05-10-2008, 03:54 PM
Chapter 3: :Memories…friends…and a different fight”
-Am hotarat ca pedeapsa ta va fi…sau mai bine spune-i tu, domnisoara Johnson.
-Pe scurt : va trebui sa castigi un concurs de karate.
-Doar atat ???
-Sii… va trebui sa-l vizitezi pe Mike la spital si sa-ti ceri scuze!
-Si…concursul cand este???
-Peste 2 zile…
- 2 zile ???!!! Si ce-o sa-mi faceti daca nu accept ???
-Ti-o iau pe Bijou ! ii raspunse prompt mama sa
-Mda….banuiesc ca nu pot decat sa accept….
Dupa ce Tara nu a avut alta optiune decat sa accepte, si dupa ce in sfarsit mama sa a terminat cu toate avertizarile si predicile sale, au pornit in sfarsit spre casa. Au ajuns in fata unei case imense, locul numit de ele «acasa». Intrand in casa, vedeai o scara care ducea la etaj, in stanga era bucataria, in dreapta livingul, sub scara era debaraua, iar imediat langa debara era baia. Urcand la etaj observai ca imediat la terminarea scarilor, in stanga, era camera Tarei , “pazita” de o usa neagra. Langa aceasta era camera de oaspeti, dupa ea era baia, iar langa baie era camera lui Mark, fratele Tarei.Dupa camera lui Mark venea camera parintilor, iar dupa camera lor, inca o baie.
Cand Tara intra in casa, un ghemotoc negru de blana ii sari in brate, gafaind de parca ar fi alergat un maraton. Dupa ea, un om inalt, brunet, cu ochii albastrii ca ai Tarei venea cu un prosop in mana.
-Tata, ce crezi ca faci? Ce a patit Bijou de e in starea asta?!
-Vroiam doar sa-i fac o baie…stii cat drag mi-e de pisica asta.
-Off…dar sti ca doar la mine sta ! Dar cum stiu ca vrei atat de mult…ce-ai zice sa-i facem o baie impreuna ?
-Da’ ce eu sunt invizibila cumva ? se rasti mama.
-O, scumpo, scuze dar eram prea "prins" in discutia cu Tara…deci, ce-a mai facut de data asta ingerasul meu ?
-Mda…ca de obicei, s-a mai batut cu cineva, dar mai bine zis : a batut pe cineva !
-Ia zi Tara, macar l-ai bagat in spital ?
-Da…
-Bravo ! Asa-mi place !Asta e fata mea !Si…revenind la subiect,cand ii facem baie lui Bijou ?
-Tom, las-o in pace !Bijou e responsabilitatea ei!Si nu o mai incuraja sa bata copiii, ca nu tu te duci sa vorbasti cu directoarea!Si tu, Tara, treci imediat in camera ta!!!
In timp ce Tara urca greoi scarile, parintii au intrat in bucatarie. Ajunsa in fata camerei ei, Tara ofta lung si intra. Camera sa era o camera monocromatica, deprinsa parca dintr-un film alb-negru. Era o camera destul de simpla la prima vedere, insa cand te uitai mai bine, observai ca acel contrast alb-negru domina pana in cel mai mic detaliu.Cum intrai in camera vedeai in colt sacul negru de box insotit de o pereche de manusi albe, langa acesta era dulapul integrat in perete( si el avand usile negre). Imediat langa usa camerei ei, in dreapta, era biroul, care avea pe el laptopul alb, impreuna cu fotografiile de familie, din copilarie ,cu el...Langa biroul negru era patul, si el negru deasemenea.Avea pe el pernutele albe iar in coltul din fata sa statea suspendat televizorul.Toate aceste piese de mobilier negre se completau perfect cu peretii albi iar in tot acest contrast monocromatic, Tara era singura care "colora" peisajul.Se duse la birou, si, uitandu-se indelung la o poza, lacrimile incepura sa apara...
Flashback
"Ai doamne, de ce se cearta? Ma duc sa vad...(in timp ce Tara cobora incet scarile, discutia dintre parintii sai devenea tot mai aprinsa)
-Tom, ti-am zis ca m-am saturat de copilul asta!Nu mai suport!De ce trebuie sa fie mereu atat de problematica?!De ce nu poate sa fie si ea ca Mark?!!
-Sara, Tara nu e Mark!!!Daca el ti-a mostenit ochii, si Tara i-a mostenit pe-ai mei, asta inseamna ca mereu trebuie s-o marginalizezi?!De ce dupa 12 ani nu poti si tu s-o iubesti?!E fiica ta!!!
-Auzi nu ma lua cu "e fiica ta", cand sti bine ca eu n-am vrut acest copil! Daca era dupa mine, in luna a treia avortam! Si inca sunt de parere ca era mai bine daca faceam asta!
-Ce?! A-adica nu m-ai vrut?! Vroiai sa ma avortezi?! RASPUNDE!!!
-Tara...
End of flashback
Lacrimile roscatei cadeau siroaie pe rama veche in care statea pusa poza cu ea si mama sa...Era singura amintire pe care o avea cu mama sa zambind, sau incercand sa zambeasca. Dar se obisnuise cu aceasta situatie de cand intelesese ca mama sa niciodata nu o va iubi si va aprecia ceva din partea ei...Si totusi nu intelegea de ce plangea, de ce nu se resemna...
-Tara,scumpo, la maasa!
-Viin!
In timpul mesei, mama Tarei nu-i mai reprosa nimic, probabil pt ca Tom,tatal ei, o pusese la punct.Acesta o iubea enorm de mult pe Tara, considerand-o "ingerasul lui".O iubea pt ca era fiica lui, cea care ii mostenise ochii, personalitatea...si in fond, era fiica lui cea batausa.Daca n-ar fi fost dragostea si intelegeresa tatalui ei, Tara probabil ar fi facut ceva regretabil...
Dupa masa, Tara se duse in camera ei.La televizor nu era nimic interesant,deci Tara intra putin pe net.Deodata un ghemotoc de blanita ii sari in poala miorlaindu-se de parca ar certa-o pe roscata.
-Bijou, scumpo, am uitat sa-ti dau de mancare cumva??Ce idioata sunt...si i-am promis c-o sa am grija de tine...
Flashback
-Alo, Alex? Ce e?
-Hy there, sweetie! Ce faci?
-Uite bine, ma mai antrenam si eu.My love, tu ce faci?
-Eu sunt la locul nostru, in parc.Vino si tu, am o surpriza pt tine...
-O surpriza??? Am si ajuns!
(Dupa 15 minute Tara ajunge in parc, unde sub copacul ei special o astepta Alex)
-Deci care e surpriza???
-Surpriza o sa ramana surpriza daca asa iti saluti tu iubitul!
-Da' si la ce te asteptai?!
-Aaa...eu? La nimic...poate la un sarut, o imbratisare...Un "Buna,iuby!Ce dor mi-a fost de tine!" sau poate ca la nimic...
-Off, supariciul meu! Vino-ncoace!
(Dupa aproximativ 10 minute de saruturi si imbratisari longevive si alte bla bla-uri...)
-Multumit?
-Yes, my lady.
-"My lady" ?! I thought I was your love...
-You are! S ca sa-ti dovedesc...poftim!
Baiatul ii puse Tarei pe picioare o cutie cu multe gaurele, care avea o ea o fundita rosie de cadou...
-Deschide-o!
-Oaaa, ce scumpete! Vai Alex dar e atat de micuta si de scumpa, ca-mi vine s-o mananc! Da' ce naiba, tu ai dat banii pe ghemotocul asta negru, care pe deasupra, e si de rasa!
-Daca nu-ti place...ti-o iau!
-NU-mi place, dar pur si simplu o ador! Hmm...ce nume sa-i pun???
-Ce zici de...Bijou?
-Bijou? Adica bijuterie?
-O bijuterie pt o bijuterie...
End of flashback
Prin mintea roscatei treceau acum mii de amintiri ramase vii in inima ei...De ce a trebuit sa plece? De ce nu i-a dat inima si libertatea inapoi si a plecat cu ele? De ce inca il mai iubea ca-n prima zi? De ce nu putea sa renunte la tot ce ii amintea de el? De ce nu se resemna? De ce? De ce?
Se uita la fotografiile cu el, cu ei...cu iubirea lor... si lacrimile tot veneau, ii traversau obrajii, si dispareau pe bluza acesteia.Asa cum lacrimile ii dispareau, asa ar fi vrut sa ii dispara si iubirea pentru el...
-Miauu!
-Off, Bijou, de tine am uitat...hai sa-ti dau de mancare!
Dupa ce ii dadu de mancare pisicii, Tara se schimba si adormi "bustean"...
The next day
Ceasul anunta ca era deja ora de trezire. Era doar ora 5:00 si tara era deja in picioare. Avusese o noapte cam nedormita, deoarece se gandise doar la Alex, si acum se uita la poza lui, lucru care ii invia multe amintiri si ii facea atata rau...
Flashback
-De ce trebuie sa pleci?! De ce?! De ce?!
-Tara, my love, te rog... nu mai plange. MI se rupe inima cand te vad asa si cand stiu ca e din cauza mea...
-Dar de ce?!!!
-Stii bine ca trebui sa-mi continui studiile, insa o sa te sunt zi de zi, caci am nevoie de vocea ta ca de aer...Tara, promite-mi ceva...
-Ce?
-Promite-mi ca vei continua sa lupti, ca vei continua sa inveti, ca vei continua sa ma iubesti...
-Promit
-Asteapta-ma, caci ma voi intoarce...
End of flashback
-Alex, idiotule!!! Mai frumos nu puteai sa ma minti??!!! Ahh, ce proasta am fost si sunt! Mai bine ma duc sa fac un dus si asa poate uit...
Deci Tara se duse sa faca un binemeritat dus.Era foarte ingandurata, dar din fericire nu se gandea la Alex, ci la concurs. Desi nu-si dadea seama, Tara se juca cu o suvita de par.Cand stropii de apa o trezira in sfarsit la realitate, Tara isi dadu seama ce face. Se uita nedumerita la acea suvita roscata de par, care pe loc ii invia alte amintiri...
Flashback
-Alo,Alex, unde esti iubitu'?
-Eu sunt acasa. But what a surprise, my sweetheart is calling me! Cu ce ocazie???
-I have a surprise for you...
-A surprise? I'm coming to your place right now!
-Ok, my love, I'll be waiting...
( Dupa 10 minute Alex ajunge la Tara acasa )
-Ding Dong! ( Asta e soneria de la casa...yeah, i know...it kinda sucks...dar sa revenim la poveste)
-Deschid eu mama!
-Tara?!
-Alex, iuby! (vrea sa-l sarute)
-Wow, wow, let's stop a little! Ce ti-ai facut la par?!
-M-am tuns! Ce e, nu-ti place?
-Imi placeai mai mult cu parul lung! Tara, promite-mi ca nu-ti vei mai prinde sau taia parul! Promite-mi!!!
-Bine, bine, promit.Geez, you're such a freak sometimes...
End of flashback
Dupa ce Tara termina de facut baie, se duse sa manance ceva.In fond, micul dejun e cea mai importanta masa a zilei,nu? Pe masa avea un pachetel de mancare si un bilet de la mama sa:
"Tara, scumpo, aici ai un pachetel de mancare pt sala.Cred ca nu vei veni la pranz, dar sa stii ca ai mancarea in frigider, doar ti-o incalzesti si tu. Sper ca ajungi la cina, caci tata si cu mine incercam sa scapam mai devreme de la serviciu. Sa stii ca pt micul dejun ai cereale in dulap, ai suc si fructe in figider, si mai vezi ce vrei sa mananci.Sa nu uiti de pachetul de mancare si sa nu pleci la sala nemancata.Te pup,mama"
-Mda...poate ca pana la urma ii pasa si ei de mine...zise roscata pe un ton amagitor.
Dupa ce manca,Tara se duse sa se antreneze la sala.Ca de obicei, la ora 7:00 era acolo...Ziua trecu foarte repede,si iata ca veni si vremea inchiderii la sala, deci Tara trebuia sa plece acasa. Era 10 noaptea, iar Tara era extenuata si nemancata de dimineata.Ajunse acasa unde o asteptau parintii sai.Le facu cu mana, scoase un "buna seara si noapte buna" din gura, si directia: dus si pat.
The next day
-AOLO!Nu-mi vine sa cred ca n-am auzit ceasul!!!E 10 si eu abia m-am trezit!Si concursul e maine...
Deoarece Tara fusese extenuata noaptea trecuta, in dimineata aceasta nu auzise ceasul cand ii suna. Ca rezultat se imbraca si pleca la sala in graba, fara sa manance (vreau sa va amintesc ca Tara nu a mai mancat din ziua precedenta,care si atunci a luat doar micul dejun, si nici ziua asta nu va manca nimic). Si iar se antrena cat e ziua de lunga, pana la ora inchiderii. Dar de data asta roscata hotari ca antrenamentul nu i-a fost de ajuns, si ca niste ture de parc ar fi perfecte.Dupa vreo 10 ture roscatei i se facu rau, i se intuneca privirea si ultimul lucru pe care il vazu a fost o pereche de ochi negri...
"A lesinat...nici nu ma mir la cum s-a antrenat zilele astea la sala.A fost atat de concentrata in antrenamentul ei incat nici pauza de masa nu a luat-o...si nici nu m-a observat!...e atat de firava in bratele mele, si totusi dupa cum arata muschii ei, e destul de puternica, totusi nu cred ca e mai puternica ca mine! Dar pt ce s-o fi antrenat atata??? Doar nu pt...dar asta e singurul concurs care se desfasoara in perioada asta..."
Tara statea lesinata in bratele unui baiat inalt, cu ochii negri ca de onix care avea cam varsta ei. Acesta o privea pe roscata care, ce-i drept, statea bine mersi in bratele lui...Ii examina fiecare centimetru din corpul ei, nevrand parca sa se trezeasca...Dar si el trebuia sa plece, asa ca dadu sa o lase pe Tara pe o banca. Cand o lasa, observa ca pielea ei se facu ca de gaina..
"Nici nu ma mir ca ii e frig. Pana la urma, cui nu i-ar fi frig in pantaloni scurti si in maieu, care mai are si ala la randul lui decolteu...Cu toate ca e bluza mea preferata, sunt cavaler...Si asa mai mult ca sigur ne intalnim la concurs, am sa i-o cer atunci! "
Cand Tara in sfarsit isi reveni, se trezi pe o banca imbracata cu o bluza de trening "WTF...cum am ajuns eu pe banca? Si de ce sunt imbracata in bluza asta de baieti? Ahh, ma simt atat de ametita, si tot ce imi amintesc sunt 2 ochi negri...Mmm, ce parfum placut! Cred ca vine de la bluza...Ma intreb a cui o fi.Totusi ii multumesc ca nu m-a lasat sa tremur pe asfaltul parcului la ora asta...Aolo, cat e ceasul?! 1 noaptea?!!!I'm so doomed..." Tara ajunse acasa pe la 1:30, si din fericire pentru ea parintii sai dormeau...Se schimba repede si adormi...In fond, ziua urmatoare era o mare zi, ziua concursului...
The next day
Tara se trezi la ora 12, exagerat de tarziu pentru ea.Lua micul dejun, caci dupa 2 zile nemancate si dupa lesinul din ziua precedenta trebuia sa aibe mai multa grija de sanatatea ei, cel putin pentru azi, caci era ziua concursului pe care trebuia sa-l castige. Tara manca extrem de incet, mai mult holbandu-se la televizor.Dupa o ora termina si ea micul dejun, sau mai bine zis pranzul, si intre timp ii dadu si de mancare lui Bijou. Concursul incepea la ora 3, deci mai avea 2 ore la dispozitie. Se duse in camera ei si se intinse in pat...Si asa statu o ora, pana cand se facu 2. Tara se pregati de concurs, punandu-si hainele pt concurs intr-o punga, si porni la drum.Era imbracata in o pereche de blugi,un maieu, si pe deasupra purta bluza de trening cu care se trezise seara trecuta. Cand in sfarsit ajunse la locul unde se organiza concursul, i se repartiza o camera unde se putea schimba. Cand intra in camera avu parte de o surpriza placuta...
-Misa?!
-Tara!!! Credeam ca nu mai vii!
-Umm...Misa, de unde stiai de concurs?? Si cine sunt ele???
-Mama ta m-a sunat si mi-a spus totul, a zis ca trebuie sa vina sa te sistina cineva, si iata-ne aici! Si ele sunt noile noastre colege: Samantha si Laura.Sunt in aceeasi clasa cu noi!
-Incantata de cunostinta, eu sunt Samantha, dar poti sa-mi spui Sammy!
-Iar eu sunt Laura!
-Incantata si eu, deasemenea!
-Tara nu crezi ca ar trebui sa te pregatesti de concurs?? E deja 2:30 si concursul incepe la 3 fix...
-Ai dreptate Misa...
Tara se pregati de concurs si la ora 3 a fost gata. Organizatorii concursului au decis ca participantii sa fie impartiti in 2 coloane, fiecare coloana cuprinzand cate 12 elevi de aceeasi varsta. Si cred ca nu ghiciti a cui a fost prima lupta: a lui Tara!
-Misa, dute sa-mi iei o apa minerala, caci pana te intorci tu eu o sa termin deja...
-Ook.
In timp ce Misa pleca la vanatoare de apa minerala, albitrul anunta prima runda.Tara intra in ring si observa un baiat inalt, slab mort, parca batut cu parul de soarta..."Mama...Cu schizofrenicul asta tre sa lupt?Mi-e si mila de saracul baiat cum o sa arate dupa ce termin cu el...ata ete...n-am ce sa-i fac!"
-Ce e pepusa, ai amutit de frica?Sau vrei sa-ti schimbe mamica pampersul??
-Hai sictir, idiotule! "Pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!
-Oaa, mor de frica!!!Uite cum tremur! Totusi, sunt cavaler, si te las pe tine sa ataci prima.
-Nu am nevoie decat de o lovitura ca sa te bat pe tine!
-Sa te vad...
Dupa 5 minute Tara iesi din ring victorioasa
-Ti-am zis ca "pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!Aduceti-i un medic baiatului!
-Tara, ai fost spectaculoasa!
-Mersi,Sammy! Off, nu stiti ce tot face Misa?! Unde e cu apa aia minerala?!
Dupa vreo 2 minute...
-Tara, uite-ti apa!
-Mersi,Misa!
Dupa vreo 2 ore ramasesera doar 2 participanti, finalistii. Tara era finalista primei coloane, iar finalistul celei de-a doua coloane era un baiat pe nume Chris Hanson. Dupa o pauza de 5 minute, albitrul anunta inceperea luptei finale. Tara intra in ring si isi vazu oponentul...un baiat inalt, cu ochii negrii ca de onix. Isi aminti de ochii din seara precedenta, insa isi zise ca e doar o coincidenta.
-Incantat de cunostinta, Tara! Eu sunt Chris, oponentul tau..."Hmm, se pare ca am avut dreptate, si ea a participat la concursul asta,si din cate vad e destul de buna, un ambele sensuri...Dar nu ma va invinge pe mine!"
-Incantata!Si acum sa incepem lupta...
Si iata ca acum Tara se lupta tocmai cu cel care o salvase noaptea trecuta...Spre surprinderea ei, Chris era la fel de bun ca ea la karate, cu toate ca ea era detinatoarea centurii negre de 2 ani incoace...La un moment dat, Tara ataca, iar Chris se feri, insa cazura unul peste altul, si astfel Tara ii simti parfumul..."E acelasi parfum ca cel de pe bluza! Acum nu mai am nici o indoiala, el e!". Albitrul hotari ca e timpul pt o mica pauza, asa ca Tara se intoarse la prietenele ei.
-Tara, uite i-a niste apa!
-Mersi, Misa.
-Lasa-ti apa! Faceti imediat paravan!
-Sammy, ce-ti veni?
-Taceti si faceti cum zic eu!
-Umm...Sammy ce faci cu bluza mea??
-Taci, toanto, ca-ti maresc decolteul, nu te omor!
-"Toanto" ??
-Ai observat si tu ca baiatul asta e la fel de bun ca tine la karate,nu?
-Da...
-Insa ce n-ai observat tu e ca ii cam fug ochii undeva...Si lupta asta o poti castiga intr-un singur mod: iti folosesti atuurile de fata! Altfel n-ai cum sa castigi!
-Bine, Sammy, cred ca am inteles...Sper sa ai dreptate!
Dupa ca Tara intra in ring, observa ca ceea ce ii spusese Sammy era adevarat. Chris nu-si putea lua ochii de la decolteul roscatei, asa ca aceasta profita si dintr-o singura lovitura il dobori.
-Yupyy, Tara ai castigat!!!Imbraca-te cu bluza cu care ai venit, ca s-a facut frig! Apropo, a cui este??
-Da...scuze fetelor, duceti-va in camera si asteptati-ma, vin si eu imediat...
Roscata incepu sa fuga pe toate coridoarele, cautand camera baiatului cu ochii de onix."El e! El trebuie sa fie! E acelasi parfum, aceieasi ochi!"
-Am hotarat ca pedeapsa ta va fi…sau mai bine spune-i tu, domnisoara Johnson.
-Pe scurt : va trebui sa castigi un concurs de karate.
-Doar atat ???
-Sii… va trebui sa-l vizitezi pe Mike la spital si sa-ti ceri scuze!
-Si…concursul cand este???
-Peste 2 zile…
- 2 zile ???!!! Si ce-o sa-mi faceti daca nu accept ???
-Ti-o iau pe Bijou ! ii raspunse prompt mama sa
-Mda….banuiesc ca nu pot decat sa accept….
Dupa ce Tara nu a avut alta optiune decat sa accepte, si dupa ce in sfarsit mama sa a terminat cu toate avertizarile si predicile sale, au pornit in sfarsit spre casa. Au ajuns in fata unei case imense, locul numit de ele «acasa». Intrand in casa, vedeai o scara care ducea la etaj, in stanga era bucataria, in dreapta livingul, sub scara era debaraua, iar imediat langa debara era baia. Urcand la etaj observai ca imediat la terminarea scarilor, in stanga, era camera Tarei , “pazita” de o usa neagra. Langa aceasta era camera de oaspeti, dupa ea era baia, iar langa baie era camera lui Mark, fratele Tarei.Dupa camera lui Mark venea camera parintilor, iar dupa camera lor, inca o baie.
Cand Tara intra in casa, un ghemotoc negru de blana ii sari in brate, gafaind de parca ar fi alergat un maraton. Dupa ea, un om inalt, brunet, cu ochii albastrii ca ai Tarei venea cu un prosop in mana.
-Tata, ce crezi ca faci? Ce a patit Bijou de e in starea asta?!
-Vroiam doar sa-i fac o baie…stii cat drag mi-e de pisica asta.
-Off…dar sti ca doar la mine sta ! Dar cum stiu ca vrei atat de mult…ce-ai zice sa-i facem o baie impreuna ?
-Da’ ce eu sunt invizibila cumva ? se rasti mama.
-O, scumpo, scuze dar eram prea "prins" in discutia cu Tara…deci, ce-a mai facut de data asta ingerasul meu ?
-Mda…ca de obicei, s-a mai batut cu cineva, dar mai bine zis : a batut pe cineva !
-Ia zi Tara, macar l-ai bagat in spital ?
-Da…
-Bravo ! Asa-mi place !Asta e fata mea !Si…revenind la subiect,cand ii facem baie lui Bijou ?
-Tom, las-o in pace !Bijou e responsabilitatea ei!Si nu o mai incuraja sa bata copiii, ca nu tu te duci sa vorbasti cu directoarea!Si tu, Tara, treci imediat in camera ta!!!
In timp ce Tara urca greoi scarile, parintii au intrat in bucatarie. Ajunsa in fata camerei ei, Tara ofta lung si intra. Camera sa era o camera monocromatica, deprinsa parca dintr-un film alb-negru. Era o camera destul de simpla la prima vedere, insa cand te uitai mai bine, observai ca acel contrast alb-negru domina pana in cel mai mic detaliu.Cum intrai in camera vedeai in colt sacul negru de box insotit de o pereche de manusi albe, langa acesta era dulapul integrat in perete( si el avand usile negre). Imediat langa usa camerei ei, in dreapta, era biroul, care avea pe el laptopul alb, impreuna cu fotografiile de familie, din copilarie ,cu el...Langa biroul negru era patul, si el negru deasemenea.Avea pe el pernutele albe iar in coltul din fata sa statea suspendat televizorul.Toate aceste piese de mobilier negre se completau perfect cu peretii albi iar in tot acest contrast monocromatic, Tara era singura care "colora" peisajul.Se duse la birou, si, uitandu-se indelung la o poza, lacrimile incepura sa apara...
Flashback
"Ai doamne, de ce se cearta? Ma duc sa vad...(in timp ce Tara cobora incet scarile, discutia dintre parintii sai devenea tot mai aprinsa)
-Tom, ti-am zis ca m-am saturat de copilul asta!Nu mai suport!De ce trebuie sa fie mereu atat de problematica?!De ce nu poate sa fie si ea ca Mark?!!
-Sara, Tara nu e Mark!!!Daca el ti-a mostenit ochii, si Tara i-a mostenit pe-ai mei, asta inseamna ca mereu trebuie s-o marginalizezi?!De ce dupa 12 ani nu poti si tu s-o iubesti?!E fiica ta!!!
-Auzi nu ma lua cu "e fiica ta", cand sti bine ca eu n-am vrut acest copil! Daca era dupa mine, in luna a treia avortam! Si inca sunt de parere ca era mai bine daca faceam asta!
-Ce?! A-adica nu m-ai vrut?! Vroiai sa ma avortezi?! RASPUNDE!!!
-Tara...
End of flashback
Lacrimile roscatei cadeau siroaie pe rama veche in care statea pusa poza cu ea si mama sa...Era singura amintire pe care o avea cu mama sa zambind, sau incercand sa zambeasca. Dar se obisnuise cu aceasta situatie de cand intelesese ca mama sa niciodata nu o va iubi si va aprecia ceva din partea ei...Si totusi nu intelegea de ce plangea, de ce nu se resemna...
-Tara,scumpo, la maasa!
-Viin!
In timpul mesei, mama Tarei nu-i mai reprosa nimic, probabil pt ca Tom,tatal ei, o pusese la punct.Acesta o iubea enorm de mult pe Tara, considerand-o "ingerasul lui".O iubea pt ca era fiica lui, cea care ii mostenise ochii, personalitatea...si in fond, era fiica lui cea batausa.Daca n-ar fi fost dragostea si intelegeresa tatalui ei, Tara probabil ar fi facut ceva regretabil...
Dupa masa, Tara se duse in camera ei.La televizor nu era nimic interesant,deci Tara intra putin pe net.Deodata un ghemotoc de blanita ii sari in poala miorlaindu-se de parca ar certa-o pe roscata.
-Bijou, scumpo, am uitat sa-ti dau de mancare cumva??Ce idioata sunt...si i-am promis c-o sa am grija de tine...
Flashback
-Alo, Alex? Ce e?
-Hy there, sweetie! Ce faci?
-Uite bine, ma mai antrenam si eu.My love, tu ce faci?
-Eu sunt la locul nostru, in parc.Vino si tu, am o surpriza pt tine...
-O surpriza??? Am si ajuns!
(Dupa 15 minute Tara ajunge in parc, unde sub copacul ei special o astepta Alex)
-Deci care e surpriza???
-Surpriza o sa ramana surpriza daca asa iti saluti tu iubitul!
-Da' si la ce te asteptai?!
-Aaa...eu? La nimic...poate la un sarut, o imbratisare...Un "Buna,iuby!Ce dor mi-a fost de tine!" sau poate ca la nimic...
-Off, supariciul meu! Vino-ncoace!
(Dupa aproximativ 10 minute de saruturi si imbratisari longevive si alte bla bla-uri...)
-Multumit?
-Yes, my lady.
-"My lady" ?! I thought I was your love...
-You are! S ca sa-ti dovedesc...poftim!
Baiatul ii puse Tarei pe picioare o cutie cu multe gaurele, care avea o ea o fundita rosie de cadou...
-Deschide-o!
-Oaaa, ce scumpete! Vai Alex dar e atat de micuta si de scumpa, ca-mi vine s-o mananc! Da' ce naiba, tu ai dat banii pe ghemotocul asta negru, care pe deasupra, e si de rasa!
-Daca nu-ti place...ti-o iau!
-NU-mi place, dar pur si simplu o ador! Hmm...ce nume sa-i pun???
-Ce zici de...Bijou?
-Bijou? Adica bijuterie?
-O bijuterie pt o bijuterie...
End of flashback
Prin mintea roscatei treceau acum mii de amintiri ramase vii in inima ei...De ce a trebuit sa plece? De ce nu i-a dat inima si libertatea inapoi si a plecat cu ele? De ce inca il mai iubea ca-n prima zi? De ce nu putea sa renunte la tot ce ii amintea de el? De ce nu se resemna? De ce? De ce?
Se uita la fotografiile cu el, cu ei...cu iubirea lor... si lacrimile tot veneau, ii traversau obrajii, si dispareau pe bluza acesteia.Asa cum lacrimile ii dispareau, asa ar fi vrut sa ii dispara si iubirea pentru el...
-Miauu!
-Off, Bijou, de tine am uitat...hai sa-ti dau de mancare!
Dupa ce ii dadu de mancare pisicii, Tara se schimba si adormi "bustean"...
The next day
Ceasul anunta ca era deja ora de trezire. Era doar ora 5:00 si tara era deja in picioare. Avusese o noapte cam nedormita, deoarece se gandise doar la Alex, si acum se uita la poza lui, lucru care ii invia multe amintiri si ii facea atata rau...
Flashback
-De ce trebuie sa pleci?! De ce?! De ce?!
-Tara, my love, te rog... nu mai plange. MI se rupe inima cand te vad asa si cand stiu ca e din cauza mea...
-Dar de ce?!!!
-Stii bine ca trebui sa-mi continui studiile, insa o sa te sunt zi de zi, caci am nevoie de vocea ta ca de aer...Tara, promite-mi ceva...
-Ce?
-Promite-mi ca vei continua sa lupti, ca vei continua sa inveti, ca vei continua sa ma iubesti...
-Promit
-Asteapta-ma, caci ma voi intoarce...
End of flashback
-Alex, idiotule!!! Mai frumos nu puteai sa ma minti??!!! Ahh, ce proasta am fost si sunt! Mai bine ma duc sa fac un dus si asa poate uit...
Deci Tara se duse sa faca un binemeritat dus.Era foarte ingandurata, dar din fericire nu se gandea la Alex, ci la concurs. Desi nu-si dadea seama, Tara se juca cu o suvita de par.Cand stropii de apa o trezira in sfarsit la realitate, Tara isi dadu seama ce face. Se uita nedumerita la acea suvita roscata de par, care pe loc ii invia alte amintiri...
Flashback
-Alo,Alex, unde esti iubitu'?
-Eu sunt acasa. But what a surprise, my sweetheart is calling me! Cu ce ocazie???
-I have a surprise for you...
-A surprise? I'm coming to your place right now!
-Ok, my love, I'll be waiting...
( Dupa 10 minute Alex ajunge la Tara acasa )
-Ding Dong! ( Asta e soneria de la casa...yeah, i know...it kinda sucks...dar sa revenim la poveste)
-Deschid eu mama!
-Tara?!
-Alex, iuby! (vrea sa-l sarute)
-Wow, wow, let's stop a little! Ce ti-ai facut la par?!
-M-am tuns! Ce e, nu-ti place?
-Imi placeai mai mult cu parul lung! Tara, promite-mi ca nu-ti vei mai prinde sau taia parul! Promite-mi!!!
-Bine, bine, promit.Geez, you're such a freak sometimes...
End of flashback
Dupa ce Tara termina de facut baie, se duse sa manance ceva.In fond, micul dejun e cea mai importanta masa a zilei,nu? Pe masa avea un pachetel de mancare si un bilet de la mama sa:
"Tara, scumpo, aici ai un pachetel de mancare pt sala.Cred ca nu vei veni la pranz, dar sa stii ca ai mancarea in frigider, doar ti-o incalzesti si tu. Sper ca ajungi la cina, caci tata si cu mine incercam sa scapam mai devreme de la serviciu. Sa stii ca pt micul dejun ai cereale in dulap, ai suc si fructe in figider, si mai vezi ce vrei sa mananci.Sa nu uiti de pachetul de mancare si sa nu pleci la sala nemancata.Te pup,mama"
-Mda...poate ca pana la urma ii pasa si ei de mine...zise roscata pe un ton amagitor.
Dupa ce manca,Tara se duse sa se antreneze la sala.Ca de obicei, la ora 7:00 era acolo...Ziua trecu foarte repede,si iata ca veni si vremea inchiderii la sala, deci Tara trebuia sa plece acasa. Era 10 noaptea, iar Tara era extenuata si nemancata de dimineata.Ajunse acasa unde o asteptau parintii sai.Le facu cu mana, scoase un "buna seara si noapte buna" din gura, si directia: dus si pat.
The next day
-AOLO!Nu-mi vine sa cred ca n-am auzit ceasul!!!E 10 si eu abia m-am trezit!Si concursul e maine...
Deoarece Tara fusese extenuata noaptea trecuta, in dimineata aceasta nu auzise ceasul cand ii suna. Ca rezultat se imbraca si pleca la sala in graba, fara sa manance (vreau sa va amintesc ca Tara nu a mai mancat din ziua precedenta,care si atunci a luat doar micul dejun, si nici ziua asta nu va manca nimic). Si iar se antrena cat e ziua de lunga, pana la ora inchiderii. Dar de data asta roscata hotari ca antrenamentul nu i-a fost de ajuns, si ca niste ture de parc ar fi perfecte.Dupa vreo 10 ture roscatei i se facu rau, i se intuneca privirea si ultimul lucru pe care il vazu a fost o pereche de ochi negri...
"A lesinat...nici nu ma mir la cum s-a antrenat zilele astea la sala.A fost atat de concentrata in antrenamentul ei incat nici pauza de masa nu a luat-o...si nici nu m-a observat!...e atat de firava in bratele mele, si totusi dupa cum arata muschii ei, e destul de puternica, totusi nu cred ca e mai puternica ca mine! Dar pt ce s-o fi antrenat atata??? Doar nu pt...dar asta e singurul concurs care se desfasoara in perioada asta..."
Tara statea lesinata in bratele unui baiat inalt, cu ochii negri ca de onix care avea cam varsta ei. Acesta o privea pe roscata care, ce-i drept, statea bine mersi in bratele lui...Ii examina fiecare centimetru din corpul ei, nevrand parca sa se trezeasca...Dar si el trebuia sa plece, asa ca dadu sa o lase pe Tara pe o banca. Cand o lasa, observa ca pielea ei se facu ca de gaina..
"Nici nu ma mir ca ii e frig. Pana la urma, cui nu i-ar fi frig in pantaloni scurti si in maieu, care mai are si ala la randul lui decolteu...Cu toate ca e bluza mea preferata, sunt cavaler...Si asa mai mult ca sigur ne intalnim la concurs, am sa i-o cer atunci! "
Cand Tara in sfarsit isi reveni, se trezi pe o banca imbracata cu o bluza de trening "WTF...cum am ajuns eu pe banca? Si de ce sunt imbracata in bluza asta de baieti? Ahh, ma simt atat de ametita, si tot ce imi amintesc sunt 2 ochi negri...Mmm, ce parfum placut! Cred ca vine de la bluza...Ma intreb a cui o fi.Totusi ii multumesc ca nu m-a lasat sa tremur pe asfaltul parcului la ora asta...Aolo, cat e ceasul?! 1 noaptea?!!!I'm so doomed..." Tara ajunse acasa pe la 1:30, si din fericire pentru ea parintii sai dormeau...Se schimba repede si adormi...In fond, ziua urmatoare era o mare zi, ziua concursului...
The next day
Tara se trezi la ora 12, exagerat de tarziu pentru ea.Lua micul dejun, caci dupa 2 zile nemancate si dupa lesinul din ziua precedenta trebuia sa aibe mai multa grija de sanatatea ei, cel putin pentru azi, caci era ziua concursului pe care trebuia sa-l castige. Tara manca extrem de incet, mai mult holbandu-se la televizor.Dupa o ora termina si ea micul dejun, sau mai bine zis pranzul, si intre timp ii dadu si de mancare lui Bijou. Concursul incepea la ora 3, deci mai avea 2 ore la dispozitie. Se duse in camera ei si se intinse in pat...Si asa statu o ora, pana cand se facu 2. Tara se pregati de concurs, punandu-si hainele pt concurs intr-o punga, si porni la drum.Era imbracata in o pereche de blugi,un maieu, si pe deasupra purta bluza de trening cu care se trezise seara trecuta. Cand in sfarsit ajunse la locul unde se organiza concursul, i se repartiza o camera unde se putea schimba. Cand intra in camera avu parte de o surpriza placuta...
-Misa?!
-Tara!!! Credeam ca nu mai vii!
-Umm...Misa, de unde stiai de concurs?? Si cine sunt ele???
-Mama ta m-a sunat si mi-a spus totul, a zis ca trebuie sa vina sa te sistina cineva, si iata-ne aici! Si ele sunt noile noastre colege: Samantha si Laura.Sunt in aceeasi clasa cu noi!
-Incantata de cunostinta, eu sunt Samantha, dar poti sa-mi spui Sammy!
-Iar eu sunt Laura!
-Incantata si eu, deasemenea!
-Tara nu crezi ca ar trebui sa te pregatesti de concurs?? E deja 2:30 si concursul incepe la 3 fix...
-Ai dreptate Misa...
Tara se pregati de concurs si la ora 3 a fost gata. Organizatorii concursului au decis ca participantii sa fie impartiti in 2 coloane, fiecare coloana cuprinzand cate 12 elevi de aceeasi varsta. Si cred ca nu ghiciti a cui a fost prima lupta: a lui Tara!
-Misa, dute sa-mi iei o apa minerala, caci pana te intorci tu eu o sa termin deja...
-Ook.
In timp ce Misa pleca la vanatoare de apa minerala, albitrul anunta prima runda.Tara intra in ring si observa un baiat inalt, slab mort, parca batut cu parul de soarta..."Mama...Cu schizofrenicul asta tre sa lupt?Mi-e si mila de saracul baiat cum o sa arate dupa ce termin cu el...ata ete...n-am ce sa-i fac!"
-Ce e pepusa, ai amutit de frica?Sau vrei sa-ti schimbe mamica pampersul??
-Hai sictir, idiotule! "Pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!
-Oaa, mor de frica!!!Uite cum tremur! Totusi, sunt cavaler, si te las pe tine sa ataci prima.
-Nu am nevoie decat de o lovitura ca sa te bat pe tine!
-Sa te vad...
Dupa 5 minute Tara iesi din ring victorioasa
-Ti-am zis ca "pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!Aduceti-i un medic baiatului!
-Tara, ai fost spectaculoasa!
-Mersi,Sammy! Off, nu stiti ce tot face Misa?! Unde e cu apa aia minerala?!
Dupa vreo 2 minute...
-Tara, uite-ti apa!
-Mersi,Misa!
Dupa vreo 2 ore ramasesera doar 2 participanti, finalistii. Tara era finalista primei coloane, iar finalistul celei de-a doua coloane era un baiat pe nume Chris Hanson. Dupa o pauza de 5 minute, albitrul anunta inceperea luptei finale. Tara intra in ring si isi vazu oponentul...un baiat inalt, cu ochii negrii ca de onix. Isi aminti de ochii din seara precedenta, insa isi zise ca e doar o coincidenta.
-Incantat de cunostinta, Tara! Eu sunt Chris, oponentul tau..."Hmm, se pare ca am avut dreptate, si ea a participat la concursul asta,si din cate vad e destul de buna, un ambele sensuri...Dar nu ma va invinge pe mine!"
-Incantata!Si acum sa incepem lupta...
Si iata ca acum Tara se lupta tocmai cu cel care o salvase noaptea trecuta...Spre surprinderea ei, Chris era la fel de bun ca ea la karate, cu toate ca ea era detinatoarea centurii negre de 2 ani incoace...La un moment dat, Tara ataca, iar Chris se feri, insa cazura unul peste altul, si astfel Tara ii simti parfumul..."E acelasi parfum ca cel de pe bluza! Acum nu mai am nici o indoiala, el e!". Albitrul hotari ca e timpul pt o mica pauza, asa ca Tara se intoarse la prietenele ei.
-Tara, uite i-a niste apa!
-Mersi, Misa.
-Lasa-ti apa! Faceti imediat paravan!
-Sammy, ce-ti veni?
-Taceti si faceti cum zic eu!
-Umm...Sammy ce faci cu bluza mea??
-Taci, toanto, ca-ti maresc decolteul, nu te omor!
-"Toanto" ??
-Ai observat si tu ca baiatul asta e la fel de bun ca tine la karate,nu?
-Da...
-Insa ce n-ai observat tu e ca ii cam fug ochii undeva...Si lupta asta o poti castiga intr-un singur mod: iti folosesti atuurile de fata! Altfel n-ai cum sa castigi!
-Bine, Sammy, cred ca am inteles...Sper sa ai dreptate!
Dupa ca Tara intra in ring, observa ca ceea ce ii spusese Sammy era adevarat. Chris nu-si putea lua ochii de la decolteul roscatei, asa ca aceasta profita si dintr-o singura lovitura il dobori.
-Yupyy, Tara ai castigat!!!Imbraca-te cu bluza cu care ai venit, ca s-a facut frig! Apropo, a cui este??
-Da...scuze fetelor, duceti-va in camera si asteptati-ma, vin si eu imediat...
Roscata incepu sa fuga pe toate coridoarele, cautand camera baiatului cu ochii de onix."El e! El trebuie sa fie! E acelasi parfum, aceieasi ochi!"