03-01-2012, 12:01 AM
Dragoste Infinita
Capitolul 27
- I was born to love you -
Chiar cand vreau si eu sa spun ceva, un zgomot ciudat imi invadeaza urechile, iar in secunda urmatoare totul din jurul meu devine cetos. Peisajul este acoperit de multe pete negre care se leaga intre ele din ce in ce mai repede. Sasuke se pirede printre abisalele forme de negru infinit.
Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru. Nimic nu se mai misca, totul statea pe loc numai pentru ca noi sa savuram acel moment. Chiar si acele pete negre si inundau locul dispareau incet, incet. Transparenta momentului se transforma intr-un scut de protectie; ne proteja impotriva realitatii, prelungea momentul si il facea din ce in ce mai magic.
Eu ii mangai obrazul brunetului cu incetinitor, iar odata cu miscarea mea totul isi reia din nou cursul. Realitatea prinde din nou teren in vietile noastre, facand ca conturul magiei sa se rupa incet. Sau poate ca nu.
Cu fiecare atingere totul deveanea si mai fermecat, lumea reala nu mai conta. Il aveam pe el aici, langa mine si totul era perfect. Atingerea mainii mele cu obrazul lui facea totul sa para ca se misca cu o viteza mai mica ca a melcului.
Nu mai simteam cum timpul trece, cum momentul se avanta incetisor spre trecut. Simteam doar ca este cea mai frumoasa clipa din viata mea; simt cum un val de iubire si fericire se arunca spre mine, invaluindu-ma miraculos. Un zambet imens isi face loc pe chipul meu, iar ochii lui Sasuke se atinsesc in ai mei. Totul se opreste din nou, iar momentul nou devine din nou infinit. Pe buzele brunetului se dezvaluie un zambet timid si sincer.
Noi ne uitam unul in ochii celuilalt, zambeam si eram fericiti. Nu am nici o idee ce se intampla de fapt; stiu un singur lucru: Sasuke. El este singurul lucru care mai conteaza in momentul de fata. Ar putea sa se intample orice si tot nu mi-ar pasa. Dar nici nu are ce sa se inintaple rau, doar il am pe brunetul meu aici si totul este perfect. Da, al meu; este brunetul m,eu, al meu si numai al meu. Nu-mi pasa ca il mai vrea cineva - in special daca acea persoana este Ino - o sa ma lupt pentru el cu oricine, orice s-ar intanpla el va ramane al meu pe vecie.
Deodata, totul incepe sa se miste intr-o reluare fermecata. Sasuke era precum un zeu perfect ce stralucea pentru mine, acea lumina feerica ajungand fix in inima mea; ii dadea un rost sa mai bata, o facea mai puternica si ma dornica de ... el. Zeul meu iubit se apropie de mine in repaus, intr-un final amutindu-ma cu totul, unuindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut conturat perfect.
Totul era pefect, pur si simplu incredibil. Sasuke ma saruta - si de data asta nu este doar un accident, este real. Buzele lui sunt precum doua petale trandafiri, la fel de fine ca matasea. Au un gust duceag, ce te duc pe taramuri nemaintalnite; niste peisaje exceptionale iti invaluie imaginatia la cea mai mica atingere. Subconstientul meu era in extaz, iar inima mea zburda in piept, vrand sa imi iasa.
Dar deodata brunetul rupe incet sarutul si imi sopteste luandu-ma in brate:
- Sakura ... te iubesc.
Apoi imi da un pupic dulce pe crestetul capului si ma strange mai tare la pieptul sau.
Nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Ce ar trebui sa-i spun? Ar fi bine daca i-as spune acelasi lucru? Nu, nu stiu. Am prea multe inbtrebari fara raspuns in cap, iar totul este confuz.
Nu mai am timp sa fac nimic, deoarece aud vocea Myrei spunandu-mi, in timp ce totul se evapora din nou:
- Sakura ....
Cam asta a fost capitolul. Mai tarziu revin cu inca unul. Astept comuri si critici.Mana lui o atinge instinctiv pe a mea. Ma strange tare de mana si ma trage mai aproape de el, imi duce mana langa fata lui si se opreste. Totul este inghetat in jurul nostru. Nimic nu se mai misca, totul statea pe loc numai pentru ca noi sa savuram acel moment. Chiar si acele pete negre si inundau locul dispareau incet, incet. Transparenta momentului se transforma intr-un scut de protectie; ne proteja impotriva realitatii, prelungea momentul si il facea din ce in ce mai magic.
Eu ii mangai obrazul brunetului cu incetinitor, iar odata cu miscarea mea totul isi reia din nou cursul. Realitatea prinde din nou teren in vietile noastre, facand ca conturul magiei sa se rupa incet. Sau poate ca nu.
Cu fiecare atingere totul deveanea si mai fermecat, lumea reala nu mai conta. Il aveam pe el aici, langa mine si totul era perfect. Atingerea mainii mele cu obrazul lui facea totul sa para ca se misca cu o viteza mai mica ca a melcului.
Nu mai simteam cum timpul trece, cum momentul se avanta incetisor spre trecut. Simteam doar ca este cea mai frumoasa clipa din viata mea; simt cum un val de iubire si fericire se arunca spre mine, invaluindu-ma miraculos. Un zambet imens isi face loc pe chipul meu, iar ochii lui Sasuke se atinsesc in ai mei. Totul se opreste din nou, iar momentul nou devine din nou infinit. Pe buzele brunetului se dezvaluie un zambet timid si sincer.
Noi ne uitam unul in ochii celuilalt, zambeam si eram fericiti. Nu am nici o idee ce se intampla de fapt; stiu un singur lucru: Sasuke. El este singurul lucru care mai conteaza in momentul de fata. Ar putea sa se intample orice si tot nu mi-ar pasa. Dar nici nu are ce sa se inintaple rau, doar il am pe brunetul meu aici si totul este perfect. Da, al meu; este brunetul m,eu, al meu si numai al meu. Nu-mi pasa ca il mai vrea cineva - in special daca acea persoana este Ino - o sa ma lupt pentru el cu oricine, orice s-ar intanpla el va ramane al meu pe vecie.
Deodata, totul incepe sa se miste intr-o reluare fermecata. Sasuke era precum un zeu perfect ce stralucea pentru mine, acea lumina feerica ajungand fix in inima mea; ii dadea un rost sa mai bata, o facea mai puternica si ma dornica de ... el. Zeul meu iubit se apropie de mine in repaus, intr-un final amutindu-ma cu totul, unuindu-si buzele cu ale mele intr-un sarut conturat perfect.
Totul era pefect, pur si simplu incredibil. Sasuke ma saruta - si de data asta nu este doar un accident, este real. Buzele lui sunt precum doua petale trandafiri, la fel de fine ca matasea. Au un gust duceag, ce te duc pe taramuri nemaintalnite; niste peisaje exceptionale iti invaluie imaginatia la cea mai mica atingere. Subconstientul meu era in extaz, iar inima mea zburda in piept, vrand sa imi iasa.
Dar deodata brunetul rupe incet sarutul si imi sopteste luandu-ma in brate:
- Sakura ... te iubesc.
Apoi imi da un pupic dulce pe crestetul capului si ma strange mai tare la pieptul sau.
Nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Ce ar trebui sa-i spun? Ar fi bine daca i-as spune acelasi lucru? Nu, nu stiu. Am prea multe inbtrebari fara raspuns in cap, iar totul este confuz.
Nu mai am timp sa fac nimic, deoarece aud vocea Myrei spunandu-mi, in timp ce totul se evapora din nou:
- Sakura ....
Ce parere aveti despre sarut?