Reprezentantele sexului frumos

[Juneko]

OOC: Scuuuuze de intarziere, >.< si de lipsa indelungata. Am revenit si sper sa nu se intample sa mai lipsesc. :D. Drept "bomboana" ca sa ma iertati pentru intarziere, am facut capitolul ceva mai lung. Stiu ca are cam mult dialog sec si putina descriere >.<...dar oricum, sper sa va placa.

BIC:

Capitolul III- Soc...la puterea n

Fara sa anunte, o blonda isi facu aparitia in camera. Avea parul impletit, ochii albastri inchisi si purta o rochie draguta, neagra, stramta, ce incepea de la gat si se termina undeva mai jos de genunchi.
Am privit-o pe fata. Se uita la noi indiferenta, cautand din priviri pe cineva. Intr-un final lua cuvantul:
- Amelia, te cauta directoarea. Ah si tu(pauza de 5 secunde, probabil pentru a-si aminti numele meu)...domnisoara Hillen.
- Lorelai, am raspuns eu sec. Zi-mi Lorelai.
Nu raspunse. Repeta faptul ca suntem chemate de directoare si iesi. Am privit-o pe Amelia nedumerita. Ea doar dadea ochii peste cap, bolborosind Dumnezeu stie ce.
Am deschis usa, permitandu-i pistruiatei sa iasa, urmata de mine.
Pe drum nu m-am putut abtine sa nu o bombardez cu intrebari.
- Cine e fata? Ce e cu rochia? De ce ne cheama?
Roscata tacu. Pe hol se auzeau doar pasii nostri. Eu stateam cu "sufletul la gura" asteptand raspunsuri.
- Unu, incepu ea. Fata aia e Rosetta. Dupa parerea mea, tafnoasa lumii. Are impresia ca e "the best girl in the world" ca sa citez.
Deci clar. Trebuia sa ma feresc de ea. Nu ma omor dupa scorpii.
- Doi. Imbracamintea aia e uniforma. Nu prea imi place mie cum imi sta, dar daca e obligatorie, ofta.
Raspunsul trei ma facu sa ma amuz, incat uitasem sa intreb pentru ce mai trebuie uniforma. Eh, lasa, aflu de la directoare.
- Trei. Pe tine nu stiu de ce te cheama, dar eu am intrat intr-un bucluc. Caminul asta are o servitoare care imi e extrem de antipatica. Baba de 50 de ani, care arata ca o vrajitoare din cartile cu basme. La propriu! Are un nas asa mare si o fata plina de riduri...ei, da stai ca o sa o intalnesti si tu.
Se opri cateva clipe din vorbit, tusind scurt, apoi continua:
- Si eu sunt absolut SIGURA ca ea mi-a furat o sticla de whisky luna trecuta. A gasit-o si a luat-o. Si acum incerc sa o prind ca fumeaza sau e alcoolica, pentru a fi concediata. N-am reusit decat odata sa o pozez si atunci cineva mi-a furat pozele.
Am inceput sa rad. Era asa de amuzanta istorisirea! Cred ca Amelia era poznasa camerei, dupa cum intelesesem.
Roscata ma fulgera, rosind. Tusi scurt, apoi mari pasul.
- Serios, nu vad ce e de ras. Doar...
Se opri in fata unei usi albe. Avea o placuta intitulata "Biroul directorului". Roscata batu la usa, intrand la semnalul primit. Am urmat-o, inchizand usa dupa mine.
Doamna Dorsley statea intr-un fotoliu de piele (autentica, dupa cum arata) privindu-ne nepasator. Ceru sa luam loc, dupa care lua o gura de cafea dintr-o ceasca din portelan decorat.
Ne-am asezat pe doua scaune, care se dovedira extrem de comode.
- Domnisoara Larosse, puteti fi draguta sa imi spuneti ce cautati in camera domnisoarei Windor?(Domnisoara Windor fiind, dupa cum am inteles, menajera)
Am tusit scurt, uimita. Credeam eu ca Amelia era...cum era, dar nici chiar asa!
- Sticle de bere sau de whisky. Eventual un pachet de tigari.
Isi tinea mainile pe piept, spatele drept, privirea oarecum nepasatoare. Ma surprindea in totalitate. Parca ar fi fost una din piesele acelea de teatru seci in care nu intelegi nimic.
- Domnisoara, va rog din tot sufletul sa nu mai intrati in camerele oamenilor fara acceptul lor. Si nu mai inventati scuze nefondate.
- Dar…
Directoarea n-o lasa sa termine. Prin cateva semne ale mainii ii facu semn Ameliei sa iasa. Aceasta nu raspunse, iesind in viteza. Semnele furiei sale se evidentiasera din foile cazute de pe birou.
Doamna le ridica, oftand puternic. Puteam deslusi vag cateva borboroseli precum : « Cand se va cuminti fata asta ? » sau ceva asemanator.
Mai lua o gura de cafea, ridicandu-si privirea spre mine. Puteam sa jur ca o vazusem mirata de prezenta mea ! Eh, sunt un chip usor de uitat, recunosc.
- Domnisoara Hillen, ma bucur ca v-ati cunoscut colegele. Am dorit sa te chem pentru a-ti prezenta regulamentului scolii de maniere „ Hudsson „.
Stop, stop, stop. Sa se opreasca putin actiunea. Scoala de maniere ? Sper ca n-am nevoie de aparate auditive.
I-am comunicat acest lucru(intr-un mod mult mai elegant, desigur) si directoarei, care paru vadit surprinsa.
- Domnisoara Hillen, nu v-a anuntat mama dumneavoastra? Acesta este totodata un camin, cat si o scoala de maniere. Aici invatati cum sa va comportati civilizat.
- Nu- nu am fost anuntata. Dar am si universitate, cum voi putea participa la amandoua?
Ea ofta.
- Deci nu stiti nimic.
Nu, nu stiu nimic! Ar mai fi ceva de stiut? Caci daca da, am mii de motive sa ma iau la harta cu mama. Cum putea sa imi ascunda asta?
- Universitatea la care sunteti inscrisa este sustinuta financiar si social de scoala de fete „Hudsson” si de scoala de baieti „ Saint Wellborn”. Dupa ce programul se termina, toti elevii vin in aceste camine. De asemenea, timpul liber se desfasoara tot aici.
Doamna Dorsley continua sa vorbeasca. Dar eu deja nu mai eram atenta. Ma concentram pe cea ce creierul meu asimilase, incercand sa inteleg. La o adica, eu fusesem dusa de nas. Simplu ca buna-ziua! Oh, deci da...de asta mama si-a luat asa repede talpasita! De obicei sta zeci de ore dandu-mi sfaturi cu cea ce trebuie si cea ce nu trebuie sa fac, desi ii repet la nesfarsit ca nu mai am 3 ani. Deobicei, vorbesc cu peretii.
Un zgomot puternic, venit din fata, ma facu sa tresar la fel de puternic. Ma uitam in jur buimaca, pana cand am intalnit privirea piezisa a doamnei. Mi-am scuturat putin capul, incercand sa revin la realitate.
In fata mea, pe birou, statea un dosar imens, din carton colorat in bej.
M-am uitat pe rand cand la obiect, cand la directoare, de vreo 2 ori, pana cand aceasta lua cuvantul.
- Este regulamentul.
Ce, ce? Regulamentul? Cred ca toata seria Harry Potter la un loc e mai scurta decat parea el. Doamna Dorsley ignora privirea mea uimita si continua, cu o acrime imposibil de descris.
- Inauntru ai si o sectiune cu uniforma, sa iti alegi modelul in seara asta. In doua zile, ar trebui sa vina.
O bataie destul de puternica in usa intrerupse discutia. Inauntru isi facu aparitia Rosetta. Multumesc, Dumnezeule!
- Doamna directoare Dorsley, a venit a doua eleva. Va asteapta dumnealor pe hol.
Avand acordul, am iesit. Momentan, nu imi venea sa ma gandesc decat la mama. In ce bucluc ma mai bagase?