Iubire de cartier

[MiraA]

Multumim de commuri fetelor :*

Capitolul 4

Drumul pana la Miranda acasa fusese scurt, dar reusisem sa ma ud si mai mult, daca asa ceva era posibil. Norocul meu ca inca ii ramsesera acasa haine de-a fratelui ei mai mare, ca altfel sigur ma alegeam cu o raceala bine meritata. De parca nu aveam destule pe cap.
Am petrecut urmatoarele ore in compania ei, povestind ce am mai facut in anii in care nu ne-am vazut si am fost mai mult decat usurat sa-mi dau seama ca sub acel invlis de femeie, se afla prietena mea din copilarie in care puteam sa am incredere si pe care o iubeam ca pe o sora.
Din pacate insa, seara a venit repede, iar la insistentele Mirandei, cum ca n-ar trebui sa umblu noaptea sigur prin locurile astea, am plecat spre casa mea.
Afara era mult mai frig decat dupamiaza si incepuse din nou sa ploua cu galeata, dar nu mi-am grabit pasul. Imi place sa simt picaturile reci de ploaie pe fata si pe corpul meu. Aveau un efect calmant si revigorant...
Am mers asa o vreme cu capul plecat in pamant, gandindu-ma pentru a mia oara la decizia pe care am luat-o...si nici acum nu eram sigur daca fusese una buna sau una prosta.
Am oftat din adancul sufletului si mi-am continuat drumul, nebagand in seama urletele ce se auzeau nu departe de mine. Oricine aveam chef de bataie, nu era problema mea. Daca se legau de mine, desigur, situatia se schimba, dar pana atunci, chiar nu vroiam sa ma bag in viata de ghetou. Nu prea era pe gustul meu...
In scurt timp tipetele incetara, iar e am zambit, gandindu-ma la cine naiba era responsabil pentru asta, dar pana sa ma pot concentra la gandurile mele, mi-au aparut in fata doi baieti ce pareau a avea varsta mea. Mi-am ridicat gulerul gecii si am vrut sa ma indepartez, cand vocea unuia dintre ei ma facu sa ma intorc:
-Hey, tu...parca te cunosc de undeva. Avea un timbru vocal dur si autoritar care imi facu pielea de gaina, dar nu am dat inapoi. Nu era bine sa-ti arati slabiciunile fata de altii.
-Nu prea cred, i-am raspuns cu o voce calma ce nu trada deloc fiorii ce ma strabateau. S-a apropiat mai mult de mine, dar tot nu am reusit sa-i vad fata din cauza cetii ce se lasase.
-Ba eu cred. Hai sa te vad. Zicand acestea ma prinse de mana si ma privii drept in ochi. Cunosteam acea privire verzuie, rece. Era colegul meu, cel ce statuse in spatele meu azi.
-Aaa,tu esti, i-am zis intr-un final si mi-am smucit mana dintr-a sa printr-o miscare rapida ce-l lua prin surprindere. Nu ma asteptam sa te vad pe aici la ora asta tarzie, i-am zis zambind. Stii, din cate am auzit sunt multe gasti care misuna pe aici. Ar trebui sa mergi acasa pana nu dai de belele.
Tipul se incrunta la mine si marai usor printre dinti, de parca l-as fi insultat, in timp ce amicul lui incepu sa rada cu pofta, stergandu-si lacrimile de la ochi. Nu prea intelegeam ce e asa de amuzant, dar nici nu ma interesa prea mult.
-Asculta aici, baiete, zise satenul ce parea scos din pepeni. Tu mie nu-mi vorbesti asa! Cine naiba te crezi?
-Sunt Brian O'Hara. I-am intis mana in semn de salut, dar nu reactiona in niciun fel.
-Doamne, am trait sa o vad si pe asta, zise celalalt tip. Cineva care nu-ti cunoaste reputiatia, Randy...si care te ia la misto.
-Taci, Dean, marai satenul care am aflat ca se numeste Randy. Mai dori sa zica ceva, dar o voce de fata il oprii.
-Brian! urla de la departare, iar cand m-am intors am putut sa o vad pe Miranda langa mine respirand greu de parca ar fi alergat cateva mile. Ti-ai uitat cartile la mine si, dar se oprii cand vazu cu cine stau de vorba. Ce naiba cauti cu tipii astia?
-Auzi aici, domnisorica, tu stii cu cine vorbesti! Ar trebui...
-Nimic special, l-am intrerupt din nou pe satenul care pun ramasag ca vroia sa ma stranga de gat. Ii avertizam ca circula gasti periculoase prin zona asta, atata tot.
-Idiotule! Ei sunt lideri de gasti, imi urla fata in fata.
Mi-am intors privirea spre cei doi si i-am masurat din cap pana-n picioare. Cel numit Dean era mai facut si avea in jur de doi metrii, dar in niciun caz nu arata ca un lider de gasca. Avea o fata de copil inocent, mai ales acum cand zambea si parul ii intra in ochi, iar celalalt...Randy, parca il cheama, era doar un pic mai inalt decat mine si destul de slabut, dar am putut sa observ imediat muschii frumosi lucrati prin hainele ude ce i se lipeau de corp.
-Bine, am zis eu ridicand din umeri indiferent. Dar banuiesc ca nu sunt singurii, deci si ei trebuie sa aiba grija pe aici, nu-i asa? i-am facut cu ochiul fetei care ma privii stupefiata.
-Esti imposibil! Sincer nu pricep de ce esti considerat unul dintre cei mai destepti tipi din tara asta.
-Este un adevarat mister...
-Haide, Miranda, nu-l lua asa de tare, zise Dean. E nou pe aici.
Celalalt nu spuse nimic,ci ma privea in continuare cu aceeasi alura fioroasa.
-Tipii astia is periculosi! Nu trebuie sa umblii cu ei.
Mi-am dat seama ca satenul ar fi vrut sa-i dea una, dar Dean il prinse la timp de brat si il potolii.
-Miranda, esti nepoliticoasa, i-am zis oftand si ciufulindu-i parul. Vorbesti de parca nu sunt prezenti. Nu e frumos din partea ta.
-Si tu esti prost, contracara ea. Nici nu stii cu ce se ocupa si...
-...nu e treaba mea si nici a ta, am continuat eu. Hai sa te duc acasa ca e tarziu deja. Mi-a parut bine sa va cunosc, baieti. Mai vorbim, le-am zis, dand sa ma indepartez cand un stranut imi captase atentia. M-am intors spre Randy ce se stergea la nas si injura usor si am oftat.
Am descheiat fermoarul gecii si mi-am dat-o jos, apoi pana sa-si dea oricare dintre ei seama ce fac, i-am pus-o pe umeri si i-am zambit. Poate esti lider de gasca, dar asta nu te va salva de la o raceala.
Facu niste ochii mari, fiind cu adevarat surpris de gestul meu, cel putin asa cred eu. Dean si Miranda pareau a fi in aceeasi stare, asa ca m-am vazut nevoit sa o prind pe fata de mana si sa o trag in directia apartametului ei.
-De ce ai facut asta? Geaca aia nu era de la mama ta? ma intrebat tot intorcandu-si privirea la cei din spatele nostru.
-Ba da, dar mi-o va da la scoala cand va venii. Nu-ti mai face atatea probleme.
-De ce naiba ai face asa ceva pentru cineva ca el? Nici macar nu-l cunosti.
-Daca am incerca sa ne ajutam mai des unii pe altii, lumea in care traim nu ar fi atat de rea, i-am zis intr-un final.
Fata a oftat, dar a tacut si restul drumului l-am facut in liniste.
Dupa ce am lasat-o acasa, am plecat si eu spre apartamentul pe care il imparteam cu tatal meu, care si in aceasta noapte era absent. M-am aruncat direct in pat, incercand sa nu ma mai gandesc la nimeni si nimic, iar in cateva minute un somn adanc imi dadu tarcoale...