Sadism..

[Alicia]

Buna >:D< ..gata si nextu` meu ..;))
Cum am spus la 4 comm-uri ..[asta nu inseamna ca nu pot fi mai multe ;))]
Am incercat sa fac capitolul mai lung si mai bun [desigur].
Lectura placura ..:X:*

Capitolul 6


Ne oprim uitandu-ne unul la altu`.. Ce a fost asta?
-Cand ai compus asta?
-Acum.
Se uita uimita la mine, imi zice ca nu are chef de glume si ii explic ca nu glumesc. Trecem repede peste asta ajungand la concuzia ca a fost doar o coincidenta.

Dupa vreo ora ajunge si zapacitu` ala de Naruto cu scuza ca s-a certat cu o verisoara. Pauza, Naruto are verisoara? Ma intreb cum arata. Blondul isi da seama la ce ma gandesc si imi spune ca daca ma ating de ea o patesc. Nu ii dau atentie si ii spun sa plecam. Hmm, inca nu m-am gandit unde o sa mergem. Naruto imi spune ca a vorbit cu Shikamaru si Kiba, asta e bine, suntem multi deci mergem in cimitir. Julia afiseaza o fata ingrozita si spune ca ii e frica. Incep sa rad silentios si ii spun sa ca nu trebuie sa isi faca griji. Dupa inca jumatate de ora in care ne-am rugat de ea sa vina, a acceptat.

Dupa un drum de un sfert de ora ajungem in cimitirul care ascunde nenumarate amintiri din ultimul an. Langa poarta neagra facuta probabil din tabla care acum era ruginita ne asteptau cei doi baieti. Acestia o imbratiseaza pe Julia in semn de “Bun venit!”, razand de privirea plina de gelozie a lui Naruto. Stam putin la intrare povestind cele intamplate in ultimul timp.

Intr-un final ne hotaram sa jucam ascunsea` formand echipe de cate doi. Eu eram cu Kiba, Naruto cu Julia, iar Shikamaru urma sa ne caute.il punem sa numere pana la o suta in timp ce noi ne ascundeam printre mormintele cimitirului. Gasesc un cavou care era deschis si intru in el.

La un moment dat o vad pe Julia trecand pe acolo. Nu pot sa ma abtin si o apuc de glezna piciorului. Aceasta tipa cat o in plamani, incep sa rad ca idiotul si ies din cavou. Naruto incerca sa o linisteasca pe dar fara rezultate. O iau in brate si imi cer scuze, se pare ca nu a fost o idée prea buna avand in vedere ca tot drumul am spus povesti despre fantome imaginare doar sa o speri si sa rad putin de ea.

Dupa ce se linisteste putin, incepem sa ne plimbam prin cimitir. La nu moment dat vad mormantul parintilor mei. Raman blocat privind un punct fix. Prin minte incep sa mi se deruleze imagini din ziua inmormantari lor. Imi clatin capul, nu vreau sa imi amintesc de acele zile.

Ma apropi de funerariile lor si ma asez langa crucea mamei facuta din marmura alba cu un mic ingeras cioplit pe ea. Imi scot pachetul de tigari din buzunarul blugilor, scot una din pachet si o aprind. Incep sa trag din acea tigare fiind sigur ca nu era doar tutun. Era un drog, drogul care ma ajuta sa trec mereu peste greutati.

Julia vine langa mine si ma imbratiseaza strans. Ii raspund la imbratisare aruncad tigarea. Ochii imi erau plini de lacrimi, nu mai suportam chinul asta numit viata. Multi spun ca visele devin realitate, daca s-ar adeveri si visul meu as fi cel mai fericit om din lume. Fara voia mea o lacrima cristalina imi cade pe obraz, dar o sterg repede. Nu mai vreau sa plang, am plans destul. Rup imbratisarea si o indepartez pe Julia. Nu vreau sa sufere si ea.



Mici picaturi de ploaie incep sa cada din cer. Julia se ridica si imi intinde mana spunandu-mi sa mergem acasa. Imi zambeste cald, pe fata ei se putea citi usor ingrijorarea si nelinistea. Ii spun ca mai vreau sa stau si imi mai scot o tigare din pachet. O aprind si ma sprijin de crucea din spatele meu uitandu-ma la cer. Stlele nu se vedeau din cauza norilor care acopereau cerul inclisiv luna.

Ploaia incepuse din ce in ce mai tare. Shikamaru si Kiba plecasera de ceva timp. Naruto imi spune ca ar fi timpul sa plecam si noi. Julia ma ajuta sa ma ridic si ma imbratiseaza strans. Imi mai cer scuze o data pentru gluma proasta pe care am facuto, iar ea ma asigura ca nu mai conteaza.

Iesim din cimitir si mergem usor spre casa. Ii spun lui Naruto sa ramana la noi in seara asta. Acesta accepta fara ezitare, spunand ca ar fi incantat. Ploaia torentiala nu ne deranja deloc. Mie personal imi place la nebunie sa merg prin ploaie. Ma simt mult mai liber. Zambesc usor si continui sa merg pe aleile pusti ale orasului alaturi de prieteni mei.

Ii spun lui Naruto sa o cheme si pe verisoara lui. Acesta imi spune sa nu-mi vina vreo idée, iar eu chicotesc usor. Il asigur ca vreau doar sa o cunosc, iar acesta o suna. Hmm, trebuie sa mergem sa o luam de la Naruto de acasa.

Ajungem in fata casei lui in jumatate de ora si o asteptam sa iasa. Ma intreb cum arata. Usa de la intrare se deschide usor si pe ea iese o fata cu parul blond pana la fund, cu o suvita roz in fata. Ochii mari de un albastru marin si buzele rozali. Purta un tricou alb cu niste modele negre, niste blugi negri mulati, iar peste tricou avea un hanorac negru. Isi pune gluga pe cap si vine spre noi.

-Alice.
Imi intinde mana zambind. Are un chip de inger, formele bine definite ii sunt scoase in evideta de tricoul mulat. Acum imi dau seama ca stau si ma holbez la ea ca un tantalau, defapt nu ma uit la ea, ma uit la decolteul ei. Imi clatin capul si ii zambesc discret.
-Sasuke. Incantat de conostinta.

Dupa un drum de jumatate de ora ajungem intr-un final acasa, fiind uzi leoarca. Urc in camera mea pentru a ma schimba, asa facand si prieteni mei. Imi scot din dulap un tricou albastru si o pereche de pantaloni trei sferturi. Imi fac un dus rapid si ma imbrac cu hainele alese.

Cobor la parter si o vad pe Alice cantand la pian. Purta un tricou roz si o pereche de pantaloni trei sferturi mov. Degetele ei alunecau usor pe clapele pianului formand o melodie usoara.

Ma apropi de ea si o ating usor pe umar. Tresare usor si se intoarce spre mine.

-Imi pare rau ca te-am speriat. Canti minunat.
-Multumesc. Sti sa canti?
-Nu lafel de bine ca tine.
Incepe sa rada usor si gingas, imi spune sa nu ii mai faca atatea complimete si sa cant ceva.

Se urca pe pian si imi spune sa incep. Degetele mele apasa usor clapele pianului, incep sa scot versuri parca scrise de-o viata.
“Viata mea,
daca nu ar trece lânga tine
n-ar conta
nu ar fi a mea

Linistea
mi se-asterne noaptea-n suflet
sub privirea ta
...sub privirea ta

Doar sa te privesc
Doar sa-ti vad ochii în lacrimi si-apoi sa ma topesc
...ma topesc

Dac-ar fi ceva pe lume
Pentru care as muri
Nu as sta deloc pe ganduri
Stiu ca ochii tai ar fi

Dac-ar fi ceva pe lume
De care mi-ar fi dor
Ar fi ochii tai albastri
Ce-mi dau aripi sa zbor

Ochii tai
îi confund mereu cu marea
ma înec in ei
ei îmi spun ce vrei

Ochii tai
De-un albastru cald
precum este un cer senin
ma cheama si vïn”

Ma opresc si ma uit la ea uimit. O priveam in ochii, cum am reusit sa scot versurile astea? Parca le-as fi scris inainte, dar nu. Ochii ei ma fermecau, poate asta e motivul pentru care am reusit sa compun asa repede.

Incepem sa ne apropiem usor unul de altu`. Obraji ei capatsera o noanta de rosu spre roz. Buzele noastre incep sa se apropie din ce in ce mai mult.

-Ce faceti?

Imi intorc automat capul si il vad pe Naruto care se holba la noi ca la felul al paispe-lea. Alice ma saruta usor pe obraz, se da jos e pe pian si spune ca ii e somn si vrea sa doarma. Ii urmez exemplul plecad in camera mea.

Ma trantesc in pat si ma gandesc la ea. E asa draguta, parca ar fi un inger. Dar ma bucur ca nu am sarutat-o, chiar daca as putea sa o fac sa se indragosteasca de mine, eu nu mai vreau sa ma indragostesc. Daca as fi sarutat-o m-as fi jucat putin cu ea apoi as fi aruncat-o ca pe o carpa. Oftez usor si inchid ochii. Incet dar sigur somnul pune stapanire pe corpul meu si ma trimite la granita dintre realitate si fictiune.

Melodia: Jaar Projects: Oda ochilor tai ..;)