Lose yourself [K&K +18]

[Balonaş]

Ei bine uitati...a venit si nxtul...sper sa fie bine...am incercat sa tin cont de tot ce mi-ati spus sper sa fie mai bine:) daca nu, va rog vreau critici dure:)

Cap II.

-Stai!... A spus acesta tinand-o inca de mana. "Nu pleca. Stai ce fac?" gandi el. "Nu vreau sa repet aceeasi greseala." Iar atunci, doua lacrimi ce sclipeau ca doua diamante, i-au cazut pe obraji. Umilit de situatie i-a dat drumul lui Kasumi si a fugit spre usa trantind-o cu foarte multa putere in urma sa, lasans-o pe Kasumi singura si foarte confuza in clasa.

Atunci lui Kasumi ii venisera in minte o mie de ganduri, o mie de intrebari, dar , niciun raspuns ce putea sa lamureasca lucrurile. Totul era confuz. Dar un lucru era sigur. Kensuke nu vroia sa isi impartaseasca sentimentele cu nimeni. Dar totul trebuie sa aiba un raspuns, gandea Kasumi...dar unele raspunsuri pot fi chiar surprinzatoare.

Si asa trecu toata pauza, in care, Kasumi s-a gandit la o propozitie ce putea sa lamureasca toate intrebarile ce ii bantuiau mintea,insa, pana la acea propozitie mai era mult. S-a gandit mult dar si-a dat seama ca raspunsul il putea gasi numai in jurnalul lui Kensuke... sau cel putin un mic indiciu.

Clopotelul suna de intrare. Toti colegii lui Kasumi intrara in clasa... mai putin o persoana, si anume, Kensuke.

"Oare de ce nu vine? Cred ca s-a suparat rau pe mine..."

Ora incepuse.. Kensuke nu venise si aceasta lipsa o facea pe Kasumi din ce in ce mai nervoasa. Unde era? O fi patit ceva? De ce ii pasa asa de mult de el?

Si astfel de intrebari o macinau pe Kasumi, dar din pacate, aceste intrebari isi aveau raspunsul intr-un loc foarte greu accesibil, si anume mintea lui Kensuke.

Asa trecura trei ore fara ca Kensuke sa revina la scoala. Lucrurile lui ramasesera la scoala, iar cum orele se terminasera scoala avea sa se inchida, iar singurii care mai ramaneau in scoala erau paznicul si cateva femei de servici ce urmau sa faca curat in scoala, mai exact in salile de clasa, unde tot ce gaseau mai valoros era dus la director iar de aici le erau returnate elevului respectiv. Insa Kasumi instinctual i-a adunat lucrurile si le-a luat cu ea in speranta ca il va intalni pe Kensuke, iar daca acest lucru nu se va intampla i le va da in persoana a doua zi, cerandu-i deasemenea si niste explicatii.

A plecat de la scoala pe acelasi drum pe care o lua deobicei, doar ca era mult mai atenta la cei din jurul ei, ca nu cumva Kensuke sa treaca pe langa ea fara ca ea sa sesizeze. Dar in zadar. Kasumi nu l-a intalnit pe Kensuke. Ajunsa acasa, Kasumi, s-a dus direct in baie, unde a facut un dus rece pentru asi limpezi mintea. Obosita s-a dus in camera ei fara sa se imbrace in pijamale a inchis usa, a scos jurnalul de sub perna si invelita doar intr-un prosop a inceput sa citeasca jurnalul fara sa clipeasca.

A citit aproape tot jurnalul, dar nu gasise nimic care ar putea-o ajuta. Totul in jurnal era scris in metafore din care ea nu intelegea nimic. S-a chinuit aproape toata seara incercand sa-si dea seama ce puteau sa insemne acele cuvinte, dar oboseala veni curand si ea adormi. Dar ea nu stia ca pe balconasul camerei sale veghea o creatura.

Era o creatura care nu parea infricosatoare, ci semana mult cu un om, numai ca avea doua aripi mari ca ale unui inger doar ca erau negre. Parul lui, caci era un el, era chiar opusul aripilor, era de un alb stralucitor ca zapada proaspat asternuta. Ochii lui straluceau ca doua rubine care fixau cu privirea un singur lucru, si acela era fata care cazuse intr-un somn adanc. In intunericul de afara, nu se distingea prea bine, dar purta o camasa neagra care ii scotea in evidenta corpul armonios si bine facut care aducea a zeu.

Privirea lui era intr-un fel furioasa neiertand nimic care i s-ar opune acum, dar stand ceva timp si privind-o pe Kasumi, care era de o frumusete rara chiar si cu ochii inchisi, privirea lui se domolise. Devenise brusc foarte calda. Locul in care se uita nu mai era acelasi. Privirea lui cobora de la ochii lui Kasumi la nasucul ei mic si subtire dar si putin obraznic, la buzele ei rosii ca focul care parca te atrageau intr-un sarut pe care nu ai vrea sa-l mai sfarsesti vreodata, la corpul ei bine proportionat care era usor acoperit de parul ei, care chiar daca era negru, tot iesea in evidenta in intuneric. Kasumi avea o infatisare destul de sexy in acel prosop care la cea mai mica miscare putea cadea.

Creatura de pe micul balconas al lui Kasumi avusese o intentie de a intra in camera, dar cum pusese mana pe usa glisanta cu geam, se daduse un pas inapoi. A mai privit-o inca o data pe Kasumi si isi lua zborul.

Atunci Kasumi se trezi. Era umpic ametita. Se ridica din pat si isi fixa cu mainile prosopul pentru a fi sigura ca nu ii va cadea. S-a dus spre balconas, a deschis usa incet si pasi in micul spatiu. Se uita in jur dar nu vazuse nimic neobisnuit. Lumina de la felinarul de afara palpaia in semn ca becul trebuie schimbat, si asta ii deranja destul de tare ochii lui Kasumi. Se mai uita de cateva ori in jur si a dat sa intre inapoi in camera, dar cand sa paseasca in camera vazuse pe jos o pana destul de mare. O lua de jos. Tinand-o cu doua degete se uita la ea destul de uimita spunandu-si in minte:

"Ce pana uriasa...putin probabil sa fie de la o pasare."

Se mai uita inca o data in jur si intra in camera. Inchisese usa cu prudenta si se arunca in pat. Somnul o cuprinsese rapid.

"Tarrrrrrrrrrrrrrrrrr..."

Ceasul suna.

-O, nu! Trebuie sa plec la scoala... De ceeeee? se intreba Kasumi stand cu fata in perna, somnoroasa din fire.

Alergand spre scoala cu lucrurile lui Kensuke in mana se izbi dur de un stalp parca aparut de nicaieri. Toate lucrurile se imprastiasera pe jos, mii de foi parca iesisera din geanta lui Kensuke.

-Grozav! Acum trebuie sa stau sa adun toate hartoagele lui Kensuke si cu durerea de cap pe care o am! spuse asta tinandu-si mana la cap pentru ca se lovise destul de tare...destul de tare incat sa-si faca o zgarietura cam urata.

Stand pe jos si adund hartiile observase ca o umbra acoperea lumina soarelui. Se uita in sus si ramasese asa cateva secunde fara sa spuna ceva.

- Ken-su-ke... Spuse putin uimita.

El statea acolo, in fata ei, cu mainile in buzunar uitandu-se la ea cu un zambet arogant pe fata.

~Va urma...~