26-04-2011, 03:31 PM
I.Un oras nou, o lume noua, o noua scoala noua deci, o noua bataie de cap
Stau si privesc absenta, pe geamul taxiului cerul care ,desi azi-dimineata era de cel mai pur albastru, acum este intunecat si mohorat, pregatindu-se sa verse lacrimi reci. Oare de ce vrea sa planga? Imi pun cea mai stupida intrebare care mi-a aparut in minte in acel moment. Eram trista doarece acum cateva minute mi-am parasit casa in care am crescut, casa in care am copilarit. Dar in inima mea simtem si fericire, fiindca , desi locul in care mi-am petrecut intreaga viata, era presarat de cea mai urata si dureroasa amintire pe care am indurat-o.
Chiar daca eram absenta, nefiind atenta la ceea ce se petrecea in jurul meu, am auzit sunetul de durere al tunetului, asffel revenind la realitate. Ma uit ma atent pe geam si observ cum orasul e inundat de picaturi reci de apa si cum oamenii incearca sa-si gaseasca un adapost.
-Am ajuns! Ma anunta soreful taxiului , un barbat destul de batran , cu par carunt, care nu inceta sa ma priveasca pe ascuns in oglinda retrovizoare. ‘Mos pervers!’ Imi spun, destul de iritata de modul in care acesta ma privea. Urasc cand cineva ma priveste asa. Ma dau jos din taxi nepasandu-mi de faptul ca afara ploua si privesc absenta aeroportul , de pe pista caruia plecau avioane uriase , avand ca destinatie diferite locatii necunoscute. Imi iau bagajul din portbagaj, apoi il platesc pe sofer, care pleaca in viteza imediat ce a simtit in mana banii. Tipic oamenilor. Mereu flamanzi dupa bani!
Merg incet spre intrarea uriasa din fata mea . Nu prea am dat atentie detalilor cladirii , fiind prea ingandurata . Mintea mea era impanzita de de numeroase amintiri frumoase cat si triste, care imi dadeau dureri ingrozitoare de cap. Eram atat de ametita, incat nici nu mai vedeam pe unde merg. Priveam totul in gol.
-Pasaportul, va rog!
-Hmm?
-Am spus ca doresc sa va vad pasaportul, domnisoara! Mi-a spus o doamna cam de treizeci de ani, cu parul tuns bob, blond ca floarea-soarelui si cu niste ochii verzi, mari si blanzi. Era imbracata in uniforma specifica acestui serviciu. Fara a mai spune ceva, ii inmanez pasaportul meu si biletul de avion , dupa care merg la verificarea bagajului. Trec cu bine si de asta si ma indrept sper avion, unde urc scara care ducea inauntrul lui. Acolo o doamna imi indica locul meu , punandu-mi bagajul de mana la loc sigur, eu pastrandu-mi doar mp3-ul , incepand sa ascult muzica imediat ce ma asezasem pe locul meu. Tot nu puteam sa cred ca va trebui sa plec acolo. Era un vis , dar si un cosmar.
Se aude intr-un microfon vocea groasa a unui barbat care ne anunta ca vom decola in cinci minute , rugandu-ne sa ne punem centura de siguranta. Totul pare atat de plictisitor! Fara sa imi dau seama am adormit . Cand m-am trezit deja ajunsesem in aeroportul din Boston. Da. Aici va fi noua mea casa. Imi iau bagajul si incerc sa caut pe cineva cunoscut cu privirea sperand ca acel cineva va fi aici. Ma uit in jurul meu pana il vad pe …
-Tata! Tip cat ma tin plamanii si alerg spre barbatul care ma astepta cu bratele deschise, daruindu-mi o imbratisare calda .
- Mi-a fost dor de tine, micuta mea Helene!
-Si mie, tata! Spun printre lacrimile care nu au incetau sa apara. Dintre parintii mei, cel mai mult seman cu tata. El este un barbat inalt , de vreo patruzeci si doi de ani, cu parul negru, tuns scurt , iar ochii lui sunt verzi ca iarba si foarte blanzi. Nu mi-am mai vazut tatal de trei ani, adica de cand parintii mei au divortat. Eu aveam doar doisprezece ani pe atunci. Mama a castigat custodia mea, refuzand sa il lase pe tata sa ma vada, dupa care s-a casatorit cu cel mai mare monstru de pamant. Acel monstru mi-a distrus intreaga viata.
-Ce mai face mama ta? Ma intreaba in timp ce imi pune bagajul in porbagajul masinii sale, o decapotabila rosie.
-Ma…mama a murit acum cateva saptamani, spun incercand sa imi opresc lacrimile in a se mai scurge. Tata vazand ca a atins o coarda slaba , a schimbat subiectul spunandu-mi ca deja m-a inscris la cea mai buna scoala din oras, daruindu-mi cateva detalii despre ea. Perfect! Iar o sa am colegi care nu vor avea altceva de facut decat sa isi bata joc de mine din cauza notelor mele sau al aspectului meu. Uram astfel de oameni si uram sa imi fac prieteni . Nu am avut pana acum decat o singura prietena care in cele din urma s-a folosit de mine si m-a tradat in cel mai urat mod posibil. Dar nu voi intra acum in detalii. Incep sa observ noul oras in care voi locui. Cladiri uriase , oameni grabititi, copii jucandu-se. Mda. Exact ca si Londra , doar ca diferenta de clima isi spune cuvantul. Tata mareste viteza vazand cat de plictisita eram. Totul este atat de banal! Viata e banala!
In cateva minute, observ ca ne-am oprit in fata unei case uriase de culoare alba, cu doua etaje. In fata casei se intindea o alee de piatra , deoparte si de alta fiind plantate flori multicolore.
-Bun venit la noua ta casa, draga mea! Camera ta este la etajul doi, este in capatul coridorului. Am decorat-o asa cum iti place tie. Imi spune uitandu-se la ceas. Eu trebuie sa plec la servici. Daca iti este foamne , ai tot ce iti doresti in frigider. Daca ai nevoie la toaleta, este pe…
-Tata, numai sunt un copil! spun iritata de comportamentul tatei. O sa fiu bine! ii spun , dupa care imi iau bagajul si urc la camera indicata de el. Urc scarile din lemn de nuc , fara a mai observa incaperea prin care treceam. Doream doar sa dorm. Intru in camera mea ramanand putin socata. Camera vopsita intr-o nuanta de albastru foarte inchis. In mijlocul camerei se afla un pat de doua personae, acoperit de o lenjerie neagra, de satin. Deoparte si de alta a patului se aflau doua noptiere pe care erau instalate doua veioze in forma de trandafir. Pe peretele din dreapta al ferestrei, care era in partea stanga a patului , se afla dulapul cu oglinda si biroul meu cu un leptop negru pe el, iar in partea opusa dulapului se afla usa care ducea la baie, culorile predominante fiind negru si un albastru deschis. Imi mijlocul incaperii se afla o cada mare, intr-un colt se afla toaleta , iar pe peretele din dreapta baii se afla o ghiuveta alba.
Termin de stuidat incaperile si ma trantesc in patul moale, observand pe scaunul de la birou noua mea uniformata. Era formata dintr-o camasa rosie, simpla, o fusta in carouri rosi si negre, o vesta neagra si o cravata tot neagra cu initialele noii mele scoli.
“Deci maine, hmmm? Maine va incepe un nou chin. O moua scoala, noi colegi , o noua durere de cap.†Imi spun in soapta ,privind in gol pe fereasta. Afara se intunecase deja, iar fara sa imi dau seama , am alunecat in lumea viselor, oboseala punad stapanire pe mine.
Stau si privesc absenta, pe geamul taxiului cerul care ,desi azi-dimineata era de cel mai pur albastru, acum este intunecat si mohorat, pregatindu-se sa verse lacrimi reci. Oare de ce vrea sa planga? Imi pun cea mai stupida intrebare care mi-a aparut in minte in acel moment. Eram trista doarece acum cateva minute mi-am parasit casa in care am crescut, casa in care am copilarit. Dar in inima mea simtem si fericire, fiindca , desi locul in care mi-am petrecut intreaga viata, era presarat de cea mai urata si dureroasa amintire pe care am indurat-o.
Chiar daca eram absenta, nefiind atenta la ceea ce se petrecea in jurul meu, am auzit sunetul de durere al tunetului, asffel revenind la realitate. Ma uit ma atent pe geam si observ cum orasul e inundat de picaturi reci de apa si cum oamenii incearca sa-si gaseasca un adapost.
-Am ajuns! Ma anunta soreful taxiului , un barbat destul de batran , cu par carunt, care nu inceta sa ma priveasca pe ascuns in oglinda retrovizoare. ‘Mos pervers!’ Imi spun, destul de iritata de modul in care acesta ma privea. Urasc cand cineva ma priveste asa. Ma dau jos din taxi nepasandu-mi de faptul ca afara ploua si privesc absenta aeroportul , de pe pista caruia plecau avioane uriase , avand ca destinatie diferite locatii necunoscute. Imi iau bagajul din portbagaj, apoi il platesc pe sofer, care pleaca in viteza imediat ce a simtit in mana banii. Tipic oamenilor. Mereu flamanzi dupa bani!
Merg incet spre intrarea uriasa din fata mea . Nu prea am dat atentie detalilor cladirii , fiind prea ingandurata . Mintea mea era impanzita de de numeroase amintiri frumoase cat si triste, care imi dadeau dureri ingrozitoare de cap. Eram atat de ametita, incat nici nu mai vedeam pe unde merg. Priveam totul in gol.
-Pasaportul, va rog!
-Hmm?
-Am spus ca doresc sa va vad pasaportul, domnisoara! Mi-a spus o doamna cam de treizeci de ani, cu parul tuns bob, blond ca floarea-soarelui si cu niste ochii verzi, mari si blanzi. Era imbracata in uniforma specifica acestui serviciu. Fara a mai spune ceva, ii inmanez pasaportul meu si biletul de avion , dupa care merg la verificarea bagajului. Trec cu bine si de asta si ma indrept sper avion, unde urc scara care ducea inauntrul lui. Acolo o doamna imi indica locul meu , punandu-mi bagajul de mana la loc sigur, eu pastrandu-mi doar mp3-ul , incepand sa ascult muzica imediat ce ma asezasem pe locul meu. Tot nu puteam sa cred ca va trebui sa plec acolo. Era un vis , dar si un cosmar.
Se aude intr-un microfon vocea groasa a unui barbat care ne anunta ca vom decola in cinci minute , rugandu-ne sa ne punem centura de siguranta. Totul pare atat de plictisitor! Fara sa imi dau seama am adormit . Cand m-am trezit deja ajunsesem in aeroportul din Boston. Da. Aici va fi noua mea casa. Imi iau bagajul si incerc sa caut pe cineva cunoscut cu privirea sperand ca acel cineva va fi aici. Ma uit in jurul meu pana il vad pe …
-Tata! Tip cat ma tin plamanii si alerg spre barbatul care ma astepta cu bratele deschise, daruindu-mi o imbratisare calda .
- Mi-a fost dor de tine, micuta mea Helene!
-Si mie, tata! Spun printre lacrimile care nu au incetau sa apara. Dintre parintii mei, cel mai mult seman cu tata. El este un barbat inalt , de vreo patruzeci si doi de ani, cu parul negru, tuns scurt , iar ochii lui sunt verzi ca iarba si foarte blanzi. Nu mi-am mai vazut tatal de trei ani, adica de cand parintii mei au divortat. Eu aveam doar doisprezece ani pe atunci. Mama a castigat custodia mea, refuzand sa il lase pe tata sa ma vada, dupa care s-a casatorit cu cel mai mare monstru de pamant. Acel monstru mi-a distrus intreaga viata.
-Ce mai face mama ta? Ma intreaba in timp ce imi pune bagajul in porbagajul masinii sale, o decapotabila rosie.
-Ma…mama a murit acum cateva saptamani, spun incercand sa imi opresc lacrimile in a se mai scurge. Tata vazand ca a atins o coarda slaba , a schimbat subiectul spunandu-mi ca deja m-a inscris la cea mai buna scoala din oras, daruindu-mi cateva detalii despre ea. Perfect! Iar o sa am colegi care nu vor avea altceva de facut decat sa isi bata joc de mine din cauza notelor mele sau al aspectului meu. Uram astfel de oameni si uram sa imi fac prieteni . Nu am avut pana acum decat o singura prietena care in cele din urma s-a folosit de mine si m-a tradat in cel mai urat mod posibil. Dar nu voi intra acum in detalii. Incep sa observ noul oras in care voi locui. Cladiri uriase , oameni grabititi, copii jucandu-se. Mda. Exact ca si Londra , doar ca diferenta de clima isi spune cuvantul. Tata mareste viteza vazand cat de plictisita eram. Totul este atat de banal! Viata e banala!
In cateva minute, observ ca ne-am oprit in fata unei case uriase de culoare alba, cu doua etaje. In fata casei se intindea o alee de piatra , deoparte si de alta fiind plantate flori multicolore.
-Bun venit la noua ta casa, draga mea! Camera ta este la etajul doi, este in capatul coridorului. Am decorat-o asa cum iti place tie. Imi spune uitandu-se la ceas. Eu trebuie sa plec la servici. Daca iti este foamne , ai tot ce iti doresti in frigider. Daca ai nevoie la toaleta, este pe…
-Tata, numai sunt un copil! spun iritata de comportamentul tatei. O sa fiu bine! ii spun , dupa care imi iau bagajul si urc la camera indicata de el. Urc scarile din lemn de nuc , fara a mai observa incaperea prin care treceam. Doream doar sa dorm. Intru in camera mea ramanand putin socata. Camera vopsita intr-o nuanta de albastru foarte inchis. In mijlocul camerei se afla un pat de doua personae, acoperit de o lenjerie neagra, de satin. Deoparte si de alta a patului se aflau doua noptiere pe care erau instalate doua veioze in forma de trandafir. Pe peretele din dreapta al ferestrei, care era in partea stanga a patului , se afla dulapul cu oglinda si biroul meu cu un leptop negru pe el, iar in partea opusa dulapului se afla usa care ducea la baie, culorile predominante fiind negru si un albastru deschis. Imi mijlocul incaperii se afla o cada mare, intr-un colt se afla toaleta , iar pe peretele din dreapta baii se afla o ghiuveta alba.
Termin de stuidat incaperile si ma trantesc in patul moale, observand pe scaunul de la birou noua mea uniformata. Era formata dintr-o camasa rosie, simpla, o fusta in carouri rosi si negre, o vesta neagra si o cravata tot neagra cu initialele noii mele scoli.
“Deci maine, hmmm? Maine va incepe un nou chin. O moua scoala, noi colegi , o noua durere de cap.†Imi spun in soapta ,privind in gol pe fereasta. Afara se intunecase deja, iar fara sa imi dau seama , am alunecat in lumea viselor, oboseala punad stapanire pe mine.