rup crenguțe din copacii de hârtie.

[Agrona]

Am tot dat târcoale pe aici întrebându-mă dacă să postez sau nu poezii. Am decis s-o fac. Țin să menționez că nu scriu de mult timp, și o fac doar atunci când sunt influențată de anumite sentimente. Well, here I go...

I. ceașca de ceai

celulele din ceainicul mov se agită și fac scandal,
călătoresc la mii de ani lumină pentru a-și potoli dorințele pătimașe.
se scaldă în puf alături de ciclopii cu trei ochi,
se sparg în ceară și renasc în cioburi.
frunzele ceainicului plutesc într-un somn ancestral
în timp ce cioburile se transformă în particule de apă.
parazitul terestru a devenit filozof.


II. morfină

îmi strig ecoul în umbra lăsată de o picătură de ploaie
mă reproduc în mine alături de frunzele de arțari care îmi picură în ochi,
îmi cos buzele roși pentru ca mai apoi să scot un țipăt mut
zâmbesc gustând baloane de săpun.
îmi caut curajul și-l aruc dincolo-
îl trimit să găsească geana ascunsă în buzunarul pantalonilor purtați ieri,
aceasta luând forma unui șpaclu din hârtie, chemându-mă să-l colorez.
îmi iau dulcile seringi și mi le înfig în carne, simțind cum pișcătura-mi urlă-n piept –
râd.

Critica e binevenită.