[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Cap. I: Absolvirea

Deschid ochii, putin cam somnorosi, si ma uit, cu o oarecare teama, la ceasul care indica linistit ora 7:00. Ma gandesc ca e prea dimineata asa ca nu ma dau jos din pat si ma chinui sa atipesc. Dintr-un somn adanc ma trezes tresarind si realizez ca mai am doar trei ore pana la premierea de absolvire iar eu sunt inca in pat. ma gandesc sa ma ridic dar ceva ma retine. Pe pieptul meu dormea Kety, o pisica foarte frumoasa care face parte din familia noastra de mai putin de doi ani, care abea acum realizez cat este de grea. Incerc sa o dau jos dar nu prea ma indur sa o trezesc. Mai stau lenevind in pat cam jumatate de ora dar un gand ma face sa ma ridic brusc si, in timp ce pisica fuge speriata, imi amintesc ca nu mi-am pregatit discursul dar totusi gasesc o solutie. Langa pat se afla o noptiera pe care stau haios aranjate o lapa , o fotografie cu mine si Kety si un caiet pe care se afla un pix asezat cam stramb. Iau caietul, rasfoiesc prin el si ma opresc la o pagina libera. Incep sa scriu. Ma opresc fiind intrerupta de auzul unei voci cunoscute.
-Samanta! Samanta! Te-ai trezit?
Vocea ii aparine mamei care vrea sa se asigure ca nu intarziu la premiera. In toata agitatia de dimineata am uitat sa ma prezint. Buna ma cheama Samanta Yehudy, sunt destul de inalta, am parul lung putin peste cot, blond. Pot sa spun ca ochii mei sunt de un albastru patrunzator, ca o mare adanca in care te pierzi si din care nu mai ai scapare.
-Da mama, m-am trezit, ii raspund in timp ce ma dau jos din pat si ma indrept spre baie. Cand ies din baie si intru iar in camera mea aceasta pare mult mai luminata de catre razele soarelui. Ma imbrac cu o rochita alba ca zapada lunga pana mai sus de genunchi stransa la brau cu o curea elastica de culoare neagra. Ma incalt cu o pereche de sandale negre fara toc care se leaga pe picior si cobor in graba la parter. Ma indrept spre bucatarie indreptandu-mi atentia spre ceasul de pe peretele din sufragerie care indica ora 9:30. Faptul ca eram in intarziere ma face sa ocolesc bucataria si sa sar peste micul dejun. Mama ma astepta de ceva timp asa ca imediat ce am ajuns am urcat in masina si ne-am indreptat spre liceu. Am ajuns, iar panica si emotiile au devenit din ce in ce mai puternice astfel punand stapanire pe mine. Curtea scolii este plina de multi elevi, parinti si profesori. Pe fetele premiantilor aranjati in linie se citesc multe emotii si temeri. Absolventii asteptau sa fie strigati si sa le fie inmanate diplomele. Bineinteles, la fel ca si ceilalti, si pe fata mea se citesc multe emotii care nu isi gaseau stapanire.In functie de medie, elevii premiati se fac nevazuti unul cate unul in multimea de oameni. In urma lor nu rasuna decat aplauze si felicitari. Deodata se asterne linistea. Pentru scurt timp aceasta persista iar diresctorul incepe iar sa vorbeasca anuntand ultimi absolventi.
-Si ultimii absolventi ai clasei a XII-a sunt: Jacob Dawson, Alison Dawn si Samanta Yehudy.
La auzirea acestor nume toti oamenii au inceput sa aplaude. Plina de emotii imi prinesc diploma si imi sustin discursul.
-Va multumesc tuturor pentru ca m-ati sustinut si ca ati fost alatu...
Nu reusesc sa ternin de vorbit din cauza ca sun intrerupta foarte nepoliticos de un tunet putin cam amenintator. Pana la urma imi continui discursul iar cand termin de rostit ultimul multumesc o ploaie foarte amenintatoare impanzeste tot orasul.



Pai cam asta este primul capitol stiu ca este putin cam scurt si cam plictisitor dar promit ca celelalte capitole vor fii cu mai multa actiune.