Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

The morticians daughters

#1
Capitolul I


Raceala...durere...ura...tristete...toate aceste sentimente imi invadeaza sufletul. Imi privesc reflexia in oglinda si ma gandesc...De-a lungul vietii mele multe persoane mi-au spus ca sunt o fata foarte frumoasa, dar stiu ca nu este adevarat. Niciodata nu am avut incredere in mine sau in fortele proprii. Mereu sora mea geamana a fost cea iubita de tata, rasfatata familei, cea pe care toti baietii o admirau si indrageau, iar eu, un nimeni pe langa ea. Gandurile imi sunt intrerupte de o suvita verzuie de par care se incapataneazasa imi tot cada pe fata. Ridic incet una dintre maini si o indepartez. Desi suntem surori, nu voi admite niciodata ca suntem la fel. Infatisarea, da este aceeasi, dar sufletele, total diferite. Candva eram si eu ca ea, rebela si nepasatoare. Faceam aproape totul impreuna. Ne distram facand toate nebuniile. Cateodata mi-as dori sa pot privi in adancul sufletului meu, oare acea noapte m-a schimbat atat de mult?
Flashback
Noapte. Merg lenes spre casa. Vantul rece de toamna imi ravaseste claia de par verzui. Imi este frig...Mi-as dori sa ma tina ea in brate, mama mea, pe care o iubesc si o voi iubi, desi ea mereu a facut o diferenta intre mine si sora mea, pana cand ne vom regasi in ceruri. Tot gandindu-ma la imbratisarile pe care mi le oferea cand eram mica, nu imi dau seama ca incep sa plang. Frigul parca imi ingheata lacrimile pe obraz si imi taie respiratia. Deodata toate luminile de pe strada se sting. Vantul se inteteste tot mai mult. Raman nemiscata cateva secunde datorita fricii care pune stapanire pe trupul meu.
Imi mai recapat putin din curaj si incep sa merg tot inainte. In departare se vede o lumina slaba care palpaie. O urma de fericire apare pe chipul meu sub forma unui zambet. Merg spre acel loc, dar ma infricosez cand aud un tipat ascutit venind dintr-acolo. Era un tipat de fata. Vreau sa fug in directia opusa, dar picioarele mele fac tocmai contrariul. Ma indrept spre acel loc si pe masura ce inaintez, aud sunete ciudate, unul din ele semanand cu un marait de lup flamand care deabia asteapta sa isi devoreze prada. Alerg pana acolo si apoi, un gang lung urmat de o fundatura invelita intr-o mantie de intuneric. Cateva umbre danseaza in lumina lunii pline. O fata se zbate in bratele unei bestii cu chip de om. O creatura a noptii are capul afundat in gatul fetei, sugandu-i sangele pana la ultima picatura.Copila isi da ultima suflare printr-un tipat stins, apoi capul ii cade in partea stanga, cu ochii deschisi si atintiti spre mine, parca improlandu-ma sa o ajut. Bestia aceea ii da drumul iar corpul inert se izbeste de asfaltul rece, ramanand intr-o balta de sange. Aud acel marait din nou, dar de data asta mai aproape de mine. Ma sperii si o i-au la fuga spre locul unde lumile se aprinsesera. Din cand in cand mai privesc in spate, pentru a ma asigura ca nu vine dupa mine, dar deodata ma izbesc de cineva. Imi ridic privirea si observ un baiat foarte frumos si bine facut in fata mea. Parul blond si lung ii acopera un ochi, lasandu-l la iveala pe celalat, care are o culoare inedita, verde spuma-marii. Ii sar in brate si il rog sa ma ajute. El se uita in ochii mei si imi spune:
-Vei avea aceeasi soarta ca fata aia, imi spune pe un ton impunator.
Cand aud aceste cuvinte, ii dau drumul si incep sa fug spre o strada laturalnica aproape deloc luminata, dar apare in fata mea si ma prinde de gat strangandu-ma. E clar. Voi muri la fel ca acea fata. Inchid ochii si las cateva lacrimi sa imi curga pe obraz. Ce rost mai are sa ma zbat, oricum nu voi face decat sa inrautatesc situatia. Ma apropie de gura sa iar buzele lui imi ating gatul. Isi lasa la iveala caninii puterinici si vrea sa ma muste, dar cand observa cat de tare tremur, ma zgarie putin apoi imi da drumul. Vantul era atat de puternic incat simt cum acea rana devine din ce in mai adanca, de parca ma taie o mie de lame in acel loc. Imi pun mana la taietura si imi dau seama ca nu este asa de mare, dar mie mereu mi-a fost frica de rani, seringi si alte lucruri de acest gen. Vampirul ma apuca din nou de gat si linge locul unde m-a zgariat, apoi imi spune:
-Ai mare noroc ca nu imi mai este foame, dar daca vei mai venii vreodata pe aceasta strada, nu voi mai fi asa bland. Acum pleaca.
Nu mai astept nici o secunda si incep sa alerg spre casa mea.”
End of flashback
Asta e tot ceea ce imi amintesc din acea noapte. Nu am mai trecut pe acolo de atunci, mai exact de acum un an. Nu am mai fost nu datorita fricii, ci pentru ca pur si simplu imi doresc sa uit acea noapte. Ma mai privesc inca o data in oglinda si...oh Doamne...cu toata aceasta poveste am uitat sa ma prezint. Sunt Anabella, iar sora mea se numeste Arabella. Mereu eram confundate, mai ales la gradinita. Ma ridic de pe scaunul din fata oglinzii si ma uit spre geam. O noapte exact ca aceea..singura diferenta este ca eu acum am 17 ani, nu 16. O aud pe Arabella care imi spune ca daca nu ma imbrac mai repede va pleca fara mine la balul care anunta inceperea noului an. Deschid usile dulapul si ma imbrac cu rochia pe care o aveam pregatita pentru aceasta seara: o rochie neagra, lunga si larga deoarece nu imi prea plac hainele care accentueaza corpul. Ma incalt cu pantofii negrii cu toc, imi ravasesc putin parul, apoi cobor la sora mea. O aud spunand aceleasi cuvinte durereoase pentru mine: ”Nu mergem la inmormantare”. Ea era mereu era corolara si “la moda”cum ii place ei sa-si spuna, fata de mine, stearsa sterselor. Pornim spre masina ce ne astepta in fata casei. Plecam spre bal, eu cu oarecare ezitari. Nu intentionam sa merg cu ea, dar daca tot nu am ce face acasa, am zis “De ce nu?” Ajungem la barul unde era tinuta aceasta “petrecere”. Desi este un bal, majoritatea adolescentilor ii spun petrecere. Nu stiu inca de ce. Pasesc alaturi de sora mea in club, dupa care ne asezam la o masa ceva mai retrasa, dupa placul meu. Arabella incepe sa intre in vorba cu baietii mai mari, iar eu uitandu-ma la ea. Deodata, pe usa intra doi.....ingeri? Nu...sunt doar doi baieti, dar care arata precum doi ingeri. Seamana foarte bine, cred ca sunt frati. Unul dintre ei trezeste un sentiment de mult pierdut in mine, un sentiment de...frica. Din spatele unuia dintre ei, se iveste....



Răspunsuri în acest subiect
RE: The morticians daughters - de βεκi - 02-06-2011, 10:03 PM


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)