Let's Make Some Love

[BlackSpiral]

;) Buna. Acesta este primul meu fic. Nu sunt experta si inca invat asa ca astept cat mai multe pareri si comentarii. Sper sa fie bun de ceva:))

Disclaimer: Nu detin nici un personaj - inafara de cele create de mine - ce ii apartin lui Masashi Kishimoti din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje, intamplari.

Capitolul I.

Totul a devenit atat de plictisitor..Viata mea, amintirile mele, fiinta mea. Pur si simplu nu ma mai suport. Deodata am impresia ca am devenit comuna.
Fiecare secunda m-i se pare o eternitate, o bucurie si un adevarat calvar. Aceeasi rutina zilnica ma face sa-mi iau zilele caci efectiv innebunesc de plictiseala. Nici un pic de actiune, nimic interesant de facut ori de vazut.. nimic de notat in calendar. Oare cer prea mult? Da-mi Doamne putina aventura si raman datoare pe veci..ce zici, facem targul?
...
Asa credeam si eu.
Ora 06:30.
Dragut. Casc ochii pe pereti de 56 de minute. De ce naiba nu mi-e somn..sa-mi spuneti voi.
In alte 30 de minute va suna alarma telefonului si voi pleca la scoala. Probabil va ploua si va fi urat afara, deoarece bate vantul si cerul numai albastru nu-i. Voi da si testul la geografie unde nu am invatat deoarece profu' meu e un pedofil convins bun de dus la azil si nu merita sa-mi dau interesul pentru ora lui.. asa ca voi lua o lebada gingasa si frumoasa, pe langa scaunelul deja pus in catalog.
Ha HA Ha..deja simt cum imi fuc neuronii si-asa pierduti in spatiu iar papilele mele gustative cer haleala. Iar in frigider nu-i nimic de doua zile caci de-atunci e plecata mama, numai ea stie unde.
Ora 06:45.
Ce usurare. S-au mai scurs cincisprezece minute din viata asta nasola..
Am oftat prelung si am asteptat. Nu peste mult timp, a sunat si telefonul asa ca m-am dat jos din pat cu gandul sa-mi fac toaleta de dimineata. La fel ca in fiecare zi, in fata oglinzii ma studiez timp de cinci minute si ajung mereu la aceeasi concluzie. Arat destul de bine daca pot spune asta... Subtirica, inalta, ochii verzi, parul lung si roz. Habar n-am ce-i cu parul meu. Mama e roscata iar tata era brunet. Lumea ma intreaba mereu daca asta este culoarea mea naturala.. Probabil am suferit vreo mutatie genetica ori ceva de genu'. Habar n-am.
In timp ce-mi pregatesc un ou, ultimul din frigider ca veni vorba.. va spun si cine sunt. Nu-i prea interesant dar ca sa nu spuneti ca sunt o nesimtita, voi incerca sa-mi aduc aminte datele de contact.
Nume: Sakura Haruno.
Sex: Feminin.
Varsta: 16 ani.
Ocupatie: Sa-mi traiesc viata.
Familie: Tatal decedat, la fel si fratele si sora. Mama.. probabil lesinata prin santurile orasului, duhnind a bautura si tigari. Ori sade frumos in patul vreounui barbat insurat cu sampania intr-o mana si seringa in cealalta. Alte rude nu mai am. Cu exceptia unei matusi din Belgia care suna de doua ori pe an: odata la Pasti si odata la Craciun. Ii cam fileaza o lampa asa ca n-am mai raspuns la telefon de trei ani, da' ea suna incontinuu. Si mai am un unchi homosexual care a incercat sa ma violeze la opt ani dar n-a reusit caci si-a dat in sfarsit seama de orientarea sa sexuala. Nu vorbesc nici cu el.
Prieteni: Subiect sensibil. Am destul de multi dar nu ma intalnesc decat cu cativa dintre ei. Pur si simplu nu mai am incredere in nimeni. Toti imi par niste interesati prefacuti, carora nu le pasa de nimic si desi au tot ce-ti pot dori, trateaza lucrurile cu atata indiferenta incat iti vine sa versi. Asa ca incerc sa stau frumos in banca mea si sa nu intru in conflicte cu nimeni. Nu dorm mai bine noaptea, daca stiu ca am lasat o blonda spalacita fara replica ori m-am aparat in fata unei dobitoace cu gura mare si fundul si mai si. Iar din exemplele mele..ve-ti intelege ca am o problema cu fetele. Doar ele au pretentii si fite. In general ma inteleg bine cu baietii, atata timp cat nu intrec masura. Jumatatea feminina ar trebui sa invete de la ei.
Bani: Sunt singura care aduce un venit in casa. Exceptand rarele zile in care mama mea vine cu ceva bani acasa.. eu muncesc sambata si duminica cu jumatate de norma la o cafenea iar dupa scoala predau matematica unei prietene mai bogate ce nu doreste un meditator adult. A-ti muri daca a-ti afla cati bani primesc de la parintii acesteia pentru cateva exercitii de algebra. Dar in concluzie.. eu am avut nevoie de bani asa ca m-am oferit voluntara si Yuki, caci asa o cheama, a acceptat. Cat despre mama, care desi e parinte si are un copil de crescut, ea stie sa cheltuiasca banii. Habar n-am cum face ea rost de ei dar sincer nici nu-mi doresc sa stiu. E prea dezgustator daca este ceea ce cred eu..
Dar gandurile imi sunt intrerupte de telefonul ce incepe sa vibreze.
- Da?
- Sakura, sunt Hinata ce faci?
- Ma pregatesc sa plec la scoala, spun aruncand o privire in oglinda. La naiba, trebuia sa-mi spal uniforma ieri. Inca are pata de vopsea de la ora de desen.
- Ti-ai spalat uniforma.. sau ai uitat?
- Ghiceste si primesti un biscuite pentru catei.
- Ha Ha Ha. Treci pe la mine inainte, am o uniforma de rezerva. E posibil sa te intalnesti cu Neji pe drum. Si el vine la mine.
- Ce se intampla intre tine si Neji de la un timp?
- Nimic. Esti cu capul? Suntem verisori.
- Relatiile intre veri se accepta, spun eu chicotind.
- Poate pentru tine. Ok, mai vorbim cand ajungi. Sa-ti pregatesc ceva? Sunt sigura ca n-ai mancat.
- Ba am mancat..
- Iti aud stomacul care-ti chioraie de la o posta. Vino mai repede si iei micul-dejun impreuna cu mine.
- Cum zici tu. In zece minute sunt la tine.
- Bine, te astept. Ai grija.
Am inchis telefonul si mi-am schimbat uniforma cu hainele mele obisnuite. Am tras pe mine o pereche de blugi si un tricou albastru, mi-am dat cu putin luciu iar parul m-i l-am lasat liber. Mi-am luat ghiozdanul si hanoracul si am iesit din casa. Se pare ca m-am inselat in legatura cu vremea. Este frumos si cald iar eu as fi pierdut daca as fi pus vreun pariu cu cineva.
Pe drum, intr-adevar m-am intalnit cu Neji. El si Hinata sunt doi dintre prietenii mei buni. Ma inteleg foarte bine si nu ma critica niciodata in legatura cu familia mea. Amuzant este ca mie nu mi-e rusine de situatia mea sau trecutul meu, dar ei nu deschid subiectul din politete probabil. Adica, de ce mi-ar fi rusine? Mama a ales calea care a ales-o iar eu am preferat sa mor de foame decat sa fiu aratata cu degetul. De obicei, indivizii aflati in situatia mea ar alege calea mai simpla: dau in cap unuia, ii fur portofelul ori fur din magazine si chestii de genu'.
Eu sunt mai batuta-n cap si am ales calea mai grea. Tot ce detin este muncit de mine, iar munca mea este cinstita. Asa pot pune capul pe perna noaptea.
- Esti foarte matinala astazi.
- Neji.. da ai dreptate. Stii ca ma dau in vant cand e vorba de ora de georgrafie. As sta si-n cap si-n maini ca sa-mi spuna unde e Japonia si unde America.
- Sarcatica dis-de-dimineata. Unde mergi?
- Unde mergi si tu. Hinata trebuie sa-mi imprumute ceva.
- Aha.
Neji e tipul inteligent si dragut care vorbeste doar cand este nevoie. Este o companie foarte placuta, plus ca arata bine. Un punct de la mine. Brunet cu ochii mov-lila la fel ca si Hinata, doar ca ea are parul in reflexe albastrii. Sunt de-a dreptul uluita de ochii lor. Sunt la fel de interesanti ca si parul meu.
- Esti ocupata diseara?
Intrebarea lui m-a surprins putin. Probabil crede ca sunt o ciudata caci ma uit la el cu gura cascata. Este ceva neobisnuit ca el sa ma intrebe asta. Oare vrea o intalnire? Oare ma cere de nevasta? Oare ce se va intampla?
- Voi trece diseara pe la tine. Manualul meu de chimie se afla in posesia ta de doua luni si trei zile.
S-au dus si planurile mele de nunta. Ma gandesc la asta cam des in ultimul timp.
- Oare de ce? intreb aeriana.
- Oare de ce..ce? Neji ma trezeste din visare in clipa cand apasa pe sonerie. Am ajuns..
Draguta de Hinata imi iese in intampinare si ne invita in casa. Dupa aproximativ jumatate de ceas, plecam si noi spre scoala. Mancata si imbracata in uniforma cea noua, chiar ma simt mai bine.
Neji a fost cel care a spart gheata dintre noi.
- Ati auzit de noul student? Se pare ca s-a transferat din SUA.. cica este foarte inteligent. A spus acest lucru stramband din nas.
- Am auzit dar nu-mi pasa. Este chiar asa de important? intreb scotocind dupa un pix prin geanta.
- Nu chiar, dar..
- Prieteni eu trebuie sa plec pana la biblioteca. Ne intalnim in clasa, ok?
Nu le-am mai asteptat raspunsul.. Am la mine "Mandrie si prejudecata" de trei saptamani si nici macar n-am terminat-o..era si timpul s-o predau.
In timp ce mi-am tinut nasul in carte, nu am observat pe unde merg si am dat peste cineva din greseala. Nu m-am uitat sa vad cine e. M-am adunat de pe jos si am ingaimat un "scuze" incet de tot, doar pentru mine. Dupa ce am returnat cartea, am pornit si eu spre clasa.
Prima ora, avea sa fie cu adevarat plictisitoare.. caci eu tot n-am invatat.