08-07-2011, 10:20 PM
Am revenit...tin sa precizez ca aceasta poveste nu e partea a doua de la "I just wanna love u"...sper sa reusesc sa postez si acolo in curand. In rest ce pot sa va spun decat: sper sa va placa si bafta la citit :*:*
Prolog
Realitate si iluzie...
Ce este viata? Un sir nesfarsit de evenimente legate intre ele, care iti marcheaza existenta. Sau, mai bine zis, ele sunt insasi existenta ta. Conform lor iti creezi propriul sistem de valori pe care il urmezi cu strictete toata viata si astfel incepi sa existi cu adevarat...In fata ta se deschide un drum pe care vrei sa-l urmezi...calea ta si numai a ta care te va duce undeva.Unde? Nimeni nu stie inca Iar cand vei afla ,va fi prea tarziu ca sa mai spui cuiva,caci atunci va fi finalul...al drumului si al tau.
Dar ce faci cand realitatea si iluzia se contopesc? Cand tu te pierzi in evenimente ce nu ar fi trebuit niciodata sa aiba loc?
Ce faci cand intreaga ta viata este data peste cap? Cand sistemul de valori iti este naruit si calcat in picioare pana ce nu mai ramane nimic din el?
Retaliezi!
Te trezesti la o rascruce de drumuri sigur,infrigurat si pierdut...lipsit de speranta si fara puterea de a continua.Calea ta iti este blocata,asa ca, singurul mod de a supravietui este sa alegi o alta.
Privesti drumul intunecat care se profileaza inaintea ta,un drum obscur,plin de urcusuri si coborasuri,un drum care nu este al tau...dar il urmezi, fara a privii in urma,fara a regreta, fara a incerca sa schimbi ceva.
Te pierzi in intunericul sau pana devi o biata umbra...
Cand viata iti inchide o usa...o alta se deschide.
Capitolul 1
Nu am avut o viata usoara, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, cine a avut? Toti am fost nevoiti la un moment dat sa infruntam realitatea si greutatile care vin o data cu ea.
Mai devreme sau mai tarziu ne trezim din acel vis inocent numit copilarie, fiind nevoiti sa ne gasim un rost, un motiv de a merge mai departe, un motiv de a trai.
Pentru mine aceasta perioada a venit mai devreme, nu mai tarziu.
In unele nopti, cand nu am somn ,imi aduc vag aminte de viata mea trecuta...de bucuria de a traii alaturi de familia mea, de siguranta pe care o simteam cand eram alaturi de tatal meu sau de caldura ce-mi invada fiinta cand mama ma lua in brate si ma saruta usor pe frunte,inainte sa plec la scoala.
Imi aduc aminte de lucruile marunte, pe care atunci nu le bagam in seama: mirosul clatitelor dimineata, cafeaua cu lapte pe care ma obliga mama sa o beau, felul in care obisnuia tata sa citeasca ziarul, diminetile de duminica pe care le petreceam in parc,serile in care inchiriam filme vechi si adormeam pe canapea...
Viata era simpla, placuta, fara griji si suferinte...
Asta pana cand am pierdut...totul
Intr-o fractiune de secunda lumea mea perfecta s-a naruit...tot ce iubeam a fost luat de langa mine, iar pana sa constientizez ce s-a intamplat defapt, ramasesem singur.
In acea noapte...in acea noapte am vrut sa mor mai mult decat orice altceva.
Nu mai aveam motive sa traiesc,dar, in acelasi timp, nu puteam sa am detasez de tot de aceasta viata. Simteam ca daca eu voi murii, toate amintirile pe care le aveam cu ei vor disparea deasemenea.Nu vroiam asta, ei meritau sa traiasca,chiar daca o faceau doar in mintea mea. Macar atat le puteam oferi...
Drumul meu a fost blocat...destinul modificat sau, poate, acesta era adevaratul meu destin.Am fost nevoit sa ma ridic de la pamant, sa lupt sa-mi gasesc un nou rost in viata, un motiv sa ma trezesc dimineata.
Poate, in acea noapte am murit si eu...acel eu care era conditionat de lucruri marunte,acel eu care se bucura de viata,acel eu care credea in viitor.
Acum sunt altul...
Plimbandu-ma prin marea de oameni care populeaza orasul mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Printre atatea umbre fara forma si culoare,eu ies in evidenta...Sunt altceva, sunt diferit...
Un singur lucru imi doream: razbunare
Parea o zi ca oricare alta...soarele si-a facut simtita prezenta, ca de obicei, din est, parand a se naste din oceanul fara de sfarsit, briza usor sarata si racoroasa intra pe usa de sticla lasata intredeschisa, de afara se auzeau glasurile pline de bucurie a turistilor ce venisera aici in vacanta de primavara.Da, totul era ca de obicei,dar, in acelasi timp, diferit.
Astazi era Alfa...ziua creatiei, ziua in care eu imi voi infrunta destinul, ziua in care voi avea posibilitatea de a-l privi pe el in ochi. Astazi era ziua mea, momentul pe care l-am asteptat de atatia ani sosise insfarsit.
Simteam cum adrenalina imi joaca prin vene un dans nebun, neinteles decat de mine.
Am zambit reflexiei mele din oglinda, care imi copie miscarea.
Mi-am aranjat parul de culoarea caramelului, astfel incat sa nu-mi mai cada pe ochii, apoi m-am privit intorcandu-ma in toate partile ca sa ma asigur ca totul era la locul lui.Hainele aratau de parca fusesera croite special pentru mine, mulandu-se pe corpul meu destul de slab si inaltut. Culoarea lor intunecata imi punea in evidenta pielea alba ,in ciuda atator zile petrecute la plaja, si ochii verzi, reci. Am zambint din nou, constientizand cat de aproape sunt acum de ceea ce mi-am propus in urma cu 5 ani. Eram atat de aproape incat puteam simtii gustul victoriei.
Prolog
Realitate si iluzie...
Ce este viata? Un sir nesfarsit de evenimente legate intre ele, care iti marcheaza existenta. Sau, mai bine zis, ele sunt insasi existenta ta. Conform lor iti creezi propriul sistem de valori pe care il urmezi cu strictete toata viata si astfel incepi sa existi cu adevarat...In fata ta se deschide un drum pe care vrei sa-l urmezi...calea ta si numai a ta care te va duce undeva.Unde? Nimeni nu stie inca Iar cand vei afla ,va fi prea tarziu ca sa mai spui cuiva,caci atunci va fi finalul...al drumului si al tau.
Dar ce faci cand realitatea si iluzia se contopesc? Cand tu te pierzi in evenimente ce nu ar fi trebuit niciodata sa aiba loc?
Ce faci cand intreaga ta viata este data peste cap? Cand sistemul de valori iti este naruit si calcat in picioare pana ce nu mai ramane nimic din el?
Retaliezi!
Te trezesti la o rascruce de drumuri sigur,infrigurat si pierdut...lipsit de speranta si fara puterea de a continua.Calea ta iti este blocata,asa ca, singurul mod de a supravietui este sa alegi o alta.
Privesti drumul intunecat care se profileaza inaintea ta,un drum obscur,plin de urcusuri si coborasuri,un drum care nu este al tau...dar il urmezi, fara a privii in urma,fara a regreta, fara a incerca sa schimbi ceva.
Te pierzi in intunericul sau pana devi o biata umbra...
Cand viata iti inchide o usa...o alta se deschide.
Capitolul 1
Nu am avut o viata usoara, dar daca stau sa ma gandesc mai bine, cine a avut? Toti am fost nevoiti la un moment dat sa infruntam realitatea si greutatile care vin o data cu ea.
Mai devreme sau mai tarziu ne trezim din acel vis inocent numit copilarie, fiind nevoiti sa ne gasim un rost, un motiv de a merge mai departe, un motiv de a trai.
Pentru mine aceasta perioada a venit mai devreme, nu mai tarziu.
In unele nopti, cand nu am somn ,imi aduc vag aminte de viata mea trecuta...de bucuria de a traii alaturi de familia mea, de siguranta pe care o simteam cand eram alaturi de tatal meu sau de caldura ce-mi invada fiinta cand mama ma lua in brate si ma saruta usor pe frunte,inainte sa plec la scoala.
Imi aduc aminte de lucruile marunte, pe care atunci nu le bagam in seama: mirosul clatitelor dimineata, cafeaua cu lapte pe care ma obliga mama sa o beau, felul in care obisnuia tata sa citeasca ziarul, diminetile de duminica pe care le petreceam in parc,serile in care inchiriam filme vechi si adormeam pe canapea...
Viata era simpla, placuta, fara griji si suferinte...
Asta pana cand am pierdut...totul
Intr-o fractiune de secunda lumea mea perfecta s-a naruit...tot ce iubeam a fost luat de langa mine, iar pana sa constientizez ce s-a intamplat defapt, ramasesem singur.
In acea noapte...in acea noapte am vrut sa mor mai mult decat orice altceva.
Nu mai aveam motive sa traiesc,dar, in acelasi timp, nu puteam sa am detasez de tot de aceasta viata. Simteam ca daca eu voi murii, toate amintirile pe care le aveam cu ei vor disparea deasemenea.Nu vroiam asta, ei meritau sa traiasca,chiar daca o faceau doar in mintea mea. Macar atat le puteam oferi...
Drumul meu a fost blocat...destinul modificat sau, poate, acesta era adevaratul meu destin.Am fost nevoit sa ma ridic de la pamant, sa lupt sa-mi gasesc un nou rost in viata, un motiv sa ma trezesc dimineata.
Poate, in acea noapte am murit si eu...acel eu care era conditionat de lucruri marunte,acel eu care se bucura de viata,acel eu care credea in viitor.
Acum sunt altul...
Plimbandu-ma prin marea de oameni care populeaza orasul mi-am dat seama ca eu nu sunt ca ei. Printre atatea umbre fara forma si culoare,eu ies in evidenta...Sunt altceva, sunt diferit...
Un singur lucru imi doream: razbunare
Parea o zi ca oricare alta...soarele si-a facut simtita prezenta, ca de obicei, din est, parand a se naste din oceanul fara de sfarsit, briza usor sarata si racoroasa intra pe usa de sticla lasata intredeschisa, de afara se auzeau glasurile pline de bucurie a turistilor ce venisera aici in vacanta de primavara.Da, totul era ca de obicei,dar, in acelasi timp, diferit.
Astazi era Alfa...ziua creatiei, ziua in care eu imi voi infrunta destinul, ziua in care voi avea posibilitatea de a-l privi pe el in ochi. Astazi era ziua mea, momentul pe care l-am asteptat de atatia ani sosise insfarsit.
Simteam cum adrenalina imi joaca prin vene un dans nebun, neinteles decat de mine.
Am zambit reflexiei mele din oglinda, care imi copie miscarea.
Mi-am aranjat parul de culoarea caramelului, astfel incat sa nu-mi mai cada pe ochii, apoi m-am privit intorcandu-ma in toate partile ca sa ma asigur ca totul era la locul lui.Hainele aratau de parca fusesera croite special pentru mine, mulandu-se pe corpul meu destul de slab si inaltut. Culoarea lor intunecata imi punea in evidenta pielea alba ,in ciuda atator zile petrecute la plaja, si ochii verzi, reci. Am zambint din nou, constientizand cat de aproape sunt acum de ceea ce mi-am propus in urma cu 5 ani. Eram atat de aproape incat puteam simtii gustul victoriei.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
![[Imagine: chibi_5001.gif]](http://animezup.com/chibi/img/user/chibi_5001.gif)
, chibi-ul lui