Nu merge în stânga, e diferit.

[Lust.]

Bună .
Să nu aud replici gen „ Uite la ea, de la yaoi a trecut la yuri ! ” . Da ? Că vreau şi eu să încerc ceva nou. Din nou, dar nu contează. Accept orice gen de critică, părere dar nici una în batjocură.
Btw, după cum v-aţi dat seama fic-ul e yuri. Să nu mai lungesc discuţia degeaba ~
Lectură plăcută !

Capitolul întâi.

- Nesuferit mai eşti, Gabriel ! Sunt frumoasă şi nu mai comenta atâta ! Zice şatena pe un ton plăcut şi începe să ţopăie prin dormitorul plin de tablouri colorate, cu pereţii albi şi plini de pete ba mov, ba verzi sau albastre, şi nu în ultimul rând, cu zecile ei de perne mari şi pufoase. Desigur, toate în culori care mai de care mai deschise şi parcă pline de veselie, cum era şi ea, de altfel. Se opri brusc în faţa băiatului de optsprezece ani şi afişă un zâmbet dulce şi gingaş, începând să se joace cu brăţările de pe mâna dreaptă.

Gabriel o privi amuzat şi surâse uşor, studiind-o parcă din cap până-n picioare.
- Da, da, Abigai, eşti absolut superbă ! O aprobă băiatul şi-şi ciufuli părul brunet, cu mici reflxi de şaten.
Tânăra îşi păstră zâmbetul şi i se văzu în ochii căprui, înţesaţi de-o pereche de gene mari şi întunecate , o mică sclipire de veselie.
- Gabriel, îmi răspunzi la o întrebare ? Şatena se aşeză jos, dându-şi părul puţin ondulat pe spate. Brunetul dădu din cap în semn că da şi zâmbi finuţ, urmărindu-i atent mişcările
- Bine. Dacă mâine, sau în orice altă zi, aş deveni faimoasă, ai mai fi drăgălaşul meu şi cel mai bun prieten ?
- Ce întrebare e asta, Abby ? Sigur că aş fi. Nu eşti tu pitica mea ?
O alintă acesta şi ea doar chicoti inocentă, aşezându-se pe covoraşul alb şi pufos.
- Când mergem la cursul de actorie ? Întreba Gabriel şi se uită în treacăt la ceasul de pe perete. Mări ochii şi înjură şoptit, ridicând-o brusc pe fată în picioare.
- Am întârziat sau ce ? Abby se uită şi ea la ceas şi oftă. Nu întârziaseră, dar nu peste mult timp cursul avea să înceapă.

Îşi luă mai mult leneşă jacheta de pe scaun şi-l urmă pe băiatul care o luase la fugă pe scări. Amândoi ieşiră afară fără umbrelă, şi începuse să ploauă cu găleata. Dar pe niciunul nu-l interesă. Râseră amuzaţi şi începură să alerge grăbiţi spre teatru sub picăturile reci de ploaie. Se opriră la staţia de autobuz, crezând că nu l-au pierdut, dar era greşit. Prin faţa lor trecu o maşină în viteză, udându-i leoarcă. Se priviră un timp, înjurându-l pe şofer şi o luară din nou la fugă.

După multe minute ajunseră la teatru. Intrară cu paşi timizi, fiind uzi din cap până în picioare, buclele lui Abby fiind făcute praf, iar tricoul de abia cumpărat a lui Gabriel cam la fel.
- Noi, ne pare rău...Începură amândoi când intrară în amfiteatrul gol. Nimeni nu era în el, doar două fete şi profesoara. Femeia, în vârstă de treizeci de ani, îi privi lung şi clătină dezamăgită din cap. Nu spuse nimic, doar întinse degetul spre vestiar şi îşi întoarse privirea către fetele de pe scena. Abigail se strâmbă, începând să comenteze , Gabriel încercând de fapt să o calmeze pe fată.
Şatenă îşi trase repede pe ea alţi blugi şi un tricou negru, strângându-şi părul într-un coc dezordonat, câteva şuviţe căzându-i pe gâtul lung şi albicios.
Gabriel se schimbă şi el, măcar nu fuseseră atât de tonţi încât să-şi uite rucsacele cu haine de schimb. O urmă calm pe fată, rugând-o să se calmeze, dar nu era chip.

Abigail tot mormăia, dar îşi închise brusc gura când auzi un glas nou inundând încăperea imensă. Se duse cu paşi mai mari spre scenă şi afişă cel mai drăgălaş zâmbet al ei, privind-o ciudat pe fata cea nouă. Gabriel se aşeză pe un scun, lângă profesoară şi femeia zâmbi mulţumită, întinzându-i nişte fişe.
- Abby, ea este Aimee . E venită din Franţa şi va fi colegă cu tine pe roluri, adică până se împart rolulile ca sfârşit, tu vei rămâňe Alice, iar ea Regina. Comentarii ? Profesoara le priveşte pe ambele fete atentă şi zâmbeşte mulţumită când vede că niciuna nu spune ceva. De fapt, ele erau ocupate să se holbeze una la alta. Aimee avea un zâmbet mic şi drăguţ pe chip, părul întunecat şi drept căzându-i pe umeri. O privea atentă pe Abigail care rămăsese cu buzele între-deschise. Adică ea va lupta pentru Alice cu una ca ea ? Hăh, fata asta nu ştia cu cine se pune ! Abigail pufni şi-şi drese glasul, dându-şi o şuviţă de par de pe frunte la o parte.

- Abigail Heriette , mai pe scurt Abby. Pot spune că sunt încântată să te cunosc, Aimee. Zice ea şi se duce cu paşi drepţi înspre marginea scenei, cerându-şi scenariul .
- Aimee Bell . La fel, Abby . Spuse şi bruneta, şi la fel ca Abigail, îşi lua scenariu.
Răsfoi o clipă, apoi se ridică , ingorându-i totaul pe profesoară şi Gabriel . Se duse la Abby şi afişă un zâmbet adorabil, plin de energie.
- Ce-i ? Şatena îşi ridică privirea din scenariul ei şi îi văzu zâmbetul . Se încruntă, nimeni nu-i fura zâmbetele, decât ea însuşi, dacă aşa ceva era posibil. De accea, Abigail schiţă un zâmbet gingaş şi inocent, unul asemenător cu al unui copil mic.
- Vreau să repetăm împreună. Dacă vrei şi tu, desigur. Ne putem duce la cafenea, după curs ? O întrebă pe un ton plăcut şi dulce Aimee, aşezându-se lângă ea.

Abigail doar aprobă din cap şi îşi coborâ privirea înspre scenariu, păstrându-şi zâmbetul. Tipa asta avea să afla cine era scumpa de Abby. Nimeni nu se punea cu ea, de fapt, nimeni nu încerca să se pună cu ea. Poate că toţi ştiau sfârşitul. Abigail câştiga.

____
Capitolul este necorectat, deci îmi cer mii de scuze pentru greşelile posibile de tastare/exprimare. Sper , totuşi, c-o să vă placă.
Lectură plăcută again.