12-02-2013, 06:26 PM
Dat fiind ca nu am mai postat de mult din lipsa de timp, si stiind-o pe Mira de cel putin doua ori mai ocupata decat mine, voi posta in locul ei :
Capitolul 30
Ma iubea...cum puteau niste simple cuvinte ca acestea sa ma faca atat de fericit? M-am asezat in pat langa el, avand grija sa nu-l lovesc si l-am indemnat sa-si lase capul pe umarul meu. Am inceput sa-i mangai parul razlet cu miscari usoare, pana ce i-am auzit respiratia adanca, semn ca adormise. Era palid si tras la fata, dar zambea. Oare ce visa?
M-am ridicat incet de langa el si l-am acoperit cu plapuma mai bine, apoi l-am sarutat pe frunte.
-Imi pare rau, Randy. Imi pare rau ca ti-am facut asta, dar promit ca ma voi revansa. Va platii, iti jur!
Nu era bine ceea ce vroiam sa fac, dar eu credeam ca era sigurul lucru ce avea logica in acel moment. i-am luat telefonul mobil ce, ca printr-o minune supravietuise si am cautat numarul lui Dean. Era inca devreme, dar nu aveam pe cine altcineva sa sun in acel moment. Miranda nu m-ar fi putut ajuta cu asa ceva. Am apelat, asteptand sa raspunda.
-Da? vocea de la celalalt capat era somnoroasa.
-Dean, sunt Brian. Randy a fost ranit si e la spital, am zis repede. Imediat vocea sa a devenit mai ferma. i-am explicat ce s-a intamplat, apoi i-am cerut o favoare. Daca cineva ma putea ajuta sa-l gasesc pe asa zisul meu tata, Dean era acela.
-Esti nebun? urla cand i-am zis ce vreu sa fac. Randy m-ar jumulii de viu daca ar afla ca te-am ajutat.
-Daca nu ma ajuti tu, ma descurc si singur! Nu am degand sa renunt. Ezita pentru cateva momente, dar pana la urma imi promisese ca ma va ajuta. Mi-a cerut doar cateva minute ca sa afle daca il poate gasi.
Am inchis telefonul si mi-am indreptat atentia spre Randy, care dormea linistit. Sedativul care i-l dadu-se doctorul il va tine asa cel putin inca 8 ore. Cu putin noroc pana se va trezii, eu voi fi din nou aici langa el. Asta daca totul va merge bine. Daca nu, macar Dean va fi aici si ii va explica totul.
Il iubeam...si trebuia sa-l protejez. Chiar si fara voia lui.
Telefonul incepu sa vibreze, asa ca am raspuns. Era Dean. Aflase ceea ce vroiam sa stiu.
-Merci mult, Dean. Raman dator.
-Lasa asta, pustiule. Intoarce-te numai intreg si vorbim atunci.
-Voi incerca. Am inchis, lasand telefonul pe mica noptiera de langa pat si am iesit val vartej din salon, apoi din spital.
Eram nebun...al naibii de nebun, dar nu imi pasa. Nu era mult de mers pana la adresa pe care mi-a daduse Dean. Am ajuns in mai putin de jumatate de ora in fata bodegii unde se presupunea ca-si face veacul tatal meu. Am inghitit in sec, incercand sa inlatur groaza ce ma cuprinse in momentul in care mi-am adus aminte ce ceea ce mi-a facut, dar aici nu era vorba despe mine, ci despre Randy. Nu avea decat sa ma omoare pe mine, dar sa-l lase pe el in pace.
Inainte sa intru mi-am scos propirul telefon si am sunat la politie zicandu-le unde il pot gasi pe barbatul care de 3 ore era dat in urmarire generala pentru atac si consum de droguri. Speram sa ajunga la timp...
Am tras adanc aer in piept si am pasit in acel loc intunecos si urat mirositor. Chiar si la acea ora a diminetii era plin de borfasi, golani si, banuiam eu consumatori de droguri. Am inghitit in sec, dadandu-mi seama ca am intrat intr-un adevarat cuib de vipere, dar mi-am continuat drumul pana la bar, neprivind in stanga sau in drepta. Acolo statea el cu o halba mare de bere langa si cu o tigare in gura.
-Ma gandeam ca te voi gasi aici, i-am zis, facandu-l sa se intoarca uimit spre mine. Cine naiba era barbatul asta? Nu il mai recunosteam deloc...ce facusera drogurile din el?
-Fiule, nu ma asteptam sa te vad aici. Vocea ii era joviala, dar avea o tonalitate ciudata si tremuranda. Defapt tot trupul ii tremura, semn ca intrase in sevraj. Ma intrebam de cat timp nu consumase? Ce a patit puslamaua aia ce iti era prieten?
-A murit. Vocea imi era seaca. Multumita tie.
-Asa-i trebuie. Legea strazii: cei slabi mor repede. Nu mai bine imi dadea ce ii cerusem? Scapa simplu si cu niste bani in buzunar.
Am stras din dinti. Omul asta nu avea inima?
-Tocmai deaia am venit eu: sa-ti aduc ce vrei.
Facu ochii mari si intinse mainile spre mine, asteptandu-si mult dormitul premiiu, dar am dat din cap in semn ca nu.
Banii inainte, batrane. Nu fac afaceri pe ochi frumosi.
-Asa vorbesti tu cu tatal tau, capil tampit ce esti? Da-mi marfa sau o iei pe urmele lui.
Ma prinse de mana si ma stranse cu putere, facandu-ma sa scap un mic urlet, care a fost inghitit de galagia din jur. Asta asteptam. Sa faca el prima miscare.
M-am smucit, dar in acel moment cealalta mana a lui ma plesni puternic peste obraz, facandu-ma sa cad pe spate. Se arunca peste mine si ma prinse de gat, incercand sa ma sufoce, dar am reusit sa-i indepartez mainile si sa ma dau intr-o parte, apoi l-am lovit cu piciorul in burta. S-a indepartat, dar am vazut in ochii lui intentia de a ma ucide. Stiam ca nu se va oprii pana nu avea marfa sau pana cand eu nu voi mai respira. M-am ridicat in picioare, dar eram prea lent, caci ma prinse de la spate si-si trecu mana pe dupa gatul meu, in timp ce cealalta o cobora pana la slitul meu pe care incerca sa-l desfaca.
In acel moment in mica incapere navalira vreo 4 politisti ce isi tineau pistoalele intreptate spre el.
-Da-i drumul copilului si preda-te, urla unul dintre ei, dar tata nu parea impresionat. Isi spori stransoarea, folosindu-ma pe post de scut.
-Nu te bucura, Brian, ei nu te vor scapa din manile mele. Sunt tatal tau si fac ce vreu cu tine. Cum ar fi sa te fac al meu aici de fata cu ei? Prima data am fost doar noi doi, dar acum vom avea si spectatori.
Innebunise de tot. Nu puteam sa dovedesc ca ma violase, dar daca el recunostea era altceva.
-M-ai violat, am zis cat de tare am putut. Eram sigur ca politistii auzisera totul.
-Da, baiete, te-am violat si o voi face din nou si din nou pana cand te voi omora.
Fara sa vreau am inceput sa plang. Era tatal meu. Nici acum nu am inteles de ce mi-a facut asa ceva... Cat de mult l-au schimbat drogurile. il transformasera intr-un adevarat monstru.
-Da-i drumul, O'Hara. Acum sau vom trage!
-Si sa riscati sa-l nimeriti pe el?! Nu cred. A inceput sa rada cu superioritate. Nu mai puteam ramane asa. L-am muscat de mana in incercare de a scapa, dar in loc sa-mi dea drumul ma intoarse cu fata spre el si ma pocnii cu putere, apoi incepu sa ma stranga de gat cu ura. Simteam ca ma sufoc. Nu vroiam sa mor aici. Vroiam sa-l vad pe Randy. Politstii nu trageau pentru ca eu eram in calea lor...stiam asta, dar in cateva clipe nu va mai conta. Am bajbait cu mainile pana ce am gasit ceva prins de unul dintre buzunarele lui. Am infascat obiectul si l-am impins cu ultima farama de forta in barbatul din fata mea. I-am vazut ochii marindu-se de groaza si durere, apoi mainile ii cazura pe langa corp si se sprijinii de mine.
-Asta a fost pentru Randy, i-am spotit, in timp ce se pravalea la podea.
Unul dintre politisti veni repede si ma lua de acolo, iar altul ii verifica pulsul.
-E mort, zise intr-un final.
Am crezut ca ma voi bucura, dar din contra. Am inceput sa plang atat de tare incat politistii se speriara. Unul dintre ei veni si-mi puse peste umeri o geaca. Imi omorasem tatal. Eu...eram un ucigas.
M-am luat de acolo si m-au dus la sectie unde timp de mai multe ore imi luasera declaratii peste declaratii. Le-am povestit totul: de la viol pana la ce s-a intamplat in aceasta dimineata, omitand faptul ca eu intr-un fel sau altul planuisem totul. Abia dupa inca 4 ore mi-au dat drumul. Pe tot timpul interogatoriului un avocat fusese de fata, iar inainte sa plec m-a asigurat ca nu am de ce sa-mi fac griji. Va fi un proces, dar era clar legitima aparare. Nu voi fi acuzat de nimic.
I-am multumit, apoi am rugat pe unul dintre politistii care asistasera la intreaga scena sa ma duca la spital.
Vroiam sa-l vad pe Randy, dar ma intrebam daca el ma va mai vrea acum...
Imi omorasem tatal...ciudat, dar in minte imi veneau imagini vechi de cand eram copil si acel barbat se juca cu mine si ma iubea. Nu puteam sa le inlatur...
Cand am ajuns intr-un final la spital, aproape am alergat pana la salonul unde era Randy. Acolo l-am zarit pe Dean, care ma privea ingrijorat.
-Esti bine?Am vazut totul...
Cand m-am incruntat, a continuat: s-a dat deja la stiri. Nu sunt poze cu niciunul dintre voi, dar am stiut ca e vorba de tine.
Nu am mai zis nimic. Ce mai era de zis? M-am apropiat de patul lui Randy si i-am luat mana intr-a mea. Pentru el...trebuia sa tin minte asta. De fiecare data cand costiinta ma va sufoca, trebuia sa tin minte ca acel barbat aproape il omorase pe cel ce-l iubesc...
Am inceput din nou sa plang incet si cu suspine, pana ce am simtit o mana pe obrazul meu si am vazut ochii de pisica privindu-ma confuzi.
-De ce plangi, iubitule?
Capitolul 30
Ma iubea...cum puteau niste simple cuvinte ca acestea sa ma faca atat de fericit? M-am asezat in pat langa el, avand grija sa nu-l lovesc si l-am indemnat sa-si lase capul pe umarul meu. Am inceput sa-i mangai parul razlet cu miscari usoare, pana ce i-am auzit respiratia adanca, semn ca adormise. Era palid si tras la fata, dar zambea. Oare ce visa?
M-am ridicat incet de langa el si l-am acoperit cu plapuma mai bine, apoi l-am sarutat pe frunte.
-Imi pare rau, Randy. Imi pare rau ca ti-am facut asta, dar promit ca ma voi revansa. Va platii, iti jur!
Nu era bine ceea ce vroiam sa fac, dar eu credeam ca era sigurul lucru ce avea logica in acel moment. i-am luat telefonul mobil ce, ca printr-o minune supravietuise si am cautat numarul lui Dean. Era inca devreme, dar nu aveam pe cine altcineva sa sun in acel moment. Miranda nu m-ar fi putut ajuta cu asa ceva. Am apelat, asteptand sa raspunda.
-Da? vocea de la celalalt capat era somnoroasa.
-Dean, sunt Brian. Randy a fost ranit si e la spital, am zis repede. Imediat vocea sa a devenit mai ferma. i-am explicat ce s-a intamplat, apoi i-am cerut o favoare. Daca cineva ma putea ajuta sa-l gasesc pe asa zisul meu tata, Dean era acela.
-Esti nebun? urla cand i-am zis ce vreu sa fac. Randy m-ar jumulii de viu daca ar afla ca te-am ajutat.
-Daca nu ma ajuti tu, ma descurc si singur! Nu am degand sa renunt. Ezita pentru cateva momente, dar pana la urma imi promisese ca ma va ajuta. Mi-a cerut doar cateva minute ca sa afle daca il poate gasi.
Am inchis telefonul si mi-am indreptat atentia spre Randy, care dormea linistit. Sedativul care i-l dadu-se doctorul il va tine asa cel putin inca 8 ore. Cu putin noroc pana se va trezii, eu voi fi din nou aici langa el. Asta daca totul va merge bine. Daca nu, macar Dean va fi aici si ii va explica totul.
Il iubeam...si trebuia sa-l protejez. Chiar si fara voia lui.
Telefonul incepu sa vibreze, asa ca am raspuns. Era Dean. Aflase ceea ce vroiam sa stiu.
-Merci mult, Dean. Raman dator.
-Lasa asta, pustiule. Intoarce-te numai intreg si vorbim atunci.
-Voi incerca. Am inchis, lasand telefonul pe mica noptiera de langa pat si am iesit val vartej din salon, apoi din spital.
Eram nebun...al naibii de nebun, dar nu imi pasa. Nu era mult de mers pana la adresa pe care mi-a daduse Dean. Am ajuns in mai putin de jumatate de ora in fata bodegii unde se presupunea ca-si face veacul tatal meu. Am inghitit in sec, incercand sa inlatur groaza ce ma cuprinse in momentul in care mi-am adus aminte ce ceea ce mi-a facut, dar aici nu era vorba despe mine, ci despre Randy. Nu avea decat sa ma omoare pe mine, dar sa-l lase pe el in pace.
Inainte sa intru mi-am scos propirul telefon si am sunat la politie zicandu-le unde il pot gasi pe barbatul care de 3 ore era dat in urmarire generala pentru atac si consum de droguri. Speram sa ajunga la timp...
Am tras adanc aer in piept si am pasit in acel loc intunecos si urat mirositor. Chiar si la acea ora a diminetii era plin de borfasi, golani si, banuiam eu consumatori de droguri. Am inghitit in sec, dadandu-mi seama ca am intrat intr-un adevarat cuib de vipere, dar mi-am continuat drumul pana la bar, neprivind in stanga sau in drepta. Acolo statea el cu o halba mare de bere langa si cu o tigare in gura.
-Ma gandeam ca te voi gasi aici, i-am zis, facandu-l sa se intoarca uimit spre mine. Cine naiba era barbatul asta? Nu il mai recunosteam deloc...ce facusera drogurile din el?
-Fiule, nu ma asteptam sa te vad aici. Vocea ii era joviala, dar avea o tonalitate ciudata si tremuranda. Defapt tot trupul ii tremura, semn ca intrase in sevraj. Ma intrebam de cat timp nu consumase? Ce a patit puslamaua aia ce iti era prieten?
-A murit. Vocea imi era seaca. Multumita tie.
-Asa-i trebuie. Legea strazii: cei slabi mor repede. Nu mai bine imi dadea ce ii cerusem? Scapa simplu si cu niste bani in buzunar.
Am stras din dinti. Omul asta nu avea inima?
-Tocmai deaia am venit eu: sa-ti aduc ce vrei.
Facu ochii mari si intinse mainile spre mine, asteptandu-si mult dormitul premiiu, dar am dat din cap in semn ca nu.
Banii inainte, batrane. Nu fac afaceri pe ochi frumosi.
-Asa vorbesti tu cu tatal tau, capil tampit ce esti? Da-mi marfa sau o iei pe urmele lui.
Ma prinse de mana si ma stranse cu putere, facandu-ma sa scap un mic urlet, care a fost inghitit de galagia din jur. Asta asteptam. Sa faca el prima miscare.
M-am smucit, dar in acel moment cealalta mana a lui ma plesni puternic peste obraz, facandu-ma sa cad pe spate. Se arunca peste mine si ma prinse de gat, incercand sa ma sufoce, dar am reusit sa-i indepartez mainile si sa ma dau intr-o parte, apoi l-am lovit cu piciorul in burta. S-a indepartat, dar am vazut in ochii lui intentia de a ma ucide. Stiam ca nu se va oprii pana nu avea marfa sau pana cand eu nu voi mai respira. M-am ridicat in picioare, dar eram prea lent, caci ma prinse de la spate si-si trecu mana pe dupa gatul meu, in timp ce cealalta o cobora pana la slitul meu pe care incerca sa-l desfaca.
In acel moment in mica incapere navalira vreo 4 politisti ce isi tineau pistoalele intreptate spre el.
-Da-i drumul copilului si preda-te, urla unul dintre ei, dar tata nu parea impresionat. Isi spori stransoarea, folosindu-ma pe post de scut.
-Nu te bucura, Brian, ei nu te vor scapa din manile mele. Sunt tatal tau si fac ce vreu cu tine. Cum ar fi sa te fac al meu aici de fata cu ei? Prima data am fost doar noi doi, dar acum vom avea si spectatori.
Innebunise de tot. Nu puteam sa dovedesc ca ma violase, dar daca el recunostea era altceva.
-M-ai violat, am zis cat de tare am putut. Eram sigur ca politistii auzisera totul.
-Da, baiete, te-am violat si o voi face din nou si din nou pana cand te voi omora.
Fara sa vreau am inceput sa plang. Era tatal meu. Nici acum nu am inteles de ce mi-a facut asa ceva... Cat de mult l-au schimbat drogurile. il transformasera intr-un adevarat monstru.
-Da-i drumul, O'Hara. Acum sau vom trage!
-Si sa riscati sa-l nimeriti pe el?! Nu cred. A inceput sa rada cu superioritate. Nu mai puteam ramane asa. L-am muscat de mana in incercare de a scapa, dar in loc sa-mi dea drumul ma intoarse cu fata spre el si ma pocnii cu putere, apoi incepu sa ma stranga de gat cu ura. Simteam ca ma sufoc. Nu vroiam sa mor aici. Vroiam sa-l vad pe Randy. Politstii nu trageau pentru ca eu eram in calea lor...stiam asta, dar in cateva clipe nu va mai conta. Am bajbait cu mainile pana ce am gasit ceva prins de unul dintre buzunarele lui. Am infascat obiectul si l-am impins cu ultima farama de forta in barbatul din fata mea. I-am vazut ochii marindu-se de groaza si durere, apoi mainile ii cazura pe langa corp si se sprijinii de mine.
-Asta a fost pentru Randy, i-am spotit, in timp ce se pravalea la podea.
Unul dintre politisti veni repede si ma lua de acolo, iar altul ii verifica pulsul.
-E mort, zise intr-un final.
Am crezut ca ma voi bucura, dar din contra. Am inceput sa plang atat de tare incat politistii se speriara. Unul dintre ei veni si-mi puse peste umeri o geaca. Imi omorasem tatal. Eu...eram un ucigas.
M-am luat de acolo si m-au dus la sectie unde timp de mai multe ore imi luasera declaratii peste declaratii. Le-am povestit totul: de la viol pana la ce s-a intamplat in aceasta dimineata, omitand faptul ca eu intr-un fel sau altul planuisem totul. Abia dupa inca 4 ore mi-au dat drumul. Pe tot timpul interogatoriului un avocat fusese de fata, iar inainte sa plec m-a asigurat ca nu am de ce sa-mi fac griji. Va fi un proces, dar era clar legitima aparare. Nu voi fi acuzat de nimic.
I-am multumit, apoi am rugat pe unul dintre politistii care asistasera la intreaga scena sa ma duca la spital.
Vroiam sa-l vad pe Randy, dar ma intrebam daca el ma va mai vrea acum...
Imi omorasem tatal...ciudat, dar in minte imi veneau imagini vechi de cand eram copil si acel barbat se juca cu mine si ma iubea. Nu puteam sa le inlatur...
Cand am ajuns intr-un final la spital, aproape am alergat pana la salonul unde era Randy. Acolo l-am zarit pe Dean, care ma privea ingrijorat.
-Esti bine?Am vazut totul...
Cand m-am incruntat, a continuat: s-a dat deja la stiri. Nu sunt poze cu niciunul dintre voi, dar am stiut ca e vorba de tine.
Nu am mai zis nimic. Ce mai era de zis? M-am apropiat de patul lui Randy si i-am luat mana intr-a mea. Pentru el...trebuia sa tin minte asta. De fiecare data cand costiinta ma va sufoca, trebuia sa tin minte ca acel barbat aproape il omorase pe cel ce-l iubesc...
Am inceput din nou sa plang incet si cu suspine, pana ce am simtit o mana pe obrazul meu si am vazut ochii de pisica privindu-ma confuzi.
-De ce plangi, iubitule?
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour