rup crenguțe din copacii de hârtie.

[Agrona]

andrra m4r1a, Invictus, muțumesc mult de tot pentru aprecieri și critici. Cum v-am mai spus și pe profil, sunt conștientă că poeziile mele au și ele defecte, unele mari - după cum a observat și Invictus - dar eu consider că poezia atâta timp cât e scrisă pe baza unor sentimente și cât transmite ceva, nu trebuie neapărat să aibă sens.

V. urban

între depărtări sparte o frunză zâmbește știrb
cerșind la cer culori de jar încolăcite în rugi mute.
aleargă pe bulevardul pictat cu smaralde
împleticindu-și suav picioarele din lemn - țipă așchii.
se sprijină de semafor în timp ce încearcă să-și reatașeze picioarele – oftează parfum.
se așează pe o bancă pudrată cu cerneală, visând la cârpele translucide de pe raftul din mall – vede sunete cotidiene.
zgârie zahărul mărgăritar reprodus în sticla de plastic – gravează fluturi.
se miră văzând iepurii din cărămidă cântând la viori cu arcuri în zig zag –
pauză publicitară.

Poezia asta am scris-o acum un an și ceva. Aștept critici fiindcă doresc să mă perfecționez.