Hypnose

[σχуgєη]

Helău!
Da, nici nu ştiu cum să încep.
M-am decis să-mi postez ficul la care lucrez acum. Nu e cine ştie ce, e cam al cincilea scris de mine şi primul de care vreau să mă ţin într-adevăr. Celelalte au fost adevărate dezastre şi am renunţat la ele. Nu ştiu cam în cât timp voi posta capitolele. Momentan am doar 5 pagini de Word, asta fiindcă am şters celelalte 6 fiindcă nu mă mulţumeau. :]]
Tip critică permisă: Orice fel de critică.
So...nu vreau s-o mai lungesc. Sper să vă placă! :D


Prolog

Masca. Da, o văd...Dar se indepartează, dispare. Fug după ea, vreau să o prind, însa deşi înaintez, pare că nu fac nici un pas. Sunt înconjurat de priviri insistente, iar râsetele isterice îmi inundă urechile.
Ah, încetaţi! Linişte!
Cad în genunchi, sunt disperat. Râsetele se pierd, senzaţia că urmează să-mi explodeze capul dispare...au plecat, iar tot ce a ramas e bezna. Întunericul încearcă să mă înece, se răsteşte la mine, vrând să mă facă să mă simt vinovat.
Pentru numele lui Dumnezeu! Cu ce am greşit? Plecaţi! Lăsaţi-mă în tăcerea mea!
Din nou, acel calm de neexplicat pune stăpânire pe mine. Aud...aud sunetul paşilor a unei persoane. Un ecou surd îmi trimite mii de fiori pe şira spinării, iar prezenţa sa e din ce în ce mai sufocantă. Mă simt înconjurat, deşi sunt conştient că e doar o persoană lângă mine. Îi simt privirea insistentă, îi aud respiraţia regulată. Mirosul de tutun şi alcool îmi inundă nările. Tresar, iar o picătură de sudoare îmi alunecă pe frunte. Mă simt incapabil de a reacţiona cumva, deşi mi-aş dori ca în acest moment să fug cât mă ţin picioarele. Ceva mă ţine aici. Simt o presiune puternică asupra pieptului, iar respiraţia devine din ce în ce mai grea. Devin din ce în ce mai nervos şi agitat, atât pentru lipsa aerului, cât şi pentru laşitatea persoanei ce nu îndrăzneşte să mi se arate, ce stă ascuns în umbre, parcă aşteptând să îmi dau sufletul.
IeÅŸi din umbra, laÅŸule!
Din nou, acea mască...
La naiba cu toţi ! La naiba cu tine ! Ce vrei? Ah, lasă-mă ! Dispari, nălucă !
Se transformă în fum, se face nevazută. Doar o închipuire, doar un vis, doar o iluzie. Tresar, iar un gust amărui mă face să strâmb din nas. Clipesc de câteva ori, acomodându-mă cu lumina puternică din cameră. Totul are un aer atât de cald, de liniştit. Aceeaşi încăpere, acelaşi loc, aceeaşi ferestră, acelaşi cântec al păsărilor, aceeaşi…minte nebună. Oh, iar am gustat din balul vieţii!


Hypnose
I.
-Eşti plin de ură, indiferenţă, egoism. Raiul nu acceptă asta! Locul tău nu e aici! cuvintele aruncate asupra lui nu îl afectau cu nimic. Ştia că aşa va fi. Ştia că nu are cum să intre Aici atât de uşor. Zâmbeşte, un zâmbet şters, fals. Se întoarce şi dă să plece, însă vocea puternică a Lui îl opreşte.
-Deşi ştiu o soluţie pentru a fi iertat de toate păcatele. Şi crede-mă, fiule, tu nu ai deloc puţine! Alt zâmbet îşi face loc pe chipul său firav.
-Ascult. rosteşte, întorcându-se. El îl priveşte pentru o secundă, ca mai apoi să se încrunte.
-Deşi...nu cred că ai putea să te descurci...
-Oh, la naiba, bătrâne ! Îmi spui sau nu?
-Nu ridica tonul, copile ! răspunde El, ca mai apoi să se ridice de pe scaunul său confortabil. Pocneşte din degete, iar, din senin, apăru imaginea unei fete. Tânărul se încruntă uşor, analizând-o. Nu-i dădea mai mult de şaptesprezece ani.
-Cine e? întrebă curios.
Era frumoasă. Chiar foarte frumoasă. Îi stârnise interesul. Privirea pătrunzătoare îl captiva. Păreau atât de lipsiţi de sentimente, atât de goi...şi parcă cu ochii aceia ar putea cuceri întreaga lume cu mare uşurinţă. Îi aducea aminte de prietenul lui, cel mai bun prieten al lui. Era un romancier înăscut, scria cu atât de multă dedicaţie, atât de frumos descria momentele din poveştile lui încât îţi venea să te rupi de realitate şi să ocupi un loc acolo, în cărţile lui. Avea aceeaşi privire, indiferentă, rece. Mereu s-a intrebat cum sub privirea aceea de gheaţă se poate ascunde o persoană atât de romantică, de sensibilă...
-Numele ei e Smith Kassandra Elizabeth. Este studentă. Părinţii ei au murit acum nouă ani, ea rămânând în grija fratelui ei mai mare, Joshua, de douăzeci şi patru de ani. În urmă cu două luni acesta a fost găsit neînsufleţit la marginea unui oraş. Se pare că a murit din cauza dependenţei de droguri. Fata a ajuns in grija unei matuşi ce a disparut subit după două săptamâni de la moartea băiatului ei mijlociu, cel care i-a fost alături Kassandrei de mic. Îngerii cred ca ea este de vină pentru toate astea.
-Adică...ea i-a ucis pe toţi? intreabă tânărul uimit.
-Nu. Există o oarecare presupunere cum că ea ar fi fiica lui Lucifer şi...
-Lucifer? Drace, să nu-mi spui că...
-Ah, nu ma intrerupe, tinere! spune El, încruntându-se.