20-05-2011, 10:40 PM
Tip Critica: Limbaj, greseli, estetica...
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto si nu fac profit pe urma lor.
Heya` !!
Deci stiu ca am mai avut un fic, pe care l-am sters, faptul a fost pentru ca am dorit sa folosesc idea la un fic yaoi, pe care l-am inceput de curand. ;;)
Sper ca nu va suparati, dar acesta este motivul adevarat. Ma pot descurca cu acesta, fiindca am o idee buna si sper ca si voua are sa va placa.
Este ceva diferit, actiunea are sa contina multe conflicte, iar mentalul personajelor are sa fie unul diferit...
Veti vedea pe parcurs acum, incep cu o mica introducere, nu este primul capitol. ;))
Nu este cine stie ce, pentru ca mai mereu primele parti sau capitole ies naspa.. --"
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto si nu fac profit pe urma lor.
Heya` !!
Deci stiu ca am mai avut un fic, pe care l-am sters, faptul a fost pentru ca am dorit sa folosesc idea la un fic yaoi, pe care l-am inceput de curand. ;;)
Sper ca nu va suparati, dar acesta este motivul adevarat. Ma pot descurca cu acesta, fiindca am o idee buna si sper ca si voua are sa va placa.
Este ceva diferit, actiunea are sa contina multe conflicte, iar mentalul personajelor are sa fie unul diferit...
Veti vedea pe parcurs acum, incep cu o mica introducere, nu este primul capitol. ;))
Nu este cine stie ce, pentru ca mai mereu primele parti sau capitole ies naspa.. --"
- The dream, the wish -
*Sakura*
*Sakura*
“Stelele pica si coboara pe cer in jos, alunecand precum o sanie la derdelus.
Noi, fintele pamantene, suntem absorbiti de acea valvataie a mantiei sclipitoare si mistice, care se arunca odata cu ea si ii da aripi mici stelute, lasand pe cer doar pentru cateva secunde o linie alba, luminoasa, semn ca si-a varsat toate amintirile acelui loc, plecand linistita spre alte orizonturi spatiale si stelare.
Cand vezi o stea cazatoare, nu poti sa-i rezisti asa ca iti pui o dorinta, la care ai ravnit mereu si in continuare o vei face, pana cand ti se v-a indeplini.
Iar eu, sunt o copila,care la randul ei isi doreste ceva... dar nu orice, acel “ceva†inseamna foarte mult pentru mine. Am mostenit un talent, dar care necesita multa munca, mult antrenament... nu imi este greu fiindca mereu ma distrez atunci cand exersez.
Insa timpul este necrutator, deja sunt mare, iar visul deja incepe sa palpaie, dorinta la fel, capatand viata in mine, iar acum nu mai stiu ce sa fac... pot spune ca dorintele se pot pierde, sterge din inima, la mine au fost spulberate de catre parinti.
Candva eram fericita cand mami si tati erau de acord cu mine, iar acum ii privesc cu ura si dispret, fiindca mi-au interzis singurul lucru la care tineam, acela fiind dansul.
Ma avantam in noi provocari, se deschideau noi orizonturi pentru mine, aveam oportunitati mare si multe, dar au fost aruncate de catre cei care imi sunt rude, de cei care imi sunt cei mai apropiati... deja au uitat ca odata si ei, au fost ca mine, copii inocenti cu dorinte marete dar neindeplinite complet.
Nu vreau sa-mi ruineze visul, de aceea lupt si nu ma las chiar daca mint si ii pacalesc, fac acest lucru pentru am duce visul la capat.
Vreu sa simt ritmul si muzica jucand in mine, lasand acei fiori electrizanti sa-mi strapunga pielea si inima pana cand ea sa se opreasca, iar eu sa cad la pamant fara viata... incerc si incerc, reusesc, cu toate ca inca o bucatica din inima mea se rupe si pica, transformandu-se in cenusa, scrum... din cauza lor.
Credeam ca vor sa fiu fericita.. dar singura cale este sa-mi duc dorinta si visul pana la capat de una singura si sa indur fiecare obstacol ce-mi iese in cale. Acum sunt pe cont propriu si chiar daca duc o viata luxoasa si sunt mai mereu considerate “fata lui taticu “, ma stiu o persoana simpla... care inca ravneste la o viata normala, nu inecata si scaldata in puf.â€
Noi, fintele pamantene, suntem absorbiti de acea valvataie a mantiei sclipitoare si mistice, care se arunca odata cu ea si ii da aripi mici stelute, lasand pe cer doar pentru cateva secunde o linie alba, luminoasa, semn ca si-a varsat toate amintirile acelui loc, plecand linistita spre alte orizonturi spatiale si stelare.
Cand vezi o stea cazatoare, nu poti sa-i rezisti asa ca iti pui o dorinta, la care ai ravnit mereu si in continuare o vei face, pana cand ti se v-a indeplini.
Iar eu, sunt o copila,care la randul ei isi doreste ceva... dar nu orice, acel “ceva†inseamna foarte mult pentru mine. Am mostenit un talent, dar care necesita multa munca, mult antrenament... nu imi este greu fiindca mereu ma distrez atunci cand exersez.
Insa timpul este necrutator, deja sunt mare, iar visul deja incepe sa palpaie, dorinta la fel, capatand viata in mine, iar acum nu mai stiu ce sa fac... pot spune ca dorintele se pot pierde, sterge din inima, la mine au fost spulberate de catre parinti.
Candva eram fericita cand mami si tati erau de acord cu mine, iar acum ii privesc cu ura si dispret, fiindca mi-au interzis singurul lucru la care tineam, acela fiind dansul.
Ma avantam in noi provocari, se deschideau noi orizonturi pentru mine, aveam oportunitati mare si multe, dar au fost aruncate de catre cei care imi sunt rude, de cei care imi sunt cei mai apropiati... deja au uitat ca odata si ei, au fost ca mine, copii inocenti cu dorinte marete dar neindeplinite complet.
Nu vreau sa-mi ruineze visul, de aceea lupt si nu ma las chiar daca mint si ii pacalesc, fac acest lucru pentru am duce visul la capat.
Vreu sa simt ritmul si muzica jucand in mine, lasand acei fiori electrizanti sa-mi strapunga pielea si inima pana cand ea sa se opreasca, iar eu sa cad la pamant fara viata... incerc si incerc, reusesc, cu toate ca inca o bucatica din inima mea se rupe si pica, transformandu-se in cenusa, scrum... din cauza lor.
Credeam ca vor sa fiu fericita.. dar singura cale este sa-mi duc dorinta si visul pana la capat de una singura si sa indur fiecare obstacol ce-mi iese in cale. Acum sunt pe cont propriu si chiar daca duc o viata luxoasa si sunt mai mereu considerate “fata lui taticu “, ma stiu o persoana simpla... care inca ravneste la o viata normala, nu inecata si scaldata in puf.â€
*Sasuke*
“Simt pulsul inimii batand, asa de tare incat simt ca sunt la limita.
Nu mi-a mai ramas decat visul si speranta, care se pare ca nu mor, e bine.
Cand privesti in jurul tau, ce vezi ?
O lume frumoasa, o lume plina de oameni buni, cinstiti si onesti... ?
Nu ! Eu nu vad asta, ci privesc lumea aceasta cu alti ochi si cand ii privesc pe oameni simt nevoia sa dispar si sa fug din faţa lor, se poate si din frica, dar cel mai mult de scarba...
Nu mi-au dat ajutor atunci cand am cerut si mi-a fost greu, prietenii mei m-au parasite lasandu-ma cu ce este mai dur in viata...
Am indurat si am plans, am simtit cum ma fulgera gandul ca maine are sa-mi fie ultima zi si ca trebuie sa ma zbat acum cat mai pot, am esuat, ei nu au aparut si m-au lasat, in pustiu...
Dar cu timpul am invatat ca speranta nu moare si ca omul e bland precum un miel, pur precum un fulg de nea, iar bunatatea este enorma... nu in fiecare zi ti se indinde o mana.
Eram mic si singur, lasat in urma si urat de parintii mei.
Au fost in stare sa-si abandoneze fiul la orfelinat, acesta fiind mic si neputand sa traiasca fara ei a fugit, departe pana cand drumul s-a risipit, iar nadejda a pierit.
Am ramas un copil al strazilor si cu greu am suportat toate chinurile vietii. Am crezut ca are sa-mi fie acolo, pe strada, la colt sfarsitul... dar nu a fost sa fie.
Caci lumina mi s-a aratat si cineva m-a ajutat, atunci am simtit cu adevarat caldura unei finite umane, era o femeie buna si extrem de amabila, care a acceptat un copil al strazilor in casa.
Timpul mi-a dat o lectie pe care nu am sa o uit niciodata, am invatat ce este munca, am invatat ce este bucurie, am invatat multe dadorita ei, dar chiar si asa inca lupt pentru viata mea, iar acum lupt si pentru ea si pentru restul “fratiorilor mei†care sunt alaturi de mine la bine si la greu. Cu ajutorul femeii acesteia, mi-am descoperit talentul si vocatia, de a deveni dansator. Inca un lucru memorabil in viata mea. Iar acel lucru acum, ma tine in viata, pot sa simt si eu placerea adevarata si bucuria...â€
Nu mi-a mai ramas decat visul si speranta, care se pare ca nu mor, e bine.
Cand privesti in jurul tau, ce vezi ?
O lume frumoasa, o lume plina de oameni buni, cinstiti si onesti... ?
Nu ! Eu nu vad asta, ci privesc lumea aceasta cu alti ochi si cand ii privesc pe oameni simt nevoia sa dispar si sa fug din faţa lor, se poate si din frica, dar cel mai mult de scarba...
Nu mi-au dat ajutor atunci cand am cerut si mi-a fost greu, prietenii mei m-au parasite lasandu-ma cu ce este mai dur in viata...
Am indurat si am plans, am simtit cum ma fulgera gandul ca maine are sa-mi fie ultima zi si ca trebuie sa ma zbat acum cat mai pot, am esuat, ei nu au aparut si m-au lasat, in pustiu...
Dar cu timpul am invatat ca speranta nu moare si ca omul e bland precum un miel, pur precum un fulg de nea, iar bunatatea este enorma... nu in fiecare zi ti se indinde o mana.
Eram mic si singur, lasat in urma si urat de parintii mei.
Au fost in stare sa-si abandoneze fiul la orfelinat, acesta fiind mic si neputand sa traiasca fara ei a fugit, departe pana cand drumul s-a risipit, iar nadejda a pierit.
Am ramas un copil al strazilor si cu greu am suportat toate chinurile vietii. Am crezut ca are sa-mi fie acolo, pe strada, la colt sfarsitul... dar nu a fost sa fie.
Caci lumina mi s-a aratat si cineva m-a ajutat, atunci am simtit cu adevarat caldura unei finite umane, era o femeie buna si extrem de amabila, care a acceptat un copil al strazilor in casa.
Timpul mi-a dat o lectie pe care nu am sa o uit niciodata, am invatat ce este munca, am invatat ce este bucurie, am invatat multe dadorita ei, dar chiar si asa inca lupt pentru viata mea, iar acum lupt si pentru ea si pentru restul “fratiorilor mei†care sunt alaturi de mine la bine si la greu. Cu ajutorul femeii acesteia, mi-am descoperit talentul si vocatia, de a deveni dansator. Inca un lucru memorabil in viata mea. Iar acel lucru acum, ma tine in viata, pot sa simt si eu placerea adevarata si bucuria...â€