04-10-2008, 05:54 PM
Capitolul 2 - Ora de dirigentie
Noaptea s-a scurs repede si dimineata si-a facut aparitia. Ceasul incepu sa sune in camera rozaliei. Ea era treaza de mult si se uita pe geam ca de fiecare data. Era locul ei preferat. Dupa ce cesul suna in continu cateva minute, se hotara sa il inchida, dupa care se duse in camera lui Saiko. Saiko inca dormea, dar Ami se hotari sa o trezeasca, pentru ca nu vroia sa intarzie la gradinita.
- Haide Saiko! Trezeste-te! O sa intarzi la gradinita!zise bland adolescenta.
Saiko se trezise imediat. Nu vroia sa o supere pe sora ei mai mare. Dupa cateva minute fetele iesisera din apartamentul lor mic, tinandu-se de mana, ca deobicei. Stateau la etajul 4 asa ca atrebuit sa coboare mai multe scari pentru a iesi afara din bloc.
La intrarea din bloc Ren impreuna cu gasca lui stateau acolo. Ajungand Ami si Saiko la intrare, Ren a inceput sa spuna sarcastic:
- Ce faci la ora asta, Ami? Scoala incepe abia peste 3 ore.
Ami nu spuse nimic si continua sa mearga mai departe.
- Daca nu te intereseaza ce facem noi, atunci vom veni cu tine. Sper ca nu te superi. spuse brunetul, dupa care rase sarcastic.
Au inceput sa mearga spre gradinita urmati de Ren si gasca lui.
- Ami! Doamna educatore mi-a spus sa te che azi la ora 5, pentru ca vrea sa vorbeasca cu tine. zise surioara ei.
- Bine. Am sa vin.
Ren era foarte uimit. Pana sic u sora ei era asa de rece. A vrut sa o intrebe de ce trebuie sa mearga ea la gradinita. Putea sa mearga mama ei, dar s-a razgandit. Stia ca nu ii va raspunde.
Dupa ce rozalia o lasa pe Saiko la gradinita, se indrepta la spre magazinul de haine de vis-a-vi. Intra in el si se duse in spatele tejghelei.
- Va pot ajuta cu ceva? zise rozalia politicoasa.
- Lucrezi aici? De ce? intreba Tamaki curios.
- Pentru ca spre deosebire de voi, eu am nevoie de bani ca sa traiesc. Eu nu pot sa ii cer la mami si lui tati sa imi dea bani, cum faceti voi. zise cu o privire de gheata Ami.
Dupa toata scena asta, gasca se hotari sa o lase in pace, asa ca plecara.
Venise si timpul sa mearga la scoala. Ami era cat pe ce sa intarzie, dar a ajuns exact la timp.
Se aseza in ultima banca, unde deja se afla Yuki. Nu peste mult timp in clasa aparu si diriginta lor.
- Buna ziua copii! zise femeia.
- Buna ziua! zisera toti in cor.
- Pentru ca ieri nu am avut timp sa ne cunoastem, astazi vom face cunostiinta. Vreau sa puneti scaunele in cerc si sa va luati un obiect...obiectul care este cel mai de pret pentru voi.
Toti isi puse scaunele in cerc si asteptara sa vada ce se intampla mai departe.
- Obiectul meu cel mai de pret este aceasta fotografie cu fiica mea. Pentru ca ea este cea mai mare comoara a mea, spuse diriginta. Acum spuneti-mi si voi care este obiectul cel mai de pret al vostru, si de ce.
Nimeni nu vroia sa inceapa sa povesteasca, iar diriginta lor a vazut asta si ea l-a numit pe Ren sa inceapa.
Ren a scos din buzunar un medalion si dupa care a spus cu putin tristete in voce:
- Acesta a fost a tatalui meu, care a cum este mort. A fost singura persoana care a crezut ca pot face mai multe decat si-a imaginat cineva ca pot sa fac. Dupa acest discurs, Ren si-a dat seama ca devine prea sentimental si a schimbat repede tonul lui trist cu unul sarcastic, ca deobicei.
- Dar acum a murit si nu am ce face, asta e! zise brunetul zambind sarcastic.
- Oooh... bine, Ren! zise diriginta putin socata de ultimele lui cuvinte. Cine urmeaza?
Toti elevii au urmat unul cate unu pana a mai ramas doar un elev de aratat obiectul de pret si anume...Ami.
- Acesta este jurnalul meu. Este cel mai depret lucru pe care il am si pe care il voi avea. zise rozalia cu raceala in voce.
- Si de ce este asa de important? spuse diriginta, parca fiindu-i frica de ce urma sa spuna.
- Nu cred ca ai vrea sa sti! spuse Ami, de parca cel mai rece loc din lume s-a asezat in ochii si vocea ei.
Allison nu mai apuca sa spuna nimic ca soneria anunta sfrasitul orei. Toti se ingramadeau sa iasa afara, doar era vineri.
Ami a ramas calma ca deobicei si s-a dus la gradinita dupa Saiko.
medalionul:![[Imagine: colierul.jpg?o=33]](http://media.photobucket.com/image/medalion/kaleido_angel/colierul.jpg?o=33)
Noaptea s-a scurs repede si dimineata si-a facut aparitia. Ceasul incepu sa sune in camera rozaliei. Ea era treaza de mult si se uita pe geam ca de fiecare data. Era locul ei preferat. Dupa ce cesul suna in continu cateva minute, se hotara sa il inchida, dupa care se duse in camera lui Saiko. Saiko inca dormea, dar Ami se hotari sa o trezeasca, pentru ca nu vroia sa intarzie la gradinita.
- Haide Saiko! Trezeste-te! O sa intarzi la gradinita!zise bland adolescenta.
Saiko se trezise imediat. Nu vroia sa o supere pe sora ei mai mare. Dupa cateva minute fetele iesisera din apartamentul lor mic, tinandu-se de mana, ca deobicei. Stateau la etajul 4 asa ca atrebuit sa coboare mai multe scari pentru a iesi afara din bloc.
La intrarea din bloc Ren impreuna cu gasca lui stateau acolo. Ajungand Ami si Saiko la intrare, Ren a inceput sa spuna sarcastic:
- Ce faci la ora asta, Ami? Scoala incepe abia peste 3 ore.
Ami nu spuse nimic si continua sa mearga mai departe.
- Daca nu te intereseaza ce facem noi, atunci vom veni cu tine. Sper ca nu te superi. spuse brunetul, dupa care rase sarcastic.
Au inceput sa mearga spre gradinita urmati de Ren si gasca lui.
- Ami! Doamna educatore mi-a spus sa te che azi la ora 5, pentru ca vrea sa vorbeasca cu tine. zise surioara ei.
- Bine. Am sa vin.
Ren era foarte uimit. Pana sic u sora ei era asa de rece. A vrut sa o intrebe de ce trebuie sa mearga ea la gradinita. Putea sa mearga mama ei, dar s-a razgandit. Stia ca nu ii va raspunde.
Dupa ce rozalia o lasa pe Saiko la gradinita, se indrepta la spre magazinul de haine de vis-a-vi. Intra in el si se duse in spatele tejghelei.
- Va pot ajuta cu ceva? zise rozalia politicoasa.
- Lucrezi aici? De ce? intreba Tamaki curios.
- Pentru ca spre deosebire de voi, eu am nevoie de bani ca sa traiesc. Eu nu pot sa ii cer la mami si lui tati sa imi dea bani, cum faceti voi. zise cu o privire de gheata Ami.
Dupa toata scena asta, gasca se hotari sa o lase in pace, asa ca plecara.
Venise si timpul sa mearga la scoala. Ami era cat pe ce sa intarzie, dar a ajuns exact la timp.
Se aseza in ultima banca, unde deja se afla Yuki. Nu peste mult timp in clasa aparu si diriginta lor.
- Buna ziua copii! zise femeia.
- Buna ziua! zisera toti in cor.
- Pentru ca ieri nu am avut timp sa ne cunoastem, astazi vom face cunostiinta. Vreau sa puneti scaunele in cerc si sa va luati un obiect...obiectul care este cel mai de pret pentru voi.
Toti isi puse scaunele in cerc si asteptara sa vada ce se intampla mai departe.
- Obiectul meu cel mai de pret este aceasta fotografie cu fiica mea. Pentru ca ea este cea mai mare comoara a mea, spuse diriginta. Acum spuneti-mi si voi care este obiectul cel mai de pret al vostru, si de ce.
Nimeni nu vroia sa inceapa sa povesteasca, iar diriginta lor a vazut asta si ea l-a numit pe Ren sa inceapa.
Ren a scos din buzunar un medalion si dupa care a spus cu putin tristete in voce:
- Acesta a fost a tatalui meu, care a cum este mort. A fost singura persoana care a crezut ca pot face mai multe decat si-a imaginat cineva ca pot sa fac. Dupa acest discurs, Ren si-a dat seama ca devine prea sentimental si a schimbat repede tonul lui trist cu unul sarcastic, ca deobicei.
- Dar acum a murit si nu am ce face, asta e! zise brunetul zambind sarcastic.
- Oooh... bine, Ren! zise diriginta putin socata de ultimele lui cuvinte. Cine urmeaza?
Toti elevii au urmat unul cate unu pana a mai ramas doar un elev de aratat obiectul de pret si anume...Ami.
- Acesta este jurnalul meu. Este cel mai depret lucru pe care il am si pe care il voi avea. zise rozalia cu raceala in voce.
- Si de ce este asa de important? spuse diriginta, parca fiindu-i frica de ce urma sa spuna.
- Nu cred ca ai vrea sa sti! spuse Ami, de parca cel mai rece loc din lume s-a asezat in ochii si vocea ei.
Allison nu mai apuca sa spuna nimic ca soneria anunta sfrasitul orei. Toti se ingramadeau sa iasa afara, doar era vineri.
Ami a ramas calma ca deobicei si s-a dus la gradinita dupa Saiko.
medalionul: