Unlimited Pleasure

[MiraA]

Multumim de comm-uri fetelor :*


Capitolul 6


Nimic nu ma facea mai fericit decat sa-mi vad masinuta aratand la fel de perfect ca intodeaua. Mi-am facut o notita mentala ca sa nu uit sa-i amintesc mamei mele sa stea departe de ea. A uitat ca aici se conduce pe partea stanga..vezi sa nu. Cine stie cine ia taiat calea si a enervat-o. Daca masina mea a aratat asa, nu vroiam sa ma gandesc cum arata cealalta. Am chicotit un pic, atragand privirea lui Mike spre mine.
-Ce e asa de amuzant? intreba intrigat probabil.
-Nimic...ma gandeam la ceva. Nu conteaza, am zis intr-un final cand mi-am dat seama ca probabil ma credea nebun. Dar nu imi pasa. Pentru prima oara de cand ma mutasem aici ma simtisem cu adevarat bine, la locul meu si facand ceva constructiv impreuna cu un profesionist. Imi fusese dor de acest sentiment. Iar Mike...ei bine...era un tip de treaba si isi cunostea meseria extrem de bine. Ma intrebam daca se descurca la fel si in curse, dar probabil voi afla in seara asta.
-La ce ora va fi cursa?
Barbatul se ridica de pe ciment si isi intinse corpul bine facut, punandu-si in evidenta muschii frumos conturati si luciosi acum de la transpiratie. Ma intrebam ce e in neregula cu mine de observam aceste detalii. Pana la urma arata la fel ca tot ceilalti din acest garaj...
-La 10, imi raspunse pe un ton usor, binevoitor si ma privii cu acei ochi scrutatori si incredibili de albastrii. Naiba s-o ia de fata. Numai de ea nu am chef in seara asta.
Il intelegeam pe deplin...ce naiba aveau cursele de masini cu ziua de nastere a fetei domnului Wong, nu stiu, dar m-am abtinut de la comentarii, caci nu vroiam sa-i stric dispozitia sefului meu.
As fi vrut sa-i zic ca ma voi duce pana acasa, dar fix in acel moment ajunsese o alta masina in garaj. Un frumos Mercedes care...avea partea din stanga stearsa si indoita? Proprietarul, un barbat intre doua varste, burtos si chel, injura de mama focului si gesticula nervos.
M-am apropiat de el impreuna cu Mike, auzind intr-un final ce ii zicea unui baiat ce-i lua cheile.
-Nu suport femeile la volan! se planse barbatul. Ai mai vazut asa ceva? I-am facut cu ochiul unei domnisoare, numai cu ochiul dom'le cand am depasit-o si nebuna a trecut in viteza pe langa mine si uite ce a facut cu masinuta mea frumoasa. O femeie bestiala, dar malefica. Cine dracu face asa ceva?
M-am aplecat si am privit aripa indoita, observand urme de vopsea rosie, care, puteam sa pun pariu ca veneau de la masinuta mea. Avea dreptate la o chestie macar: mama chiar era malefica...
-A uitat ca se conduce pe partea stanga pe dracu, am mormait cu o voce joasa, dar Mike ma auzi si incepu sa rada, probabil intelegand despre ce vorbeam.
-Te descurci aici? Eu trebui sa vorbesc cu niste persoane pentru cursa de mai tarziu.
-Da, du-te linistit. Nu e mare lucru,i-am raspuns zambind. Barbatul a plecat si m-a lasat sa-mi vad de treaba.
Doua ore mai tarziu masina arata ca noua si proprietarul pleca multumit. Am oftat satisfacut si m-am indreptat spre baie, unde m-am bagat direct la dus,lasand apa calduta sa-mi magaie corpul incordat. Nu am zabovit prea mult, caci oricum eram in intarziere. Majoritatea plecasera deja...asa ca am iesit si m-am uscat rapid, apoi mi-am infascat hainele pe care le purtasem de dimineata si am plecat si eu spre locul unde se tinea cursa. Probabil voi fi singurul de acolo imbracat in camasa alba si pantaloni la dunga, dar cui ii pasa. Daca ma opream acasa eram sigur ca nu voi ajunge la timp si vroiam sa am ocazia sa verific masinile noastre inainte de a incepe balamucul.
Am ajuns in locul repectiv in 20 de minute si mi-am parcat masina in linie cu celelalte, lasandu-i farurile aprinse. M-am dat jos si l-am cautat pe Mike cu privirea pana ce l-am gasit in partea opusa mie stand de vorba cu niste niponi care mi se pareau vag cunoscuti.
Mi-am facut loc printre multimea de oameni, inaintand cu pasi mari si hotarati pana ce am ajuns in dreptul lor. Cand ma vazu, Mike imi zambi, aratand cu adevarat incantat sa ma zareasca acolo. I-am zambit si eu, apoi m-am aplecat capul in semn de salut spre ceilalti ce ma priveau curiosi.
-Ai ajuns...cum a mers cu masina tipului aluia?
-Bine...inca un client multumit. Defapt primul client de care m-am ocupat, i-am zis cu adevarat incantat.
-Nu avea cum sa nu fie incantat de servicile tale,Taki. Imi facu cu ochiul complice, iar eu am simtit cum obrajii mi se inrosesc. Ce naiba era cu mine? Nu era prima oara cand primeam un compliment...Am vrut sa-i raspund, dar vocea unuia dintre barbatii ce erau prezenti ma opri.
-Taki? intreba nesigur, masurandu-ma din cap pana in picioare. Taki "Akuma" Shibuya?
Intreg corpul mi se incorda si cred ca m-am blocat pentru un moment destul de lung, nestiind ce sa-i raspund defapt. M-am intors spre el si i-am zambit in incercarea de a-mi masca tremurul corpului.
-Nimeni nu mi-a mai zis asa de mult timp, i-am raspuns pe o voce cat puteam de calma, dar care totusi tremura un pic. Ma scuzi, m-am intors spre Mike care ma privea ciudat, dar ma duc sa verific o data masinile inainte sa inceapa cursa.
Nu am asteptat sa-mi raspunde, ci am plecat apropape fugind de acolo. La dracu'! Sperasem ca aici sa mi se aduca aminte ce s-a petrecut atunci. Ajuns langa masini, am ridicat capota uneia dintre ele si am inceput sa verific legaturile dintre cabluri, pana ce am auzit din nou acea voce.
-Chiar esti tu. Faci pe mecanicul mai nou? intreba cu sarcasm.
-Sunt mecanic. Mi-am ridicat capul s l-am privit pe tipul ce-mi rascolea ranile vechi. Era mai inalt si mai bine facut decat mine, dar nu ma descuraja chestia asta. Daca s-ar fi ajuns la altceva sigur as fi putut sa-l pun la pamant. Nu mi se zicea Akuma degeaba. Ne cunoastem? l-am intrebat cu o voce plictisita.
-Nu chiar. Am participat la cateva curse in Tokyo. Te-am vazut concurand de cateva ori. Erai in echipa lui Tokan...
Nu am zis nimic asa ca el continua: de ce ai renuntat? Erai unul dintre cei mai buni. Oamenii lui Tokan nu renunta niciodata! zise cu inversunare.
-Tokan e mort, i-am raspuns aparent nepasator, incercand sa ignor durerea ce o simteam cand ma gandeam la bunul meu prieten.
-Din vina cui e mort? Ti-a salvat pielea in cursa aia si tu cum ii onorezi? Mutandu-te in alta tara si renuntand la identitatea ta?
-Il onorez prin faptul ca incerc sa-mi triesc viata, ca incerc sa merg mai departe, i-am raspuns trantind capota cu putere. As mai fi vrut sa-i zic ceva, dar Mike se apropiase si ii facu semn tipului sa plece, apoi ma privi cu o curiozitate vadita in ochi.
-Despre ce naiba a fost vorba? Esti bine?
-Da, n-am nimic. M-am dat la o parte caci cursa era pe cale sa inceapa. Am auzit cand s-a dat startul, dar nu am fost atent deloc. Mintea mea era prea ocupata sa blocheze amintiri ce vroiam sa le uit. Nici macar nu mi-am dat seama cand se terminase sau cine castigase. Intre timp mi-am desfacut o doza de bere pe care am baut-o din cateva guri, apoi o alta, iar cand a venit Mike sa ma anunte ca am castigat, eram mai mult sau mai putin ametit.
-Deci, am castigat sau nu? l-am intrebat razand prosteste. Ofta cand ma vazu in starea asta si se incrunta un pic sau poate doar mi se parea.
-Hai sa mergem, zise pe un ton serios. Vi cu mine. La cum arati nu esti n stare sa conduci nici macar o mila.
-Nu pe naiba...conduc si zece nu numai una, i-am zis si m-am agatat de umerii lui lati. Tresari un pic cand imi simtii atingerea, dar nu ma respinse ci ma lasa sa ma sprijin de el. Ma aseza pe scaunul din drepta, el trecand in stanga si porni masina. Ciudat, dar in cateva clipe motorul se oprii, dar cand am privit pe geam, mi-am dat seama ca ajunsesem la garaj. Probabil atipisem...
M-a ajutat sa ies si m-a dus inauntru, dar cand dori sa ma lase jos, mi-am trecut bratele pe dupa gatul lui si l-am privit fix, apoi mi-am trecut una din maini peste pielea obrazului sau.
-Ochii tai...sunt albastrii...frumosi...atat de frumosi.
Se uita ciudat la mine, apoi isi apropie capul de al meu si ma prinse captiv intr-un sarut lacom ce ma facu sa-mi deschid ochii larg din cauza socului...