25-12-2011, 05:51 PM
hey
Craciun fericit! Sper ca Mosul a venit cu un sac mare si plin de tot ce va doriti!
La mine ultima saptamana a fost foarte incarcata, plina de spectacole de caritate si scoala motiv pentru care am intarziat cu acest next dar saptamana asta ma voi revansa.
Atentie se apropie finalul acestui fic si vine urmatorul. Sunt foarte incantata de viitorul fic, este un fel de intoarcere la Marquiza dragostei.
So... enjoy!
astept comentarii
Lectura placuta!
Cap XII
Stateam amandoi pe pat amandoi ca doi tineri proaspat casatoriti. Conform traditiei de familie instaurata de cand s-au nascut copiii, veneam la cabana si petreceam aici alaturi de ai mei si mama ei sarbatorile de iarna. Bineinteles ca anul acesta situatia era putin speciala. Hinata venise si ea alaturi de micutul ei. Nimic pe lumea asta nu o suparase pe Sakura mai tare. Nu imi spunea ,insa o vedeam cum ma privea cand ii acordam atentie lui Iannis. Ca si cand i-as fi ranit orgoliul. Oricum nu prea imi vorbea. Ultima data cand am purtat o discutie cap-coada era la serbarea de Craciun a gemenilor. Atunci am vorbit despre prietenii mei si de cat de dragut era din partea lor ca venisera toti la serbare cu cate un pachet pentru cei mici, despre evolutia sarcinii si despre inca cate dar cea mai mare reusita fusese sarutul, scurt cei drept, pe care il primisem la final.
Flashback
- Faci o treaba extraordinara! Spun eu in timp ce-i sarutam fruntea pentru a continua discutia.
- Multumesc! Spune ea sarutandu-ma ca raspuns pe buze scurt.
End Flashback
S-a ridicat de pe pat si s-a indreptat direct spre usa. Camasa ei de noapte de un roz pal deabea ca ii atingea genunchi. A iesit din camera murmurand ceva indescifrabil. Intr-un fel ma bucuram ca a iesit, pentru ca nu stiam cum sa-o abordez in aceasta seara. Dupa serbare eram usor confuz, o sarutasem, o mangaiasem si o stransesem in brate insa de cand i-am spus ca Hinata va veni cu noi in vacanta.... A incercat sa isi ascunda dezamagirea, si stiam ca o doare, dar Iannis era copilul meu.
Ma intorceam de pe o parte pe alta gandindu-ma la ziua de azi si la cum evoluasera lucrurile. Inca de cand intrasem in cabana Adonis ii sarise-n brate mamei lui spunandu-i convingator ca el vrea sa iasa cu mine si ea la o plimbare. Sakura a refuzat insa spunandu-i micutului printisor ca asteapta un copil si ca mai sunt persoane cu care sa mearga. Gemenii s-au uitat unul la altul apoi au dat negativ din cap. Am fost usor suparat prima data insa cand i-am privit abdomenul i-am inteles decizia. Era insarcinata, putina grija si liniste nu i-ar strica.
Mi-am intors privirea spre ceas. Era aproape miezul noptii si Sakura nu venise inapoi. M-am ridicat de pe pat si am urmat-o pana in bucatarie. In toata cabana era intuneric. Gemenii dormeu la ei in camere ca niste ingerasi tinand la piept jucariile favorite. Maine venea Mos Craciun iar ei erau mai ceva decat incantati, cu greu adormisera in aceasta seara. Noroc cu povestile pe care le stia Sakura. Le spunea povesti una dupa cealalta, pana cand micuti incepeau sa adoarma apoi, imi facea un semn subtil pentru ai lua si ai aseza in camerele lor.
- Itachi! Spune printesa sprijinindu-se de perete. Parul ii catea in pe fata acoperindu-o total. Vocea ei era usor stearsa la inceput apoi pe parcurs trecea de la un ton la altul. Plangea! Itachi ma doare! Continua ea ridicandu-si privirea si asezandu-si mana in dreptul copilului.
Am pasit repede spre ea si am ridicat-o-n aer ca pe o mireasa. Mana ei ma trageau mai aproape de ea de fiecare data cand aparea un nou val de durere. Aproape tipa, trebuie ca durerea sa fi fost cu adevarat imposibila. Am dus-o repede la intrare si am imbracat-o cu haina ei. Eram atat de speriat, insa ea cand a vazut usa s-a speriat si mai tare. Nu suporta spitalele. Cand o durea ceva ultimul lucru de care avea nevoie e agitatia spitalului. Ii incheiam fermoarul in timp ce ea incerca sa prinda putin curaj. Eram amandoi speriati de moarte insa nu puteam lasa asta sa se vada. Trebuia sa fiu puternic pentru ea si pentru micutul nostru. Mi-a luat de mana imediat ce mi-am luat eu haina si m-a tras mai undeva la nivelul fotoliului pe care era asezata. „ Te iubesc!†apoi am sarutat-o pe frunte ridicand-o din nou ca pe un fulg de nea.â€Si eu!†murmura ea asezandu-si centura de siguranta. Fata ii era palida, ochii plansi aproape la fel de rosii ca buzele. Isi tinea mana pe abdomen respirand sacadat si din ce in ce mai alert. Sunt sigura ca ii era plina mintea cu intrebari si ca ar fi vrut sa imi spuna ceva.
A inchis ochii, apoi respiratia ei a inceput sa se auda tot mai rar. Traiam fiecare secunda ca pe ani. Masina mergea atat de incet, spitalul nu se mai vedea iar Sakura lesinase. Era pur i simplu „grozavâ€
- Domnule Uchiha? Spune doctorul iesind din sala in care era Sakura.
Craciun fericit! Sper ca Mosul a venit cu un sac mare si plin de tot ce va doriti!
La mine ultima saptamana a fost foarte incarcata, plina de spectacole de caritate si scoala motiv pentru care am intarziat cu acest next dar saptamana asta ma voi revansa.
Atentie se apropie finalul acestui fic si vine urmatorul. Sunt foarte incantata de viitorul fic, este un fel de intoarcere la Marquiza dragostei.
So... enjoy!
astept comentarii
Lectura placuta!
Cap XII
Stateam amandoi pe pat amandoi ca doi tineri proaspat casatoriti. Conform traditiei de familie instaurata de cand s-au nascut copiii, veneam la cabana si petreceam aici alaturi de ai mei si mama ei sarbatorile de iarna. Bineinteles ca anul acesta situatia era putin speciala. Hinata venise si ea alaturi de micutul ei. Nimic pe lumea asta nu o suparase pe Sakura mai tare. Nu imi spunea ,insa o vedeam cum ma privea cand ii acordam atentie lui Iannis. Ca si cand i-as fi ranit orgoliul. Oricum nu prea imi vorbea. Ultima data cand am purtat o discutie cap-coada era la serbarea de Craciun a gemenilor. Atunci am vorbit despre prietenii mei si de cat de dragut era din partea lor ca venisera toti la serbare cu cate un pachet pentru cei mici, despre evolutia sarcinii si despre inca cate dar cea mai mare reusita fusese sarutul, scurt cei drept, pe care il primisem la final.
Flashback
- Faci o treaba extraordinara! Spun eu in timp ce-i sarutam fruntea pentru a continua discutia.
- Multumesc! Spune ea sarutandu-ma ca raspuns pe buze scurt.
End Flashback
S-a ridicat de pe pat si s-a indreptat direct spre usa. Camasa ei de noapte de un roz pal deabea ca ii atingea genunchi. A iesit din camera murmurand ceva indescifrabil. Intr-un fel ma bucuram ca a iesit, pentru ca nu stiam cum sa-o abordez in aceasta seara. Dupa serbare eram usor confuz, o sarutasem, o mangaiasem si o stransesem in brate insa de cand i-am spus ca Hinata va veni cu noi in vacanta.... A incercat sa isi ascunda dezamagirea, si stiam ca o doare, dar Iannis era copilul meu.
Ma intorceam de pe o parte pe alta gandindu-ma la ziua de azi si la cum evoluasera lucrurile. Inca de cand intrasem in cabana Adonis ii sarise-n brate mamei lui spunandu-i convingator ca el vrea sa iasa cu mine si ea la o plimbare. Sakura a refuzat insa spunandu-i micutului printisor ca asteapta un copil si ca mai sunt persoane cu care sa mearga. Gemenii s-au uitat unul la altul apoi au dat negativ din cap. Am fost usor suparat prima data insa cand i-am privit abdomenul i-am inteles decizia. Era insarcinata, putina grija si liniste nu i-ar strica.
Mi-am intors privirea spre ceas. Era aproape miezul noptii si Sakura nu venise inapoi. M-am ridicat de pe pat si am urmat-o pana in bucatarie. In toata cabana era intuneric. Gemenii dormeu la ei in camere ca niste ingerasi tinand la piept jucariile favorite. Maine venea Mos Craciun iar ei erau mai ceva decat incantati, cu greu adormisera in aceasta seara. Noroc cu povestile pe care le stia Sakura. Le spunea povesti una dupa cealalta, pana cand micuti incepeau sa adoarma apoi, imi facea un semn subtil pentru ai lua si ai aseza in camerele lor.
- Itachi! Spune printesa sprijinindu-se de perete. Parul ii catea in pe fata acoperindu-o total. Vocea ei era usor stearsa la inceput apoi pe parcurs trecea de la un ton la altul. Plangea! Itachi ma doare! Continua ea ridicandu-si privirea si asezandu-si mana in dreptul copilului.
Am pasit repede spre ea si am ridicat-o-n aer ca pe o mireasa. Mana ei ma trageau mai aproape de ea de fiecare data cand aparea un nou val de durere. Aproape tipa, trebuie ca durerea sa fi fost cu adevarat imposibila. Am dus-o repede la intrare si am imbracat-o cu haina ei. Eram atat de speriat, insa ea cand a vazut usa s-a speriat si mai tare. Nu suporta spitalele. Cand o durea ceva ultimul lucru de care avea nevoie e agitatia spitalului. Ii incheiam fermoarul in timp ce ea incerca sa prinda putin curaj. Eram amandoi speriati de moarte insa nu puteam lasa asta sa se vada. Trebuia sa fiu puternic pentru ea si pentru micutul nostru. Mi-a luat de mana imediat ce mi-am luat eu haina si m-a tras mai undeva la nivelul fotoliului pe care era asezata. „ Te iubesc!†apoi am sarutat-o pe frunte ridicand-o din nou ca pe un fulg de nea.â€Si eu!†murmura ea asezandu-si centura de siguranta. Fata ii era palida, ochii plansi aproape la fel de rosii ca buzele. Isi tinea mana pe abdomen respirand sacadat si din ce in ce mai alert. Sunt sigura ca ii era plina mintea cu intrebari si ca ar fi vrut sa imi spuna ceva.
A inchis ochii, apoi respiratia ei a inceput sa se auda tot mai rar. Traiam fiecare secunda ca pe ani. Masina mergea atat de incet, spitalul nu se mai vedea iar Sakura lesinase. Era pur i simplu „grozavâ€
- Domnule Uchiha? Spune doctorul iesind din sala in care era Sakura.