimic interesant. Afara era prea rece pentru a iesi. Telefonul suna din nou. Numar necunoscut. Inchisese. Daca fratele lui avea probleme, el nu avea de gand sa il ajute. Nu si de data asta. Fusese mereu prea procupat pentru acesta, iar ca de fiecare data Ovidiu facea mereu aceleasi greseli. Se saturase si ca sa fie sincer, stia prea bine ca Ovidiu se descurca si singur. Stia ce face.
Telefonul suna din nou. Nu raspunse.
Se ridica din pat. Facuse un dus. Ceva era necurat la mijloc. In fiecare saptamana il cautau altii si altii si pana si politia era amestecata. Ce putuse face de data asta ? Ce? Curiozitatea il rodea prin interior. Ceva era putred la mijloc. Ceva...dar ce? Nu putea sa isi dea seama. Iar asta il omora. Telefonul...Blestematul de telefonu suna iar si iar. De data asta raspunsese.
-Da!
Nimic..Tacere. Ofta resemnat si inchise. Aceasi poveste. Vechea poveste .
Usa de la intrare se auzi. Cineva intrase. Cine? Octavian luase repede o vaza de pe masa de sticla si se puse dupa usa ce dadea in sufragerie. Umbra persoanei se apropia incet , incet...
-Sunt Andrei.
Octavian se relaxa.
-Ovidiu a plecat.
Aceasi fraza spusa incontinuu il obseda.
-Si nu, nu stiu unde. Acum poti pleca.
-Nu te intrebi de unde am cheile? Intreba Andrei cu un ranjet stupid pe fata.
Octavian ridica din umeri si ii arata usa de la intrare. Chestiile astea il omorau, deja se plictisea.
-Ovidiu e sechestrat.
-Si? ce pot eu sa ii fac lui? Sa se descurce.
-Are nevoie de ajutorul tau.
Octavian deja era suprasolicitat. Nu mai suporta. Ridica mainile in sus in semn de predare si spuse.
-Si ce as putea sa fac?
Zambetul de pe chipul celui numit Andrei se alungii. Ceva nu era bine. Daca Ovidiu era sechestrat, Andrei de unde avea cheile, de unde stia si in principiu, de ce venea la el sa ii ceara ajutor cand Octavian deabia putea face ceva?
Cand se gandi la toate acestea observa o alta umbra strecurandu-se pe hol. Vruse sa spuna ceva si atunci Andrei il lovise .