10-10-2011, 08:17 PM
hey multumesc mult pentru unicul comentariu - unicul
draga ciupaciup sincer - nu stiu, sunt tare bulversata sa aud ca cineva vrea o continuare - daca mai vrea cineva asta lasati un comentariu
dar sa trecem la capitolul din aceasta seara
sper sa va placa!
si sincer astept minim trei comentarii, si cred ca am fost si asa indulgenta, altfel continuarea peste 2 satamani
Lectura placuta!
Cap X
Fiecare kilometru care ma aducea mai aproape de ea imi facea inima sa tresara. Imi era frica sa-i spun adevarul. Nu, nu era acum momentul; era insarcinata. Azi facusem tot posibilul sa evit o discutie, chiar si telefonica cu ea. Secretara mea interceptase toate telefoanele si ii spusese Sakurei ba ca sunt in sedinta, ba ca am plecat sa ma intalnesc cu nu-stiu-cine. Nu imi puteam inchipui reactia ei. Am suflat usurat cand am vazut ca inauntru era intuneric. Era tarziu imi prelungisem programul pentru a evita orice discutie, chiar daca stiam ca nu faceam altceva decat sa aman chinul. Am intrat pe usa in liniste si mi-am aruncat haina pe un fotoliu. Imi frecam ochii obosit. Era tarziu, cel mai probabil copiii dormeu fiecare in camera lui, menajera imi lasase mancarea in cuptor, toti dormeau in paturile lor calde, toti mai putin Sakura. O vedeai dormind pe canapeaua rece, acoperita cu o patura ca de fiecare data cand veneam tarziu. Am incercat tot timpul sa o conving sa doarma in dormitor si nu pe canapea, dar ea imi spunea ca nu poate dormi acolo fara mine, ca nimic nu e asa primitor si cald fara mine. Am coborat la nivelul ei si am sarutat-o pe frunte. Nu am ezitat sa o trezesc nici o clipa, azi mai mult ca oricand aveam nevoie ca ea sa stie cat de mult o iubesc. Orice decizie , cat de mica, era privita prima data prin prisma ei. " Iubitule!" spune ea usor adormita. Si-a infasurat mana in jurul gatului meu si m-a primit in bratele sale. Imi placea sa ma joc cu ea atunci cand era obosita, atunci o iau in brate, o sarut si-i fac cele mai frumoase declaratii de dragoste. In seara asta era o exceptie, azi nu doream decat sa o iau in brate sa o duc in pat fara ca ea sa se dezlipeasca de mine. Eram dependent de atingerea ei, daca isi indeparta mana de mine sau schita ca ar dori acest lucru o strangeam si mai tare la piept. Simteam ca o pierd desi era atat de adormita incat singurul lucru care mi l-a spus cu sens a fost : " Sper ca nu am fost foarte pisaloaga azi! N-am vrut sa te sufoc, am creut doar ca am putea lua pranzul impreuna, dar aveai mult de lucru... Imi pare rau!" Mi se rupea sufletul cand isi cerea scuze pentru lucruri de acest gen, credea ca ea gresise, ca ma stresase azi cu telefoane sau cu acea invitatie la pranz, cand defapt eu eram cel care gresise. Eram si eu adormit insa tin bine minte cum ii povestisem Hinatei toti acesti ani:
Flashback
- Vrei sa renunt la tot? Am o famile! Imi iubesc sotia, copiii...
-Copii?
- Da! Sakura a ramas gravida la un an de relatie. Sarcina era la sase luni cand am ajuns in fata altarului, era cea mai frumoasa graviduta. Purta o rochie lunga alba simpla cu niste pliuri simple. Toata lumea a fost foarte multumita de evolutia lucrurilor, toti stiu cat de mult imi iubesc familia. Crezi ca am sa renunt la ei pentru tine? Da , stiu ca trebuoie sa imi asum responsabilitati fata de acest copil, si te asigur ca asa va fi insa nimeni nu ii va lua locul Sakurei... Sper ca m-am facut inteles Hinata.
End Flashback
"Te iubesc!" spun eu asezandu-mi mana pe talia ei. Avea inca o talie de viespe, eram aproape nervos ca nu se observa ca era luata. As fi vrut ca ceva, orice sa o transforme din tipa bine intr-o mamica. Era atat de tanara, frumoasa, plina de viata. Uneori simteam ca sunt prea batran pentru ea. Are acea energie care ma da pe spate, nu-i fac fata dar nu era neaparat un lucru rau. Se juca alaturi de gemeni, si se ocupa de ei in timp ce eu eram mai mult membrul care echilibra familia, calm si calculat. Cine stie poate urmatorul nostru membru avea sa faca marea schimbare. Sakura ar arata extraordinar chiar daca ar fi o simpla mamica. Poate ca eram eu prea posesiv, imi spune asta tot mai des. Doar ca e tanara, poate ca nu o sa intr-o zi se va trei zicand, "cum ar fi fost daca? " iar eu voi fi pentru ea o greseala. Oh, mai mult ca sigur asta urma, cand va afla ca am un copil cu prietena ei din liceu.
" Ma strivesti!" spune ea zambind si sarutandu-mi obrazul cu ochii partial inchisi. O strangeam tot mai tare, simteam ca o pierd. Da imi era frica, frica sa raman singur intr-o casa atat de mare, sa stiu ca ea e in bratele altcuiva si copiii mei ma urasc pentru suferinta provocata mamei lor. Am lovit peretele. Mi-am coborat usor mana pe corpul ei, parca nu mai era acolo. M-am ridicat brusc lasand-o pe patul rece.
Flash back
- De ce te stresezi asa? O stiu pe sotioara ta, pentru ea infidelitatea nu inseamna sfarsitul relatiei! E drept ca asta nu includea un copil!
- Taci! Faptul ca am gresit odata nu inseamna ca o sa mai gresesc. Nu m-am atins de alta femeie pe toata durata casniciei mele. Nu am avut nevoie...
- Poate ca nu in timpul casniciei, insa in acea seara aveai nevoie si iti reamintesc ca a fost de ajuns. spune Hinata presandu-si buzele de ale mele. Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!
End Flash Back
Si noi aveam, doi si un al treilea pe drum. Dar acel copil, el ce vina are? Nu doream sa-si formeze o imagine gresita despre tatal lui. Ce puteam face? Nu doream sa supar pe nimeni! Sakura si copii mei nu pleaca nicaieri, Iannis era bine venit insa Hinata era mama lui, nu puteam sa o arunc in strada. Dar cum ii voi explica Sakurei? Parca ma vad: " Stii eu si Hinata am facut un copil. Vor sta de acum la noi!" Daca avea sa afle urma sa fie circ, sau urma sa plece... Nu putea pleca!
„M-am saturat de < Te iubesc>-ul tau?†Ce fel de minciuna era asta ? Imi spuneaca ma iubeste atat de rar!
sper ca va placut nu uitati de comentarii..
draga ciupaciup sincer - nu stiu, sunt tare bulversata sa aud ca cineva vrea o continuare - daca mai vrea cineva asta lasati un comentariu
dar sa trecem la capitolul din aceasta seara
sper sa va placa!
si sincer astept minim trei comentarii, si cred ca am fost si asa indulgenta, altfel continuarea peste 2 satamani
Lectura placuta!
Cap X
Fiecare kilometru care ma aducea mai aproape de ea imi facea inima sa tresara. Imi era frica sa-i spun adevarul. Nu, nu era acum momentul; era insarcinata. Azi facusem tot posibilul sa evit o discutie, chiar si telefonica cu ea. Secretara mea interceptase toate telefoanele si ii spusese Sakurei ba ca sunt in sedinta, ba ca am plecat sa ma intalnesc cu nu-stiu-cine. Nu imi puteam inchipui reactia ei. Am suflat usurat cand am vazut ca inauntru era intuneric. Era tarziu imi prelungisem programul pentru a evita orice discutie, chiar daca stiam ca nu faceam altceva decat sa aman chinul. Am intrat pe usa in liniste si mi-am aruncat haina pe un fotoliu. Imi frecam ochii obosit. Era tarziu, cel mai probabil copiii dormeu fiecare in camera lui, menajera imi lasase mancarea in cuptor, toti dormeau in paturile lor calde, toti mai putin Sakura. O vedeai dormind pe canapeaua rece, acoperita cu o patura ca de fiecare data cand veneam tarziu. Am incercat tot timpul sa o conving sa doarma in dormitor si nu pe canapea, dar ea imi spunea ca nu poate dormi acolo fara mine, ca nimic nu e asa primitor si cald fara mine. Am coborat la nivelul ei si am sarutat-o pe frunte. Nu am ezitat sa o trezesc nici o clipa, azi mai mult ca oricand aveam nevoie ca ea sa stie cat de mult o iubesc. Orice decizie , cat de mica, era privita prima data prin prisma ei. " Iubitule!" spune ea usor adormita. Si-a infasurat mana in jurul gatului meu si m-a primit in bratele sale. Imi placea sa ma joc cu ea atunci cand era obosita, atunci o iau in brate, o sarut si-i fac cele mai frumoase declaratii de dragoste. In seara asta era o exceptie, azi nu doream decat sa o iau in brate sa o duc in pat fara ca ea sa se dezlipeasca de mine. Eram dependent de atingerea ei, daca isi indeparta mana de mine sau schita ca ar dori acest lucru o strangeam si mai tare la piept. Simteam ca o pierd desi era atat de adormita incat singurul lucru care mi l-a spus cu sens a fost : " Sper ca nu am fost foarte pisaloaga azi! N-am vrut sa te sufoc, am creut doar ca am putea lua pranzul impreuna, dar aveai mult de lucru... Imi pare rau!" Mi se rupea sufletul cand isi cerea scuze pentru lucruri de acest gen, credea ca ea gresise, ca ma stresase azi cu telefoane sau cu acea invitatie la pranz, cand defapt eu eram cel care gresise. Eram si eu adormit insa tin bine minte cum ii povestisem Hinatei toti acesti ani:
Flashback
- Vrei sa renunt la tot? Am o famile! Imi iubesc sotia, copiii...
-Copii?
- Da! Sakura a ramas gravida la un an de relatie. Sarcina era la sase luni cand am ajuns in fata altarului, era cea mai frumoasa graviduta. Purta o rochie lunga alba simpla cu niste pliuri simple. Toata lumea a fost foarte multumita de evolutia lucrurilor, toti stiu cat de mult imi iubesc familia. Crezi ca am sa renunt la ei pentru tine? Da , stiu ca trebuoie sa imi asum responsabilitati fata de acest copil, si te asigur ca asa va fi insa nimeni nu ii va lua locul Sakurei... Sper ca m-am facut inteles Hinata.
End Flashback
"Te iubesc!" spun eu asezandu-mi mana pe talia ei. Avea inca o talie de viespe, eram aproape nervos ca nu se observa ca era luata. As fi vrut ca ceva, orice sa o transforme din tipa bine intr-o mamica. Era atat de tanara, frumoasa, plina de viata. Uneori simteam ca sunt prea batran pentru ea. Are acea energie care ma da pe spate, nu-i fac fata dar nu era neaparat un lucru rau. Se juca alaturi de gemeni, si se ocupa de ei in timp ce eu eram mai mult membrul care echilibra familia, calm si calculat. Cine stie poate urmatorul nostru membru avea sa faca marea schimbare. Sakura ar arata extraordinar chiar daca ar fi o simpla mamica. Poate ca eram eu prea posesiv, imi spune asta tot mai des. Doar ca e tanara, poate ca nu o sa intr-o zi se va trei zicand, "cum ar fi fost daca? " iar eu voi fi pentru ea o greseala. Oh, mai mult ca sigur asta urma, cand va afla ca am un copil cu prietena ei din liceu.
" Ma strivesti!" spune ea zambind si sarutandu-mi obrazul cu ochii partial inchisi. O strangeam tot mai tare, simteam ca o pierd. Da imi era frica, frica sa raman singur intr-o casa atat de mare, sa stiu ca ea e in bratele altcuiva si copiii mei ma urasc pentru suferinta provocata mamei lor. Am lovit peretele. Mi-am coborat usor mana pe corpul ei, parca nu mai era acolo. M-am ridicat brusc lasand-o pe patul rece.
Flash back
- De ce te stresezi asa? O stiu pe sotioara ta, pentru ea infidelitatea nu inseamna sfarsitul relatiei! E drept ca asta nu includea un copil!
- Taci! Faptul ca am gresit odata nu inseamna ca o sa mai gresesc. Nu m-am atins de alta femeie pe toata durata casniciei mele. Nu am avut nevoie...
- Poate ca nu in timpul casniciei, insa in acea seara aveai nevoie si iti reamintesc ca a fost de ajuns. spune Hinata presandu-si buzele de ale mele. Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!
End Flash Back
Si noi aveam, doi si un al treilea pe drum. Dar acel copil, el ce vina are? Nu doream sa-si formeze o imagine gresita despre tatal lui. Ce puteam face? Nu doream sa supar pe nimeni! Sakura si copii mei nu pleaca nicaieri, Iannis era bine venit insa Hinata era mama lui, nu puteam sa o arunc in strada. Dar cum ii voi explica Sakurei? Parca ma vad: " Stii eu si Hinata am facut un copil. Vor sta de acum la noi!" Daca avea sa afle urma sa fie circ, sau urma sa plece... Nu putea pleca!
„M-am saturat de < Te iubesc>-ul tau?†Ce fel de minciuna era asta ? Imi spuneaca ma iubeste atat de rar!
sper ca va placut nu uitati de comentarii..