22-03-2011, 11:11 PM
Salutari tuturooor :-\"
Deciii... Fic nou! >:) Eu, MiraA, ne cunoasteti de ceva timp, acum... Enjoy:*
Staati! Uit :)) [ Durerea de coloana e de vina :-j ]
Avertisment! Limbaj obscen, scene obscene! [ Nu stiu ce mi-a venit sa pun asta, da` am facut cateva gafe pe-acolo:-\" E mai bine sa precizam :*
Enjoy :*
Capitolul 1
M-am trezit la fel de lenes ca de fiecare data, injurand telefonul ce ma suna in disperare si incepeam deja sa-l urasc. Drace! Lumea asta chiar nu ma lasa sa dorm! Cu mare greutate am reusit sa imi deschid ochii umflati de somn, realizand insa ca nu ma aflu in casa mea. Unde dracului aterizasem de data asta?! M-am uitat lung in dreapta mea, observand o claie de par negru rasfirat pe perne si pe chipul posesorului sau. Incepeam sa ma irit, mai ales ca nu ii vedeam pieptul persoanei si nu-mi dadeam seama daca e fata sau baiat, dat fiind ca e acoperit cu o patura destul de groasa. Imi propusesem sa nu ma mai culc cu baieti de la ultima disputa avuta cu prietenul cel mai bun pe \'\' vanat \'\', cum ii spuneam noi.
Spre fericirea mea, am putut observa posesorul acestui par matasos care era, spre marea mea fericire si incantare, o fata. M-am dezmeticit in scurt timp si am realizat ca fata era Michelle, sora lui Matt, prietenul meu cel mai bun. Am respirat usurat in acel moment si m-am bagat la loc in patura, dand dracului telefonul ce continua sa sune in disperare. Am ajuns intr-un sfarsit la el si am raspuns, moment in care i-am auzit vocea nervoasa a lui Matt:
- Daca nu-ti misti curul din patul cui oi dormi acum te fut in cur! Ma amuza groaznic de tare afirmatia facuta de el in cazul in care eu stateam mereu sus si stia ca nu o voi face-o cu el nicio data doar de frica sa nu ni se strice prietenia, insa vocea lui continua sa ma ingrijoreze: Bai, Randy, vorbesc serios, Adeline e in coma, continua si eu am sarit din pat uimit.
- Bai, tu esti nebun?! am intrebat imit si mi-am luat boxerii pe mine. Michelle se scula si ea alarmata, iar eu, aproape dezbracat, am aruncat telefonul in pat si mi-am adunat fiecare haina aruncata prin pat si pe jos, imbracandu-ma rapid si, fara sa dau explicatii, am iesit val-vartej pe usa, dand cu aceasta.
- Cum s-a intamplat? intreb aranjandu-mi parul scurt, dar care statea ciufulit. Reusesc cat de cat sa fac suvitele rebele sa stea cat de cat, insa continuau sa-mi acopere chipul, ochii de un verde crud mai exact. Zambeam multumit privindu-mi reflexia in geamul oglinda, insa Matt imi dadu una in umar, rostind printre dinti:
- Adeline e in spital si tie iti pasa de cum arati, idiotule?
Da, asta e prietenul meu cel mai bun, un tampit cu o mie de fete, dar pe care il iubesc mult si cu care impartisem si bune si rele de-a lungul timpului si copilarisem. Ne aveam doar unul pe celalalt... Noi si gasca noastra. Desi el pleca... In curand avea sa plece in Franta, la Paris, la mama sa, pe cand eu aveam sa raman singur aici, sa ma descurc cu orasul asta nenorocit, cu Anglia, suburbiile orasului, locul cu cei mai mari borfasi, mafioti si hoti. Dar ma plangeam? Nu! Asta e cartierul meu si aici am trait si, chiar daca maine as pleca, tot aici mi-ar fi locul, fiindca nu eram persoana care sa uite ca a plecat de jos, sa uite cum a fost si cum este pe aici.
Eram zi si noapte aici si vedeam fiecare schimbare, vedeam tarfele cum dispareau, fugeam cand se dadea raidul de noapte si ne intorceam inapoi la coltul strazii, fumand marijuana si incepand sa ne-o tragem ca niste apucati. Majoritatea prietenilor mei ajunsesera la injectii, multi dintre ei murisera si lucrurile nu stateau mai bine nici pentru gasca mea acum, fiindca, desi toti eram la liceu, incazul meu, sau la colegiu, ca cei mai mari, ei toti vindeau cocaina. Ma tinusem departe de aceste lucruri, stiind ca daca voi ajunge in patima lor nu voi mai avea cum sa scap.
Viciul meu? Sexul. Imi placeau la nebunie si fetele si baietii, eram un nenorocit care futea tot ce ii cadea in cale, fara sa ii pese ca e gagica sau gagicul altuia, fara sa ii pese ca raneste sentimente, fara sa ii pese de multe lucruri. Si totusi era mult mai bine decat ceea ce se intamplase acum cu Adeline. Pur si simplu nu-mi venea sa cred cine o corupsese pe ea. Era iubita unui bun prieten de-al nostru din grup. El era plecat din oras pentru cateva zile si fata statea cuminte de obicei, insa de data asta nu intelegeam ce fusese cu ea de se drogase pana sa ajunga in coma.
Cam asta era viata noastra. Aveam doar saptispe ani si eram un depravat, dar care tinea la familia si prietenii lui si nu voia sa ii lase sa li se intample ceva rau.
- Aloo, Pamantul catre Randy! i-am auzit vocea ironica a lui Matt, dupa care mana sa ma ciufuli usor, de parca parul mi-ar fi stat. Asta era el, un tip de aproape douzeci de ani si fara niciun Dumnezeu, un pierde-vara. De faot asta eram toti care o frecam la rece prin cartier, niste pierde-vara. Parinti? Eu da, eu mai aveam. Si el avea, insa se certase cu ei si statea singur, intretinandu-se din traficul pe care il facea, fiindca ta-so nu ii mai dadea bani. Ma-sa acceptase sa il ia la ea intr-un final, dupa multe insistente ale lui si, desi ma durea ingrozitor, trebuia sa ma bucur de plecarea sa si eram incredibilde fericit ca el scapa de rahatul in care ne aflam si care nu ne asigura niciunuia vreun viitor.
- Da, sunt aici, rostesc intorcandu-ma catre el. Il priveam atent in ochi si ii zambeam, iar el se apropiase tot mai tare de mine si ma luase in brate. Ma durea ingrozitor capul si realizam cat de aproape e plecarea lui acum, insa nu voiam sa ii arat ca ma doare, fiindca stiam ca orice i-as spune ar face pentru mine. Insa eu nu eram atat de important ca el sa-si strice viitorul, asa ca acceptasem sa plece, impacandu-ma cu ideea. Ma intrebam care va fi portita mea de scapare intr-un final, insa gandurile mi-au fost intrerupte de mama Adelinei, care plangea demoralizata.
- Randy, ce s-a intamplat cu fiica mea? intreba si ma trase in bratele ei, iar eu nu stiam sa-i raspund...
- Supradoza, spun scurt si trist, nestiind ce altceva am putea spune. N-avea rost sa ascundem adevarul acum, fetele si baietii picau ca mustele in jurul nostru, iar lumea se mai lasa invartita doar de bani. Cum ma asteptam, cei fara erau lasati pe din afara. Nemultumit in ultimul hal, am reusit sa-l aud pe doctor cum ii declara decesul fetei pe care o placusem si eu candva, pe la varsta de treisprezece ani. Acum, la saptispe, nu puteam spune ca imi place cineva. Imi placeau toti si toate care-si deschideau cracii ca sa le-o trag. Da, asta eram, un nenorocit, si totusi un tigru in pat, apreciat de toata lumea.
Multe fete cuminti isi doreau si isi imaginau ca or sa ma puna cu botul pe labe, sa ma faca sa termin cu tot ceea ce faceam, insa putin imi mai pasa mie de vietile lor aiurite de fete cuminti. Cuminti? Cand s-or pune baietii si pe ele s-alege prafu` de cumintenia lor, vazusem asta din proprie experienta.
- Bai, hai la un bulgar tabac, ii spun lui Mike si acesta zambi, scotand pachetul de tigari din buzunar si apoi am iesit din spital. Nu mai avea rost sa mai stam acolo, gata, se terminase, Adeline se dusese cum se dusese si Daniel, si Catty, si multi, multi altii din gasca noastra. Si numai eu ma mentinusem tare si nu trasesem niciodata, dar nici nu aveam nevoie de asa ceva. Viata era destul de interesanta si fara droguri, desi ele constituiau realitatea acum, realitatea pentru tineri. Desi trist, e adevarat, totul se intampla...
Ne-am dus dupa blocuri, unde stateam de obicei, asezandu-ne pe scarile murdare si lipindu-ne unul de celalalt, infruntand racoarea zilei de primavara abia sosita. Isi aprinse singurul joint din pachet, restul fiind doar tigari normale, si incepu sa traga usor in el.
- Aah, p-asta o fumez...
- I-o trag ma-tii daca nu-mi dai si mie, rostesc si Matt incepu sa rada, intorcandu-se spre mine si dandu-mi sa trag din tigare. Adoram sa ma simt dus pe nori, arzand-o pervers ca de fiecare data. Asta era viata mea, cu cineva care se fute langa mine si o ceata de fum de tigara cu droguri in ea, o ceata densa pe care s-o poti taia si cu cutitul sau, mai bine, sa n-o poti taia deloc.
Mi-am lasat capul pe umarul celui mai bun prieten al meu si mi-am tras genunchii la piept, ascultandu-i vocea calma si sincera:
- Baai, mie nu-mi vine sa cred ca s-a dus... Si plec si eu, rosti incet si am zambit cu tristete.
- Daca nu ma suni in fiecare zi divortez, spun si incepuram sa radem amandoi, dupa care i-am auzit promisiunea ca o va face. Stiam amandoi ca prietenia voastra va ramane doar o amintire a trecutului, fiecare va merge pe drumul sau, isi va face noi prieteni si multe, multe alte lucruri. Avea sa-mi lipseasca groaznic de mult baiatul asta, insa imi era imposibil sa fac ceva... Drac impielitat ce esti, imi va fi al dracului de dor de tine! am spus trist si l-am pupat pe botic fara sa-mi pese de oamenii care se uitau la noi cu sfiala, de parca ne-am trage-o acolo, in vazul lor.
- Si mie... Randy, nu vreau sa aud ca ai murit de supradoza sau mai stiu eu ce, imi spuse si am chicotit usor. Ne-am ridicat apoi amandoi de pe scarile murdare si am pornit impreuna catre casele noastre, despartindu-ne la jumatate printr-un sarut lung.
Desi erau atatea de spus, noi nu spuneam nimic... Doar taceam si taceam, doar atat. Apoi plecase...
\'\' Oare mie ce-mi va schimba viata? \'\', m-am intrebat trist in acel moment...
Deciii... Fic nou! >:) Eu, MiraA, ne cunoasteti de ceva timp, acum... Enjoy:*
Staati! Uit :)) [ Durerea de coloana e de vina :-j ]
Avertisment! Limbaj obscen, scene obscene! [ Nu stiu ce mi-a venit sa pun asta, da` am facut cateva gafe pe-acolo:-\" E mai bine sa precizam :*
Enjoy :*
Capitolul 1
M-am trezit la fel de lenes ca de fiecare data, injurand telefonul ce ma suna in disperare si incepeam deja sa-l urasc. Drace! Lumea asta chiar nu ma lasa sa dorm! Cu mare greutate am reusit sa imi deschid ochii umflati de somn, realizand insa ca nu ma aflu in casa mea. Unde dracului aterizasem de data asta?! M-am uitat lung in dreapta mea, observand o claie de par negru rasfirat pe perne si pe chipul posesorului sau. Incepeam sa ma irit, mai ales ca nu ii vedeam pieptul persoanei si nu-mi dadeam seama daca e fata sau baiat, dat fiind ca e acoperit cu o patura destul de groasa. Imi propusesem sa nu ma mai culc cu baieti de la ultima disputa avuta cu prietenul cel mai bun pe \'\' vanat \'\', cum ii spuneam noi.
Spre fericirea mea, am putut observa posesorul acestui par matasos care era, spre marea mea fericire si incantare, o fata. M-am dezmeticit in scurt timp si am realizat ca fata era Michelle, sora lui Matt, prietenul meu cel mai bun. Am respirat usurat in acel moment si m-am bagat la loc in patura, dand dracului telefonul ce continua sa sune in disperare. Am ajuns intr-un sfarsit la el si am raspuns, moment in care i-am auzit vocea nervoasa a lui Matt:
- Daca nu-ti misti curul din patul cui oi dormi acum te fut in cur! Ma amuza groaznic de tare afirmatia facuta de el in cazul in care eu stateam mereu sus si stia ca nu o voi face-o cu el nicio data doar de frica sa nu ni se strice prietenia, insa vocea lui continua sa ma ingrijoreze: Bai, Randy, vorbesc serios, Adeline e in coma, continua si eu am sarit din pat uimit.
- Bai, tu esti nebun?! am intrebat imit si mi-am luat boxerii pe mine. Michelle se scula si ea alarmata, iar eu, aproape dezbracat, am aruncat telefonul in pat si mi-am adunat fiecare haina aruncata prin pat si pe jos, imbracandu-ma rapid si, fara sa dau explicatii, am iesit val-vartej pe usa, dand cu aceasta.
- Cum s-a intamplat? intreb aranjandu-mi parul scurt, dar care statea ciufulit. Reusesc cat de cat sa fac suvitele rebele sa stea cat de cat, insa continuau sa-mi acopere chipul, ochii de un verde crud mai exact. Zambeam multumit privindu-mi reflexia in geamul oglinda, insa Matt imi dadu una in umar, rostind printre dinti:
- Adeline e in spital si tie iti pasa de cum arati, idiotule?
Da, asta e prietenul meu cel mai bun, un tampit cu o mie de fete, dar pe care il iubesc mult si cu care impartisem si bune si rele de-a lungul timpului si copilarisem. Ne aveam doar unul pe celalalt... Noi si gasca noastra. Desi el pleca... In curand avea sa plece in Franta, la Paris, la mama sa, pe cand eu aveam sa raman singur aici, sa ma descurc cu orasul asta nenorocit, cu Anglia, suburbiile orasului, locul cu cei mai mari borfasi, mafioti si hoti. Dar ma plangeam? Nu! Asta e cartierul meu si aici am trait si, chiar daca maine as pleca, tot aici mi-ar fi locul, fiindca nu eram persoana care sa uite ca a plecat de jos, sa uite cum a fost si cum este pe aici.
Eram zi si noapte aici si vedeam fiecare schimbare, vedeam tarfele cum dispareau, fugeam cand se dadea raidul de noapte si ne intorceam inapoi la coltul strazii, fumand marijuana si incepand sa ne-o tragem ca niste apucati. Majoritatea prietenilor mei ajunsesera la injectii, multi dintre ei murisera si lucrurile nu stateau mai bine nici pentru gasca mea acum, fiindca, desi toti eram la liceu, incazul meu, sau la colegiu, ca cei mai mari, ei toti vindeau cocaina. Ma tinusem departe de aceste lucruri, stiind ca daca voi ajunge in patima lor nu voi mai avea cum sa scap.
Viciul meu? Sexul. Imi placeau la nebunie si fetele si baietii, eram un nenorocit care futea tot ce ii cadea in cale, fara sa ii pese ca e gagica sau gagicul altuia, fara sa ii pese ca raneste sentimente, fara sa ii pese de multe lucruri. Si totusi era mult mai bine decat ceea ce se intamplase acum cu Adeline. Pur si simplu nu-mi venea sa cred cine o corupsese pe ea. Era iubita unui bun prieten de-al nostru din grup. El era plecat din oras pentru cateva zile si fata statea cuminte de obicei, insa de data asta nu intelegeam ce fusese cu ea de se drogase pana sa ajunga in coma.
Cam asta era viata noastra. Aveam doar saptispe ani si eram un depravat, dar care tinea la familia si prietenii lui si nu voia sa ii lase sa li se intample ceva rau.
- Aloo, Pamantul catre Randy! i-am auzit vocea ironica a lui Matt, dupa care mana sa ma ciufuli usor, de parca parul mi-ar fi stat. Asta era el, un tip de aproape douzeci de ani si fara niciun Dumnezeu, un pierde-vara. De faot asta eram toti care o frecam la rece prin cartier, niste pierde-vara. Parinti? Eu da, eu mai aveam. Si el avea, insa se certase cu ei si statea singur, intretinandu-se din traficul pe care il facea, fiindca ta-so nu ii mai dadea bani. Ma-sa acceptase sa il ia la ea intr-un final, dupa multe insistente ale lui si, desi ma durea ingrozitor, trebuia sa ma bucur de plecarea sa si eram incredibilde fericit ca el scapa de rahatul in care ne aflam si care nu ne asigura niciunuia vreun viitor.
- Da, sunt aici, rostesc intorcandu-ma catre el. Il priveam atent in ochi si ii zambeam, iar el se apropiase tot mai tare de mine si ma luase in brate. Ma durea ingrozitor capul si realizam cat de aproape e plecarea lui acum, insa nu voiam sa ii arat ca ma doare, fiindca stiam ca orice i-as spune ar face pentru mine. Insa eu nu eram atat de important ca el sa-si strice viitorul, asa ca acceptasem sa plece, impacandu-ma cu ideea. Ma intrebam care va fi portita mea de scapare intr-un final, insa gandurile mi-au fost intrerupte de mama Adelinei, care plangea demoralizata.
- Randy, ce s-a intamplat cu fiica mea? intreba si ma trase in bratele ei, iar eu nu stiam sa-i raspund...
- Supradoza, spun scurt si trist, nestiind ce altceva am putea spune. N-avea rost sa ascundem adevarul acum, fetele si baietii picau ca mustele in jurul nostru, iar lumea se mai lasa invartita doar de bani. Cum ma asteptam, cei fara erau lasati pe din afara. Nemultumit in ultimul hal, am reusit sa-l aud pe doctor cum ii declara decesul fetei pe care o placusem si eu candva, pe la varsta de treisprezece ani. Acum, la saptispe, nu puteam spune ca imi place cineva. Imi placeau toti si toate care-si deschideau cracii ca sa le-o trag. Da, asta eram, un nenorocit, si totusi un tigru in pat, apreciat de toata lumea.
Multe fete cuminti isi doreau si isi imaginau ca or sa ma puna cu botul pe labe, sa ma faca sa termin cu tot ceea ce faceam, insa putin imi mai pasa mie de vietile lor aiurite de fete cuminti. Cuminti? Cand s-or pune baietii si pe ele s-alege prafu` de cumintenia lor, vazusem asta din proprie experienta.
- Bai, hai la un bulgar tabac, ii spun lui Mike si acesta zambi, scotand pachetul de tigari din buzunar si apoi am iesit din spital. Nu mai avea rost sa mai stam acolo, gata, se terminase, Adeline se dusese cum se dusese si Daniel, si Catty, si multi, multi altii din gasca noastra. Si numai eu ma mentinusem tare si nu trasesem niciodata, dar nici nu aveam nevoie de asa ceva. Viata era destul de interesanta si fara droguri, desi ele constituiau realitatea acum, realitatea pentru tineri. Desi trist, e adevarat, totul se intampla...
Ne-am dus dupa blocuri, unde stateam de obicei, asezandu-ne pe scarile murdare si lipindu-ne unul de celalalt, infruntand racoarea zilei de primavara abia sosita. Isi aprinse singurul joint din pachet, restul fiind doar tigari normale, si incepu sa traga usor in el.
- Aah, p-asta o fumez...
- I-o trag ma-tii daca nu-mi dai si mie, rostesc si Matt incepu sa rada, intorcandu-se spre mine si dandu-mi sa trag din tigare. Adoram sa ma simt dus pe nori, arzand-o pervers ca de fiecare data. Asta era viata mea, cu cineva care se fute langa mine si o ceata de fum de tigara cu droguri in ea, o ceata densa pe care s-o poti taia si cu cutitul sau, mai bine, sa n-o poti taia deloc.
Mi-am lasat capul pe umarul celui mai bun prieten al meu si mi-am tras genunchii la piept, ascultandu-i vocea calma si sincera:
- Baai, mie nu-mi vine sa cred ca s-a dus... Si plec si eu, rosti incet si am zambit cu tristete.
- Daca nu ma suni in fiecare zi divortez, spun si incepuram sa radem amandoi, dupa care i-am auzit promisiunea ca o va face. Stiam amandoi ca prietenia voastra va ramane doar o amintire a trecutului, fiecare va merge pe drumul sau, isi va face noi prieteni si multe, multe alte lucruri. Avea sa-mi lipseasca groaznic de mult baiatul asta, insa imi era imposibil sa fac ceva... Drac impielitat ce esti, imi va fi al dracului de dor de tine! am spus trist si l-am pupat pe botic fara sa-mi pese de oamenii care se uitau la noi cu sfiala, de parca ne-am trage-o acolo, in vazul lor.
- Si mie... Randy, nu vreau sa aud ca ai murit de supradoza sau mai stiu eu ce, imi spuse si am chicotit usor. Ne-am ridicat apoi amandoi de pe scarile murdare si am pornit impreuna catre casele noastre, despartindu-ne la jumatate printr-un sarut lung.
Desi erau atatea de spus, noi nu spuneam nimic... Doar taceam si taceam, doar atat. Apoi plecase...
\'\' Oare mie ce-mi va schimba viata? \'\', m-am intrebat trist in acel moment...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour