13-07-2011, 04:34 PM
După mult timp, am venit cu capitolul trei. Chiar a ajuns să îmi placă ideea fic`ului și nu vreau să renunț la el. :]] Mulțumesc de comentarii, sper să vă placă și acest capitol. * huggies *
[center]Capitolul trei[/center]
Când am ajuns la recepție, am fost întâmpinată de galagia specifică Hollywood – ului. Cercetam cu aparentă atenție camera uriașă și mult prea elegantă, în care mă aflam. Recunoșteam multe chipuri, unii oameni mă și salutau. Michael Douglas a trecut ușor pe lângă mine, prins într-o discuție cu frumoasa sa soție. S-a oprit totuși, pentru a mă saluta. I-am zâmbit lui și lui Catherine, aruncându-le Privirea Manhattan. Asta faceam de când eram mică, analizam hainele actorilor. Așa ajunsesem să le cunosc stilul. Michael purta un costum gri, elegant, ce se învârtea în jurul a trei mii de dolari, de la Barneys, cel mai probabil. Catherine purta cea mai kitsch rochie de cocktail, grena – violacee, de la Ralph Lauren. Le-am facut un semn cu mâna, gen ” ne vedem mai târziu ”, și m-am îndreptat spre bar. Am cerut un Martini dublu, știind că era singurul lucru pentru care aș putea să nu mor de plictiseală. Pe scaunul înalt de lângă mine statea Perez Hilton, uitându-se cu interes la persoanele din jurul sau. Am râs în sinea mea, întrebându-mă pe cine mai putea distruge acum. Deși nu mă simțeam confortabil să recunosc, îi citeam blogul cam de câte ori aveam timp. Tipul era cel puțin rau, avea o placere sadică de a se lua de vedete. Cam semana cu mine în privința filmelor. Într-un fel ciudat îmi placea de el. Poate acest lucru se datora faptului că nu scrisese niciodată nimic despre mine – de ce ar fi facut-o, până la urmă ? Nu mă deranja acest lucru, nu aveam nevoie de publicitate negativă. De obicei mă țineam departe de scandaluri. Nu că aș fi fost neaparat cuminte, dar știam că, dacă presa voia, se putea gasi și ceva nu chiar frumos în trecutul meu.
- Roosevelt ! Ce mai faci, straino ? m-am trezit luată la îmbrățișat de Angelina Jolie. Nu te-am mai vazut de un secol.
Flutură inocent din gene și nu m-am putut abține să nu chicotesc. Fară doar și poate, Angelina era actrița mea preferată – poate numai Sandra Bullock se putea compara cu ea. O iubeam la nebunie. Era inteligentă, grațioasă și juca al naibii de bine. Și arata pe masură. În mână avea ceva ce parea un gin tonic, din care sorbea guri mici din când în când.
- Știi și tu cum e, am fost foarte ocupată. Dar ți-am zis că poți trece pe la mine oricând ai chef de baut ceva, de luat o pauză de la stres.
Ea doar dadu din umeri, promițându-mi că îmi va face o vizită cât de curând, îmi dadu un ” țoc ” pe obraz și disparu ca prin farmec. Șatena avea energie cu kilogramul, pentru vârsta ei. L-am vazut și pe Brad puțin mai încolo, uitându-se la mine. I-am facut discret cu mâna, iar el îmi raspunse la fel. Începuseră să mă plictisească petrecerile hollywoodiene. Nu era nimic interesant până când cineva nu se îmbata prea tare, pentru ca mai apoi să facă vreo marturisire șocantă ( nu că i-ar fi pasat cuiva dacă era adevarat sau nu ). Poate era cazul să anim chiar eu atmosfera. Eram deja la al Martini, dar în continuare am mers pe o vodkă cu suc de portocale. La câtă lume mă saluta, aveam impresia că nu politețea îi determina să o facă, ci dorința ca noul lor film să fie cotat cât mai bine. Dar eu nu puteam fi cumparată. Eram imparțială, chiar și când venea vorba de persoane la care țineam. Ok, recepția asta începea să fie plictisitoare de-a binelea. Am dat pe gât bautura, îndreptându-mă spre balconul absolut imens, pentru a fuma o țigară. Când am ieșit afară am tras aer în piept. Era racoare, într-un mod placut. Tocurile mele rasunau în liniștea nopții, în timp ce pășeam pe marmura verandei. M-am sprijinit de margine, aprinzându-mi o țigară și gândindu-mă la ce aveam să fac când ajungeam acasă. Evident, o baie lungă și caldă. Apoi o să am parte de un somn bine meritat. Mă gândeam cu groază la ziua de mâine când voi fi nevoită să merg cu Anne să își ia rochie de mireasă. Era cam aiurea să știu că pitica blondă se casatorea, înaintea mea. Eu nici nu știam ce mai e cu viața mea amoroasă. Nu mai simțisem nimic pentru nimeni de la desparțirea de Peter, fostul meu iubit. Nu mă omoram eu după el, era destul de plictisitor și se rățoia mereu la mine, dar macar aveam sentimentul că cineva mă proteja. Am suspinat ușor, închizând ochii. Cam știam eu cu cine mă imaginasem casatorită, dar pierdusem legatura cu mulți ani în urmă. Plus că el nu cred că își imaginase la fel totul.
- Cum de nu mă miră să te gasesc într-un loc ca acesta ? Te potrivești la fix, am auzit un glas familiar.
Mi-am întors capul imediat. Nu, nu se poate… Nu are cum să fie el !
Stateam printre florile din gradina mea, încercând să prind un fluturaș micuț și portocaliu. Capul meu roșu de abia ajungea cu jumatate de metru deasupra plantelor. Până la urmă, aveam doar patru ani. M-am întins în față, sarind, și am facut palmele cauș. Fluturele își luă zborul, iar eu am cazut pe burtă, fară nicio viețuitoare în mână.
- Carol, ți-am spus să mă aștepți ! Îl prindeam eu, draga mea.
Un baiat brunet, ce nu avea mai mult de șapte ani, se apropia de mine. Zâmbetul lui parea îngrijorat, dar în ochii verzi – albastrui i-am citit amuzamentul. M-am ridicat rapid, nevrând să îi dau satisfacția de a râde. Mi-am scuturat rapid pantalonii și tricoul, aruncându-mă în brațele lui. Acesta fu puțin speriat pe moment. Nu era și el decât un copil, afecțiunea mea nu o putea înțelege. Dar cred că îi convenea că îl iubeam atât de mult.
- Îmi pare rau, Jasper, am murmurat ușor. Dar fluturașul acela era așa frumos și colorat și…
Nu am mai putut continua, vazând cum el începe să râdă. Ah, ce rau era. Am început să merg nervoasă spre casă. Dacă avea impresia că îl voi lasa să râdă mereu pe seama mea, se înșela amarnic.
- Hei, Carol, unde te duci ? spuse Jasper, observând că mă îndepartez.
- La tati.
Mi-am continuat drumul încruntată, spre casă. Spusesem că merg la tati pentru că el era cel mai draguț cu mine. Mami era prea dură cu toată lumea, mai puțin cu sora mea. Dar pe Anne tot o iubeam. Era surioara mea micuță mititică. Dar normal, cum Jasper era mult mai rapid decât mine mă prinse din urmă aproape imediat. Se așeză pe jos și mă strânse la piept.
- Singurul loc unde te pot vedea e Hollywood – ul, micuțo, șopti el.
Nici nu m-a mai deranjat felul patetic în care îmi spusese – ca și cum el era un gigant. Îmi placea cum suna ” eu la Hollywood ” .
Am revenit în prezent, privindu-l neîncrezatoare pe Jasper al meu, prietenul meu din copilarie. Ce Dumnezeul meu putea face aici ? Se apropie de mine, venind atât de aproape încât simțeam mirosul aftershave – ului scump. Nici nu mi-a mai pasat cum de venise aici, pur și simplu m-am aruncat în brațele lui, lasând lacrimile să îmi inunde fața. Nu îmi pasa nici macar că eram într-un loc în care nu mi se permitea să plâng. El era singurul lucru de care putea să îmi pese. L-am auzit oftând în timp ce îmi saruta creștetul. M-am desprins ușor, uitându-mă la fața lui. Era aproape neschimbat. Mă privea la fel de amuzat ca întotdeauna. Cum am putut să nu vorbesc cu el atâta timp ? Îmi observă lacrimile și chicoti. M-am încruntat la el, aducându-mi aminte de copilarie.
- Of, Carol, ești la fel de prostuță ca pe vremuri. Observându-mi privirea, rectifică : Dar e de bine, scumpa mea. Doamne, mi-a fost așa dor de tine, spuse cu cel mai dulce glas din lume. Noroc cu tatal tau că m-a chemat prin New York să te vad.
Se uită la mine cu o privire de cățeluș și am simțit că nu mă pot abține să nu râd. I-am dat o palmă în joacă, lipindu-mă de el. Acum că venise nici că mai aveam chef să îi dau drumul. I-am propus că mergem la mine acasă – s-o creadă el că aș reuși să mai stau la petrecere – iar el a acceptat fară să se opună. La cum îl știam, nu avea de gând să se cazeze la un hotel, ci să ia în primire camera de oaspeți de la mine de acasă. Probabil că bagajele lui erau deja acolo – tata avea o cheie de la casa mea. Ne-am urcat în mașină vorbind despre toate prostiile posibile.
- Vad că îți merge foarte bine. Mai mai că îmi e frică de tine, Miss Caroline ! spuse el, aparent speriat.
- De ce, lansezi vreun film ? Când el clatină din cap chicotind, am continuat : Deci ce se mai aude cu tine ?
- Ca un fiu responsabil, am luat afacerea familiei. Tata e foarte mândru de mine, așa că presupun că e de ajuns. Nu pot spune că finanțele sunt subiectul meu favorit, dar mă descurc pe moment.
Prin ” mă descurc pe moment ” voia să spună că momentan are bani să își bage și în… Mă rog, nu cred că e necesar să o spun. În timp ce am oprit la semafor, l-am privit lung. Îmi fusese așa dor de el. Nu îl mai vazusem de cinci ani, de când terminasem facultatea. Pur și simplu pierdusem legatura. Și îmi cam parea rau din cauza asta. Am ajuns destul de repede acasă și am parcat mașina în garaj. Jasper se dadu jos din mașină. Așteptă să fac și eu același lucru, apoi mă urmă în casă. Am aprins lumina în living, sarind pe canapea. Am realizat că nu eram îmbracată prea adecvat, rochia de pe mine fiind foarte incomodă. Am mormait în barbă, nervoasă că trebuia să mă ridic din nou.
- Mă duc să mă schimb, Jazz, i-am spus când am vazut că se așează pe canapea.
- Nu m-ar deranja să ramâi fară nimic pe tine. Ochii îi sclipiră.
Am râs, preferând să iau totul în glumă. Am fugit spre camera mea, schimbându-mă cât am putut de repede într-o camașă de noapte scurtuță, din matase, crem. Când m-am întors, Jasper se uita la pozele de pe șemineul meu. Mai exact, se uita la una singură. Una cu noi doi. Era de la ziua mea de zece ani, iar el, baiatul matur tocmai mă mânjise cu tort pe față. Se vedeau și niște bucle blonde mai în spate, ce știam că îi aparțin surorii mele.
- Hei, apropo, ce mai face Anne ?
- E bine. Se casatorește într-o lună și mâine merg cu ea să-și ia rochie, am spus după o pauză.
- Pitica blondă se casatorește înaintea ta ? A cascat ochii a neîncredere. Schimbă repede subiectul : Că tot vorbeam de culoarea parului, cum de nu mai ai roșul acela pronunțat ? Te-ai vopsit ?
Mi-am dat ochii peste cap. Era cea mai jalnică întrebare ce o auzisem vreodată. Nu mă vopsisem, doar se deschisese el la culoare. Jazz se așeză pe canapea, iar eu m-am ghemuit ca o pisicuță la pieptul sau. Ah, era așa cald și bine. Mă simțeam protejată lângă prietenul meu cel mai bun. Era perfect.
[center]Capitolul trei[/center]
Când am ajuns la recepție, am fost întâmpinată de galagia specifică Hollywood – ului. Cercetam cu aparentă atenție camera uriașă și mult prea elegantă, în care mă aflam. Recunoșteam multe chipuri, unii oameni mă și salutau. Michael Douglas a trecut ușor pe lângă mine, prins într-o discuție cu frumoasa sa soție. S-a oprit totuși, pentru a mă saluta. I-am zâmbit lui și lui Catherine, aruncându-le Privirea Manhattan. Asta faceam de când eram mică, analizam hainele actorilor. Așa ajunsesem să le cunosc stilul. Michael purta un costum gri, elegant, ce se învârtea în jurul a trei mii de dolari, de la Barneys, cel mai probabil. Catherine purta cea mai kitsch rochie de cocktail, grena – violacee, de la Ralph Lauren. Le-am facut un semn cu mâna, gen ” ne vedem mai târziu ”, și m-am îndreptat spre bar. Am cerut un Martini dublu, știind că era singurul lucru pentru care aș putea să nu mor de plictiseală. Pe scaunul înalt de lângă mine statea Perez Hilton, uitându-se cu interes la persoanele din jurul sau. Am râs în sinea mea, întrebându-mă pe cine mai putea distruge acum. Deși nu mă simțeam confortabil să recunosc, îi citeam blogul cam de câte ori aveam timp. Tipul era cel puțin rau, avea o placere sadică de a se lua de vedete. Cam semana cu mine în privința filmelor. Într-un fel ciudat îmi placea de el. Poate acest lucru se datora faptului că nu scrisese niciodată nimic despre mine – de ce ar fi facut-o, până la urmă ? Nu mă deranja acest lucru, nu aveam nevoie de publicitate negativă. De obicei mă țineam departe de scandaluri. Nu că aș fi fost neaparat cuminte, dar știam că, dacă presa voia, se putea gasi și ceva nu chiar frumos în trecutul meu.
- Roosevelt ! Ce mai faci, straino ? m-am trezit luată la îmbrățișat de Angelina Jolie. Nu te-am mai vazut de un secol.
Flutură inocent din gene și nu m-am putut abține să nu chicotesc. Fară doar și poate, Angelina era actrița mea preferată – poate numai Sandra Bullock se putea compara cu ea. O iubeam la nebunie. Era inteligentă, grațioasă și juca al naibii de bine. Și arata pe masură. În mână avea ceva ce parea un gin tonic, din care sorbea guri mici din când în când.
- Știi și tu cum e, am fost foarte ocupată. Dar ți-am zis că poți trece pe la mine oricând ai chef de baut ceva, de luat o pauză de la stres.
Ea doar dadu din umeri, promițându-mi că îmi va face o vizită cât de curând, îmi dadu un ” țoc ” pe obraz și disparu ca prin farmec. Șatena avea energie cu kilogramul, pentru vârsta ei. L-am vazut și pe Brad puțin mai încolo, uitându-se la mine. I-am facut discret cu mâna, iar el îmi raspunse la fel. Începuseră să mă plictisească petrecerile hollywoodiene. Nu era nimic interesant până când cineva nu se îmbata prea tare, pentru ca mai apoi să facă vreo marturisire șocantă ( nu că i-ar fi pasat cuiva dacă era adevarat sau nu ). Poate era cazul să anim chiar eu atmosfera. Eram deja la al Martini, dar în continuare am mers pe o vodkă cu suc de portocale. La câtă lume mă saluta, aveam impresia că nu politețea îi determina să o facă, ci dorința ca noul lor film să fie cotat cât mai bine. Dar eu nu puteam fi cumparată. Eram imparțială, chiar și când venea vorba de persoane la care țineam. Ok, recepția asta începea să fie plictisitoare de-a binelea. Am dat pe gât bautura, îndreptându-mă spre balconul absolut imens, pentru a fuma o țigară. Când am ieșit afară am tras aer în piept. Era racoare, într-un mod placut. Tocurile mele rasunau în liniștea nopții, în timp ce pășeam pe marmura verandei. M-am sprijinit de margine, aprinzându-mi o țigară și gândindu-mă la ce aveam să fac când ajungeam acasă. Evident, o baie lungă și caldă. Apoi o să am parte de un somn bine meritat. Mă gândeam cu groază la ziua de mâine când voi fi nevoită să merg cu Anne să își ia rochie de mireasă. Era cam aiurea să știu că pitica blondă se casatorea, înaintea mea. Eu nici nu știam ce mai e cu viața mea amoroasă. Nu mai simțisem nimic pentru nimeni de la desparțirea de Peter, fostul meu iubit. Nu mă omoram eu după el, era destul de plictisitor și se rățoia mereu la mine, dar macar aveam sentimentul că cineva mă proteja. Am suspinat ușor, închizând ochii. Cam știam eu cu cine mă imaginasem casatorită, dar pierdusem legatura cu mulți ani în urmă. Plus că el nu cred că își imaginase la fel totul.
- Cum de nu mă miră să te gasesc într-un loc ca acesta ? Te potrivești la fix, am auzit un glas familiar.
Mi-am întors capul imediat. Nu, nu se poate… Nu are cum să fie el !
Stateam printre florile din gradina mea, încercând să prind un fluturaș micuț și portocaliu. Capul meu roșu de abia ajungea cu jumatate de metru deasupra plantelor. Până la urmă, aveam doar patru ani. M-am întins în față, sarind, și am facut palmele cauș. Fluturele își luă zborul, iar eu am cazut pe burtă, fară nicio viețuitoare în mână.
- Carol, ți-am spus să mă aștepți ! Îl prindeam eu, draga mea.
Un baiat brunet, ce nu avea mai mult de șapte ani, se apropia de mine. Zâmbetul lui parea îngrijorat, dar în ochii verzi – albastrui i-am citit amuzamentul. M-am ridicat rapid, nevrând să îi dau satisfacția de a râde. Mi-am scuturat rapid pantalonii și tricoul, aruncându-mă în brațele lui. Acesta fu puțin speriat pe moment. Nu era și el decât un copil, afecțiunea mea nu o putea înțelege. Dar cred că îi convenea că îl iubeam atât de mult.
- Îmi pare rau, Jasper, am murmurat ușor. Dar fluturașul acela era așa frumos și colorat și…
Nu am mai putut continua, vazând cum el începe să râdă. Ah, ce rau era. Am început să merg nervoasă spre casă. Dacă avea impresia că îl voi lasa să râdă mereu pe seama mea, se înșela amarnic.
- Hei, Carol, unde te duci ? spuse Jasper, observând că mă îndepartez.
- La tati.
Mi-am continuat drumul încruntată, spre casă. Spusesem că merg la tati pentru că el era cel mai draguț cu mine. Mami era prea dură cu toată lumea, mai puțin cu sora mea. Dar pe Anne tot o iubeam. Era surioara mea micuță mititică. Dar normal, cum Jasper era mult mai rapid decât mine mă prinse din urmă aproape imediat. Se așeză pe jos și mă strânse la piept.
- Singurul loc unde te pot vedea e Hollywood – ul, micuțo, șopti el.
Nici nu m-a mai deranjat felul patetic în care îmi spusese – ca și cum el era un gigant. Îmi placea cum suna ” eu la Hollywood ” .
Am revenit în prezent, privindu-l neîncrezatoare pe Jasper al meu, prietenul meu din copilarie. Ce Dumnezeul meu putea face aici ? Se apropie de mine, venind atât de aproape încât simțeam mirosul aftershave – ului scump. Nici nu mi-a mai pasat cum de venise aici, pur și simplu m-am aruncat în brațele lui, lasând lacrimile să îmi inunde fața. Nu îmi pasa nici macar că eram într-un loc în care nu mi se permitea să plâng. El era singurul lucru de care putea să îmi pese. L-am auzit oftând în timp ce îmi saruta creștetul. M-am desprins ușor, uitându-mă la fața lui. Era aproape neschimbat. Mă privea la fel de amuzat ca întotdeauna. Cum am putut să nu vorbesc cu el atâta timp ? Îmi observă lacrimile și chicoti. M-am încruntat la el, aducându-mi aminte de copilarie.
- Of, Carol, ești la fel de prostuță ca pe vremuri. Observându-mi privirea, rectifică : Dar e de bine, scumpa mea. Doamne, mi-a fost așa dor de tine, spuse cu cel mai dulce glas din lume. Noroc cu tatal tau că m-a chemat prin New York să te vad.
Se uită la mine cu o privire de cățeluș și am simțit că nu mă pot abține să nu râd. I-am dat o palmă în joacă, lipindu-mă de el. Acum că venise nici că mai aveam chef să îi dau drumul. I-am propus că mergem la mine acasă – s-o creadă el că aș reuși să mai stau la petrecere – iar el a acceptat fară să se opună. La cum îl știam, nu avea de gând să se cazeze la un hotel, ci să ia în primire camera de oaspeți de la mine de acasă. Probabil că bagajele lui erau deja acolo – tata avea o cheie de la casa mea. Ne-am urcat în mașină vorbind despre toate prostiile posibile.
- Vad că îți merge foarte bine. Mai mai că îmi e frică de tine, Miss Caroline ! spuse el, aparent speriat.
- De ce, lansezi vreun film ? Când el clatină din cap chicotind, am continuat : Deci ce se mai aude cu tine ?
- Ca un fiu responsabil, am luat afacerea familiei. Tata e foarte mândru de mine, așa că presupun că e de ajuns. Nu pot spune că finanțele sunt subiectul meu favorit, dar mă descurc pe moment.
Prin ” mă descurc pe moment ” voia să spună că momentan are bani să își bage și în… Mă rog, nu cred că e necesar să o spun. În timp ce am oprit la semafor, l-am privit lung. Îmi fusese așa dor de el. Nu îl mai vazusem de cinci ani, de când terminasem facultatea. Pur și simplu pierdusem legatura. Și îmi cam parea rau din cauza asta. Am ajuns destul de repede acasă și am parcat mașina în garaj. Jasper se dadu jos din mașină. Așteptă să fac și eu același lucru, apoi mă urmă în casă. Am aprins lumina în living, sarind pe canapea. Am realizat că nu eram îmbracată prea adecvat, rochia de pe mine fiind foarte incomodă. Am mormait în barbă, nervoasă că trebuia să mă ridic din nou.
- Mă duc să mă schimb, Jazz, i-am spus când am vazut că se așează pe canapea.
- Nu m-ar deranja să ramâi fară nimic pe tine. Ochii îi sclipiră.
Am râs, preferând să iau totul în glumă. Am fugit spre camera mea, schimbându-mă cât am putut de repede într-o camașă de noapte scurtuță, din matase, crem. Când m-am întors, Jasper se uita la pozele de pe șemineul meu. Mai exact, se uita la una singură. Una cu noi doi. Era de la ziua mea de zece ani, iar el, baiatul matur tocmai mă mânjise cu tort pe față. Se vedeau și niște bucle blonde mai în spate, ce știam că îi aparțin surorii mele.
- Hei, apropo, ce mai face Anne ?
- E bine. Se casatorește într-o lună și mâine merg cu ea să-și ia rochie, am spus după o pauză.
- Pitica blondă se casatorește înaintea ta ? A cascat ochii a neîncredere. Schimbă repede subiectul : Că tot vorbeam de culoarea parului, cum de nu mai ai roșul acela pronunțat ? Te-ai vopsit ?
Mi-am dat ochii peste cap. Era cea mai jalnică întrebare ce o auzisem vreodată. Nu mă vopsisem, doar se deschisese el la culoare. Jazz se așeză pe canapea, iar eu m-am ghemuit ca o pisicuță la pieptul sau. Ah, era așa cald și bine. Mă simțeam protejată lângă prietenul meu cel mai bun. Era perfect.
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.
iata
portile luminii.