Sakura:
Nu imi era deloc usor sa-l uit. Ma indragostisem cu toata fiinta mea de cel care ma rapise si ma... violase. Practic, nu ma violase, din moment ce si eu mi-am dorit, intr-un final, sa o faca. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca, dupa ce imi promisese ca o sa fiu numai a lui, o sa planuiasca sa ma dea tipului aluia din Puerto Rico, din cate am inteles. Si incepusem sa-l iubesc atat de mult! Fusese bland cu mine, atunci cand a fost cazul. A vrut sa ma faca sa ma simt bine cand am fost la piscina. S-ar fi distrat de un miliard de ori mai bine cu prietenii sai, decat la un film cu mine, si totusi el a ales sa stea cu „prostuta†care nu stia sa inoate. Si Ca si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu imi puteam scoate din mine acele saruturi de pe parcursul filmului. Da, poate ca nu ma saruta extraordinar de pasional, cum ar fi facut-o intr-o aventura, dar ma saruta lung, cu multa blandete, facandu-mi inima sa bata cu putere. Chiar il crezusem, dar am fost atat de proasta! Am fost atat de fraiera! Ce am facut sa merit asta? Ma simtisem atat de bine in preajma lui, mai ales cand am vazut ca dupa acea noapte, imi raspunde la toate saruturile si imbratisarile, exact ca doi indragostiti dupa o noapte plina de satisfactie.
Acum stateam acasa, in apartament, pe pervazul geamului care era amenajat ca o canapea. Aveam picioarele stranse la piept, inconjurate de bratele mele, privind geamul cu iPodul in urechi. Ascultam Avril Lavigne - Everybody Hurts. O melodie enervanta, care ma facea sa lacrimez cu fiecare vers. O melodie care mereu imi amintea cat de mult l-am iubit, si inca il iubesc pe Sasuke, si cat de mult m-a ranit. La un moment de nervozitate, mi-am smuls iPodul si l-am aruncat cat colo, undeva, oriunde, in camera. Am izbucnit pur si simplu in plans. Mi-am redirectionat din nou privirea spre geam. Ploaia nu inceta. Cerul, brazdat de intuneric, isi acoperea stelele cu norii, lasand picurii mari si repezi de ploaie sa cada pe pamant. Tuna, fulgera, si toate acestea imi aminteau de Sasuke.
Despre Hinata, nici nu vreau sa deschid gura. Distrusa. Necajita. Si ea, in aceeasi situatie cu mine.Il iubea mult prea mult pe tipul ala, Naruto. Se presupune ca dupa ce eu si Sasuke am intrat inapoi in vila, Ea si cu acel Naruto au avut o serie neaipomenita de imbratisari si saruturiri. Ca mine si Sasuke... N-am reusit sa o adorm pe Hinata in camera ei decat dupa ce i-am dat o jumatate de pastila, calmant, si o pastila intreaga de somnifer. Si nici atunci nu a adormit. Ii dadusem somnifer cu efect imediat. A adormit abea dupa 3 ore dupa ce i-am dat pastilele.
Pe de alta parte, eu luasem exact ce a luat si ea. Au trecut 5 ore, si nu ma simt nici pe sfert din sfertul sfertului adormita. Ma simt stresata, agitata... Se pare ca pastilele astea nu au efect asupra mea. Mai ales la cate lacrimi am varsat, la cate lacrimi inca mai vars. Si nici ploaia nu avea de gand sa inceteze prea curand. Fiecare fulger si fiecare tunet imi provoca o frica imposibila. Dar cine sa stea aici, cu mine, ca sa-mi spuna "Linisteste-te. Sunt aici, cu tine."? Nu puteam indura asta, de cand l-am intalnit pe Sasuke. De cand l-am intalnit pe cel pe care il iubesc mai mult decat viata. In minte mi se derulau tot felul de imagini. Nu cred ca aceste imagini se vor opri vreodata, si nici indeplini din nou, dar ce puteam eu sa fac? Eram exact ca o pustoaica neajutorata si neputincioasa. Si in plus, prietenele mele si ale Hinatei aveau sa primeasca acel "bilet dus" de care vorbea Sasuke, in orasul prostituatelor. Si ce puteam eu sa fac? Nimic! Ma uram pe sine pentru asta. Si chiar daca eu si Hina am fi reusit sa scapam pentru totdeauna de acesti... mafioti, nu ar mai fi fost niciodata la fel. Unde erau prietenele noastre? Acolo, undeva, facand sex cu tot felul de personaje periculoase, totul fara voia lor. Si cine ar fi reclamat la politie? Mie si Hinatei ne era prea frica sa incercam asta. Si, pe deasupra... Parca la gandul ca eu l-as denunta pe Sasuke mi se frangea inima. Chiar daca el ma ranise... Eu n-as fi putut niciodata sa-l ranesc pe el. Si asta doar pentru ca numai cei pe care ii iubim ne pot rani, ne pot patrunde atat de tare sufleteste incat sa ne faca sa suferim. Mi-am rezemat capul de sticla geamului. Mi-am inchis ochii, in incercarea nebuneasca sa adorm. Si adormisem, intr-un final, dar nu cu gandul intr-un loc mai bun. Cu gandul la Sasuke adormisem. Il visam, dar nu il visam respingandu-ma. Inca ii simteam dulceata buzelor, caldua imbratisarilor... Adormisem.
A doua zi, dimineata, am fost trezita de o mana rece pe umarul meu. Nu am tresarit, pentru ca sincer, nu prea dormisem bine asta-noapte. Ma asteptam sa fiu trezita, probabil de Hinata. Mi-am intors privirea si... O, Doamne! Ce se intamplase cu Hinata?! De data asta, chiar tresarisem. Ce facuse? Plangea atat de tare, cu lacrimi multe, dese, dar pentru ce? Uff... iar o facuse. Iar isi amintea de Naruto...
-Hinata, ce-ai patit? Hinata, de ce...
-Iarta-ma, Sakura. Nici eu nu mai vreau sa plang... imi zise printre sughituri. Si m-am gandit... Ma gandeam... Saku, vreau inapoi...
O luase de-a dreptul razna. Nu, pe bune, era sanatoasa? Chiar atat de tare cazuse in depresie, incat sa faca ce a facut? Dar nu era din cauza depresiei. Vocea ei imi dadea, cu fiecare cuvant iesit, o tona de seriozitate, pe langa stinsa sa voce. La nabiba! Ea chiar isi dorea asta... Nu pot sa cred! Acum ma simteam de-a dreptul vinovata.
-Hinata, cum naiba sa...
-Ai incredere in mine, a continuat.
"Ai incredere in mine"... Acele vorbe...
~~~ FLASHBACK ~~~
-Nu vreau sa te vad plangand. Ai incredere in mine. Poate ca nu sunt omul potrivit in care sa iti pui increderea, dar te rog, Sakura, incearca...
~~~ END FLASHBACK ~~~
Iar eu, ca o proasta il crezusem. Eu, ca o proasta, incepusem sa-l iubesc mai mult decat propria-mi viata. Eu, ca o proasta, eram gata sa ma sacrific, stiind ca el va fi langa mine. Dar eram doar o proasta... Inca imi aminteam chipul sau zambitor, personalitatea sa dulce. In acea noapte, simtisem putin frica... chiar daca mai apoi am eliminat-o complet. A doua zi, insa, cand m-a luat in brate, bagandu-ma in apa si incercand cat de cat sa ma faca sa innot, ii zambisem, si rasesem odata cu el. Inca imi aminteam cum strigfa din toti plamanii "Bomba!" atunci cand sarise cu mine in apa. Adevarul este ca regretasem mai apoi ca nu am mai stat cu el sa pot invata sa innot. Probabil acum as fi avut mai multe amintiri frumoase de la piscina. Si poate ca daca mai ramaneam, nu ar fi luat-o pe Hinata pe umeri, ceea ce, recunosc, m-a durut enorm. Apoi, cand a venit la mine si m-a invitat sa vedem un film, in ciuda faptului ca el se putea distra de un milion... ba nu, de un miliard de ori mai bine la piscina, pur si simplu am crezut, ca fraiera, ca tine la mine mai mult decat la orice. Cum as putea sa-i uit vorbele si rasetele de atunci?
~~~ FLASHBACK ~~~
M-am strans putin mai tare la pieptul sau, fiind infricosata de una din secventele filmului. Stand acolo, ghemuita, am inceput sa simt cum corpul mi se cutremura, cum pielea mi se face de gaina, si cum parul mi se ridica pe ceafa de teama. Sasuke m-a strans in brate de doua ori mai tare. Si-a intors chipul spre mine, sarutandu-mi fruntea, usurel, apoi s-a uitat fix in ochii mei.
-Sunt aici, langa tine. Linisteste-te. Totul o sa fie bine.
In momentul acela, am simtit cum muschii mi se relaxeaza, cum pielea isi revenise la normal, dar si cum inima incepuse sa-mi bata cu putere. Sasuke ma privea cu blandete s-mi zambea dulce.
-Stiu, i-am raspuns zambind. Cu tine aici, nu mi-e frica.
Nu-l mintisem. Chiar asa era. Ba chiar mai mult, daca as fi stiut ca el ma iubeste cu adevarat, poate ca l-as fi sarutat, in momentul de fata. Dar... cand am vazut ca chipul sau se apropie "amenintator" spre al meu, am stiut ce urmeaza. Si-a unit buzele cu ale mele, sarutandu-ma scurt, dar cat se poate de pasional, intr-un duel scurt al limbilor.
-O sa fiu mereu langa tine. Nut-ti face griji.
-Imi promiti, Sasuke?
Brunetul incepu sa chicoteasca discret, apoi si-a unit fruntea cu a mea.
-Sper ca asta sa-ti raspunda la intrebare.
Si-a presat, din nou, buzele peste ale mele, de data adsta, intr-un sarut ceva mai lung.
~~~END FLASHBACK~~~
-Sakura! Ma asculti?
Mi-am redirectionat privirea spre bruneta care ma privea putin ingrijorata. Gata cu amintirile, nu-i asa? Mi-as fi dorit ca aceste amintiri sa nu se termine niciodata... Dar prea tarziu. Sasuke avea de gand sa ma vanda cu totul pentru ca banii ce urma sa-i primeasca sa ajunga cu bine in contul sau.
-Fi atenta, Saku... Te rog. Macar pentru mine, completa ea, stergandu-si si ultima lacrima de pe obraz. Inca nu-l cred in stare pe Naruto sa-mi faca vreun rau. Sau pe Sasuke. Nu-l cred in stare sa te raneasca, Sakura. Pur si simplu, nu-l cred. Daca reusim sa trecem de toti ceilalti, poate ca o sa reusim sa-i vedem... Stiu cat de mult suferi din cauza lui Sasuke. Si, desigur, sti si tu cat de dor imi e mie de Naruto. Uite care este planul. Avem o luna la dispozitie sa ne pregatim, sa ne facem o idee de ansamblu. O sa ii revedem cu orice pret, Saku!
Intr-un fel, chiar vroiam sa-l revad pe Sasuke... Oricat de mult ar trece, dar macar sa-l revad, sa imi spuna verde in fata de ce m-a mintit, de ce nu m-a inchis de la inceput intr-o cutiuta si sa ma tina acolo, fara nicio scapare. Vroiam, cat de cat, sa-mi dea o explicatie... Sa-mi spuna tot. Desi mi-as fi dorit sa ne intalnim in alte circumstante. Imi era mai dor de imbratisarile sale calde, de zambetele sale linistitoare si de saruturile sale dulci si intr-atat de pasionale incat sa ma faca sa-l doresc, de fiecare data. Il iubeam. Il doream. Il vroiam.
-Accept.
~~~O luna mai tarziu~~~
-Ei? Cum e, mami? rasuna vocea surorii mele de dupa usa.
-Tu ce crezi?
-Eu? Eu cred ca ar mai trebui sa-ti mai cumpar un test de sarcina, in cazul in care nu esti gravida.
Am deschis usa, iesind pe ea, incruntandu-ma spre bruneta. Ea doar zambea, stand acolo. Era atat de bucuroasa ca azi avea sa-l reintalneasca pe Naruto, incat nici ca ii pasa prea mult ca eu eram insarcinata. Sincera sa fiu, nici nu stiu ce credeam despre asta. Ba imi doream, ba nu-mi doream un copil... Dar, in orice caz, aveam sa-l pastrez, indiferent de decizia "a vrea sau a nu vrea".
-Sakura, sunt absolut sigura ca acum, ca ai acest copil, Sasu o sa fie mai intelegator cu tine.
-Chiar crezi ca o sa-i spun? Si, pe langa asta, daca tu nu si, cum... cu Naruto...aa...
-Naruto ma iubeste asa cum sunt. Nu-i pasa daca ii port sau nu copilul in pantece. Mi-a spus-o, odata... a facut o scurta pauza, dupa care a continuat: Daca esti gata, sa mergem. Abea astept sa-l strang in brate! Sa-l simt din nou langa mine!
Desigur, nici eu n-as fi crezut ca Naruto ar fi putut o minti vreodata pe Hinata. Poate ca el chiar o iubea, poate ca nu., dar sunt sigura, absolut sigura ca nu a mintit-o.
Eu si Hinata am iesit afara din apartament, lasand usa descuiata. Aici aveam sa ne refugiem, in caz ca ceva nu merge bine. Trebuia sa ne infiltram in acea vila cat de subtil posibil, astfel incat niciunul din baieti sa nu ne vada. Singurii care trebuiau sa ne priveasca, sa vada ca am intrat erau Sasuke si Naruto. Uf, chiar nu stiqam ce sa-i spun. In ciuda faptului ca ramasesem insarcinata cu el, nu eram deloc agitata. Ba chiar mai mult, ma simteamrelaxata. Poate Hinata avea dreptate. Poate ca daca i-as ofi spus despre micutul nostru, m-ar fi acceptat. La gandul asta am devenit zambareata, la fel ca si surioara mea mai mica. Avea sa fie momentul perfect!
Ajunse in fata vilei, Hinata s-a oferit sa se uite in imprejurimi, sa experimenteze terenul. Eu am ramas la poarta, sa ma asigur ca nu cumva baietii sa fi plecat. Orice semn, miscare sau cuvant auzit imi era de mare folos. Mi se parea usor ciudat ca Hina nu mai apare. Ce ii lua atat? Adevarul este ca vila era intr-atat de mare, iar terenul era mult prea mare ca sa-l poti examina in cateva minute.
Brusc, am simtit cum ceva ma cuprinde de dupa burta, strangandu-ma tare. Ce nai... O, Doamne! Era tipul ala cu parul rosu! Acelasi tip cu cel din club! Nu se poate!
~~~ Va Urma ~~~
Nu imi era deloc usor sa-l uit. Ma indragostisem cu toata fiinta mea de cel care ma rapise si ma... violase. Practic, nu ma violase, din moment ce si eu mi-am dorit, intr-un final, sa o faca. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca, dupa ce imi promisese ca o sa fiu numai a lui, o sa planuiasca sa ma dea tipului aluia din Puerto Rico, din cate am inteles. Si incepusem sa-l iubesc atat de mult! Fusese bland cu mine, atunci cand a fost cazul. A vrut sa ma faca sa ma simt bine cand am fost la piscina. S-ar fi distrat de un miliard de ori mai bine cu prietenii sai, decat la un film cu mine, si totusi el a ales sa stea cu „prostuta†care nu stia sa inoate. Si Ca si cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu imi puteam scoate din mine acele saruturi de pe parcursul filmului. Da, poate ca nu ma saruta extraordinar de pasional, cum ar fi facut-o intr-o aventura, dar ma saruta lung, cu multa blandete, facandu-mi inima sa bata cu putere. Chiar il crezusem, dar am fost atat de proasta! Am fost atat de fraiera! Ce am facut sa merit asta? Ma simtisem atat de bine in preajma lui, mai ales cand am vazut ca dupa acea noapte, imi raspunde la toate saruturile si imbratisarile, exact ca doi indragostiti dupa o noapte plina de satisfactie.
Acum stateam acasa, in apartament, pe pervazul geamului care era amenajat ca o canapea. Aveam picioarele stranse la piept, inconjurate de bratele mele, privind geamul cu iPodul in urechi. Ascultam Avril Lavigne - Everybody Hurts. O melodie enervanta, care ma facea sa lacrimez cu fiecare vers. O melodie care mereu imi amintea cat de mult l-am iubit, si inca il iubesc pe Sasuke, si cat de mult m-a ranit. La un moment de nervozitate, mi-am smuls iPodul si l-am aruncat cat colo, undeva, oriunde, in camera. Am izbucnit pur si simplu in plans. Mi-am redirectionat din nou privirea spre geam. Ploaia nu inceta. Cerul, brazdat de intuneric, isi acoperea stelele cu norii, lasand picurii mari si repezi de ploaie sa cada pe pamant. Tuna, fulgera, si toate acestea imi aminteau de Sasuke.
Despre Hinata, nici nu vreau sa deschid gura. Distrusa. Necajita. Si ea, in aceeasi situatie cu mine.Il iubea mult prea mult pe tipul ala, Naruto. Se presupune ca dupa ce eu si Sasuke am intrat inapoi in vila, Ea si cu acel Naruto au avut o serie neaipomenita de imbratisari si saruturiri. Ca mine si Sasuke... N-am reusit sa o adorm pe Hinata in camera ei decat dupa ce i-am dat o jumatate de pastila, calmant, si o pastila intreaga de somnifer. Si nici atunci nu a adormit. Ii dadusem somnifer cu efect imediat. A adormit abea dupa 3 ore dupa ce i-am dat pastilele.
Pe de alta parte, eu luasem exact ce a luat si ea. Au trecut 5 ore, si nu ma simt nici pe sfert din sfertul sfertului adormita. Ma simt stresata, agitata... Se pare ca pastilele astea nu au efect asupra mea. Mai ales la cate lacrimi am varsat, la cate lacrimi inca mai vars. Si nici ploaia nu avea de gand sa inceteze prea curand. Fiecare fulger si fiecare tunet imi provoca o frica imposibila. Dar cine sa stea aici, cu mine, ca sa-mi spuna "Linisteste-te. Sunt aici, cu tine."? Nu puteam indura asta, de cand l-am intalnit pe Sasuke. De cand l-am intalnit pe cel pe care il iubesc mai mult decat viata. In minte mi se derulau tot felul de imagini. Nu cred ca aceste imagini se vor opri vreodata, si nici indeplini din nou, dar ce puteam eu sa fac? Eram exact ca o pustoaica neajutorata si neputincioasa. Si in plus, prietenele mele si ale Hinatei aveau sa primeasca acel "bilet dus" de care vorbea Sasuke, in orasul prostituatelor. Si ce puteam eu sa fac? Nimic! Ma uram pe sine pentru asta. Si chiar daca eu si Hina am fi reusit sa scapam pentru totdeauna de acesti... mafioti, nu ar mai fi fost niciodata la fel. Unde erau prietenele noastre? Acolo, undeva, facand sex cu tot felul de personaje periculoase, totul fara voia lor. Si cine ar fi reclamat la politie? Mie si Hinatei ne era prea frica sa incercam asta. Si, pe deasupra... Parca la gandul ca eu l-as denunta pe Sasuke mi se frangea inima. Chiar daca el ma ranise... Eu n-as fi putut niciodata sa-l ranesc pe el. Si asta doar pentru ca numai cei pe care ii iubim ne pot rani, ne pot patrunde atat de tare sufleteste incat sa ne faca sa suferim. Mi-am rezemat capul de sticla geamului. Mi-am inchis ochii, in incercarea nebuneasca sa adorm. Si adormisem, intr-un final, dar nu cu gandul intr-un loc mai bun. Cu gandul la Sasuke adormisem. Il visam, dar nu il visam respingandu-ma. Inca ii simteam dulceata buzelor, caldua imbratisarilor... Adormisem.
A doua zi, dimineata, am fost trezita de o mana rece pe umarul meu. Nu am tresarit, pentru ca sincer, nu prea dormisem bine asta-noapte. Ma asteptam sa fiu trezita, probabil de Hinata. Mi-am intors privirea si... O, Doamne! Ce se intamplase cu Hinata?! De data asta, chiar tresarisem. Ce facuse? Plangea atat de tare, cu lacrimi multe, dese, dar pentru ce? Uff... iar o facuse. Iar isi amintea de Naruto...
-Hinata, ce-ai patit? Hinata, de ce...
-Iarta-ma, Sakura. Nici eu nu mai vreau sa plang... imi zise printre sughituri. Si m-am gandit... Ma gandeam... Saku, vreau inapoi...
O luase de-a dreptul razna. Nu, pe bune, era sanatoasa? Chiar atat de tare cazuse in depresie, incat sa faca ce a facut? Dar nu era din cauza depresiei. Vocea ei imi dadea, cu fiecare cuvant iesit, o tona de seriozitate, pe langa stinsa sa voce. La nabiba! Ea chiar isi dorea asta... Nu pot sa cred! Acum ma simteam de-a dreptul vinovata.
-Hinata, cum naiba sa...
-Ai incredere in mine, a continuat.
"Ai incredere in mine"... Acele vorbe...
~~~ FLASHBACK ~~~
-Nu vreau sa te vad plangand. Ai incredere in mine. Poate ca nu sunt omul potrivit in care sa iti pui increderea, dar te rog, Sakura, incearca...
~~~ END FLASHBACK ~~~
Iar eu, ca o proasta il crezusem. Eu, ca o proasta, incepusem sa-l iubesc mai mult decat propria-mi viata. Eu, ca o proasta, eram gata sa ma sacrific, stiind ca el va fi langa mine. Dar eram doar o proasta... Inca imi aminteam chipul sau zambitor, personalitatea sa dulce. In acea noapte, simtisem putin frica... chiar daca mai apoi am eliminat-o complet. A doua zi, insa, cand m-a luat in brate, bagandu-ma in apa si incercand cat de cat sa ma faca sa innot, ii zambisem, si rasesem odata cu el. Inca imi aminteam cum strigfa din toti plamanii "Bomba!" atunci cand sarise cu mine in apa. Adevarul este ca regretasem mai apoi ca nu am mai stat cu el sa pot invata sa innot. Probabil acum as fi avut mai multe amintiri frumoase de la piscina. Si poate ca daca mai ramaneam, nu ar fi luat-o pe Hinata pe umeri, ceea ce, recunosc, m-a durut enorm. Apoi, cand a venit la mine si m-a invitat sa vedem un film, in ciuda faptului ca el se putea distra de un milion... ba nu, de un miliard de ori mai bine la piscina, pur si simplu am crezut, ca fraiera, ca tine la mine mai mult decat la orice. Cum as putea sa-i uit vorbele si rasetele de atunci?
~~~ FLASHBACK ~~~
M-am strans putin mai tare la pieptul sau, fiind infricosata de una din secventele filmului. Stand acolo, ghemuita, am inceput sa simt cum corpul mi se cutremura, cum pielea mi se face de gaina, si cum parul mi se ridica pe ceafa de teama. Sasuke m-a strans in brate de doua ori mai tare. Si-a intors chipul spre mine, sarutandu-mi fruntea, usurel, apoi s-a uitat fix in ochii mei.
-Sunt aici, langa tine. Linisteste-te. Totul o sa fie bine.
In momentul acela, am simtit cum muschii mi se relaxeaza, cum pielea isi revenise la normal, dar si cum inima incepuse sa-mi bata cu putere. Sasuke ma privea cu blandete s-mi zambea dulce.
-Stiu, i-am raspuns zambind. Cu tine aici, nu mi-e frica.
Nu-l mintisem. Chiar asa era. Ba chiar mai mult, daca as fi stiut ca el ma iubeste cu adevarat, poate ca l-as fi sarutat, in momentul de fata. Dar... cand am vazut ca chipul sau se apropie "amenintator" spre al meu, am stiut ce urmeaza. Si-a unit buzele cu ale mele, sarutandu-ma scurt, dar cat se poate de pasional, intr-un duel scurt al limbilor.
-O sa fiu mereu langa tine. Nut-ti face griji.
-Imi promiti, Sasuke?
Brunetul incepu sa chicoteasca discret, apoi si-a unit fruntea cu a mea.
-Sper ca asta sa-ti raspunda la intrebare.
Si-a presat, din nou, buzele peste ale mele, de data adsta, intr-un sarut ceva mai lung.
~~~END FLASHBACK~~~
-Sakura! Ma asculti?
Mi-am redirectionat privirea spre bruneta care ma privea putin ingrijorata. Gata cu amintirile, nu-i asa? Mi-as fi dorit ca aceste amintiri sa nu se termine niciodata... Dar prea tarziu. Sasuke avea de gand sa ma vanda cu totul pentru ca banii ce urma sa-i primeasca sa ajunga cu bine in contul sau.
-Fi atenta, Saku... Te rog. Macar pentru mine, completa ea, stergandu-si si ultima lacrima de pe obraz. Inca nu-l cred in stare pe Naruto sa-mi faca vreun rau. Sau pe Sasuke. Nu-l cred in stare sa te raneasca, Sakura. Pur si simplu, nu-l cred. Daca reusim sa trecem de toti ceilalti, poate ca o sa reusim sa-i vedem... Stiu cat de mult suferi din cauza lui Sasuke. Si, desigur, sti si tu cat de dor imi e mie de Naruto. Uite care este planul. Avem o luna la dispozitie sa ne pregatim, sa ne facem o idee de ansamblu. O sa ii revedem cu orice pret, Saku!
Intr-un fel, chiar vroiam sa-l revad pe Sasuke... Oricat de mult ar trece, dar macar sa-l revad, sa imi spuna verde in fata de ce m-a mintit, de ce nu m-a inchis de la inceput intr-o cutiuta si sa ma tina acolo, fara nicio scapare. Vroiam, cat de cat, sa-mi dea o explicatie... Sa-mi spuna tot. Desi mi-as fi dorit sa ne intalnim in alte circumstante. Imi era mai dor de imbratisarile sale calde, de zambetele sale linistitoare si de saruturile sale dulci si intr-atat de pasionale incat sa ma faca sa-l doresc, de fiecare data. Il iubeam. Il doream. Il vroiam.
-Accept.
~~~O luna mai tarziu~~~
-Ei? Cum e, mami? rasuna vocea surorii mele de dupa usa.
-Tu ce crezi?
-Eu? Eu cred ca ar mai trebui sa-ti mai cumpar un test de sarcina, in cazul in care nu esti gravida.
Am deschis usa, iesind pe ea, incruntandu-ma spre bruneta. Ea doar zambea, stand acolo. Era atat de bucuroasa ca azi avea sa-l reintalneasca pe Naruto, incat nici ca ii pasa prea mult ca eu eram insarcinata. Sincera sa fiu, nici nu stiu ce credeam despre asta. Ba imi doream, ba nu-mi doream un copil... Dar, in orice caz, aveam sa-l pastrez, indiferent de decizia "a vrea sau a nu vrea".
-Sakura, sunt absolut sigura ca acum, ca ai acest copil, Sasu o sa fie mai intelegator cu tine.
-Chiar crezi ca o sa-i spun? Si, pe langa asta, daca tu nu si, cum... cu Naruto...aa...
-Naruto ma iubeste asa cum sunt. Nu-i pasa daca ii port sau nu copilul in pantece. Mi-a spus-o, odata... a facut o scurta pauza, dupa care a continuat: Daca esti gata, sa mergem. Abea astept sa-l strang in brate! Sa-l simt din nou langa mine!
Desigur, nici eu n-as fi crezut ca Naruto ar fi putut o minti vreodata pe Hinata. Poate ca el chiar o iubea, poate ca nu., dar sunt sigura, absolut sigura ca nu a mintit-o.
Eu si Hinata am iesit afara din apartament, lasand usa descuiata. Aici aveam sa ne refugiem, in caz ca ceva nu merge bine. Trebuia sa ne infiltram in acea vila cat de subtil posibil, astfel incat niciunul din baieti sa nu ne vada. Singurii care trebuiau sa ne priveasca, sa vada ca am intrat erau Sasuke si Naruto. Uf, chiar nu stiqam ce sa-i spun. In ciuda faptului ca ramasesem insarcinata cu el, nu eram deloc agitata. Ba chiar mai mult, ma simteamrelaxata. Poate Hinata avea dreptate. Poate ca daca i-as ofi spus despre micutul nostru, m-ar fi acceptat. La gandul asta am devenit zambareata, la fel ca si surioara mea mai mica. Avea sa fie momentul perfect!
Ajunse in fata vilei, Hinata s-a oferit sa se uite in imprejurimi, sa experimenteze terenul. Eu am ramas la poarta, sa ma asigur ca nu cumva baietii sa fi plecat. Orice semn, miscare sau cuvant auzit imi era de mare folos. Mi se parea usor ciudat ca Hina nu mai apare. Ce ii lua atat? Adevarul este ca vila era intr-atat de mare, iar terenul era mult prea mare ca sa-l poti examina in cateva minute.
Brusc, am simtit cum ceva ma cuprinde de dupa burta, strangandu-ma tare. Ce nai... O, Doamne! Era tipul ala cu parul rosu! Acelasi tip cu cel din club! Nu se poate!
~~~ Va Urma ~~~
![[Imagine: SIGN.png]](http://i1131.photobucket.com/albums/m556/miky100miky/SIGN.png)
Zone