24-02-2011, 01:00 PM
Metal A. ce pot spune. Iti multumesc ca ai reusit sa citesti si sa comentezi. Voi tine cont de sugestiile tale ^^
Dragul meu,
Este ora 08:30 dimineata si ma aflu in timpul orei de curs; trupeste, desigur, pentru ca am incetat de mult s-o mai ascult pe tanara plictisitoare, ce se fofileste intr-una pe langa tabla, incercand sa explice de ce nucleul benzenic are catena formata din sase carboni.
Si ca sa nu ne lasam mai prejos si sa ne legam tot de chimie, in momentul de fata, scriindu-ti, eu plutesc intr-un loc, in care moleculele noastre se contopesc, formand un univers al iubirii, pe care nu doresc a-l mai parasi.
Suntem departe unul de celalalt, este adevarat, insa gandul meu e mereu la tine, indrumandu-ma spre a-ti scrie aceste randuri, imbibate in caldura sufletului meu, caldura ce sper a te incalzi in zilele ploioase si triste, in care te simti singur, departe de bratele mele, ce sunt deschise sa te primeasca oricand inapoi.
Gandeste-te la mine, gandeste-te la noi; desigur fiecare a gresit in felul lui, iar pentru tine, singurul mod de a rezolva problema a fost sa fugi. Te-as putea numi las, insa nu o pot face stiind ca ma pastrezi totusi intr-un coltisor al inimii tale, asteptandu-te mereu sa vi si sincer...
Imi e dor de acele clipe minunate petrecute la margine de padure, la gradina dintre maluri. Mai tii minte?
Nu stiu daca ai uitat, sau daca iti mai amintesti cerbii de la izvor si toata minunatia pe care ai hotarat sa o lasi in urma, insa eu nu pot uita. Nu te pot uita, atata timp cat picioarele mele ma poarta in acele locuri pline de amintiri in care mi-ai soptit pentru prima data: te iubesc.
Poate gandu-ndestulat de dor nu ma lasa, poate ca te iubesc prea mult dar... as vrea sa sti ca fiecare faptura ce misca si fiecare floare sadita de noi imi aminteste intr-un fel sau altul de tine, de saruturile si de atingerea ta, dar mai presus de toate de zambetul tau minunat, ce pana intr-o zi imi emana incredere si speranta ce-o pierdusem de mult.
Tristetea privirii mele pare insa a se domoli, cand stiu ca vei veni intr-o zi, ca vei citi aceste randuri si ca vei zambi, chinuit de-a mele doruri, ai sa ma gasesti la izvorul din gradina.
Te voi astepta mereu...
Prima scrisoare de dragoste
Romania, 28 martie, ora 08:30 AM, 2008
Dragul meu,
Este ora 08:30 dimineata si ma aflu in timpul orei de curs; trupeste, desigur, pentru ca am incetat de mult s-o mai ascult pe tanara plictisitoare, ce se fofileste intr-una pe langa tabla, incercand sa explice de ce nucleul benzenic are catena formata din sase carboni.
Si ca sa nu ne lasam mai prejos si sa ne legam tot de chimie, in momentul de fata, scriindu-ti, eu plutesc intr-un loc, in care moleculele noastre se contopesc, formand un univers al iubirii, pe care nu doresc a-l mai parasi.
Suntem departe unul de celalalt, este adevarat, insa gandul meu e mereu la tine, indrumandu-ma spre a-ti scrie aceste randuri, imbibate in caldura sufletului meu, caldura ce sper a te incalzi in zilele ploioase si triste, in care te simti singur, departe de bratele mele, ce sunt deschise sa te primeasca oricand inapoi.
Gandeste-te la mine, gandeste-te la noi; desigur fiecare a gresit in felul lui, iar pentru tine, singurul mod de a rezolva problema a fost sa fugi. Te-as putea numi las, insa nu o pot face stiind ca ma pastrezi totusi intr-un coltisor al inimii tale, asteptandu-te mereu sa vi si sincer...
Imi e dor de acele clipe minunate petrecute la margine de padure, la gradina dintre maluri. Mai tii minte?
Nu stiu daca ai uitat, sau daca iti mai amintesti cerbii de la izvor si toata minunatia pe care ai hotarat sa o lasi in urma, insa eu nu pot uita. Nu te pot uita, atata timp cat picioarele mele ma poarta in acele locuri pline de amintiri in care mi-ai soptit pentru prima data: te iubesc.
Poate gandu-ndestulat de dor nu ma lasa, poate ca te iubesc prea mult dar... as vrea sa sti ca fiecare faptura ce misca si fiecare floare sadita de noi imi aminteste intr-un fel sau altul de tine, de saruturile si de atingerea ta, dar mai presus de toate de zambetul tau minunat, ce pana intr-o zi imi emana incredere si speranta ce-o pierdusem de mult.
Tristetea privirii mele pare insa a se domoli, cand stiu ca vei veni intr-o zi, ca vei citi aceste randuri si ca vei zambi, chinuit de-a mele doruri, ai sa ma gasesti la izvorul din gradina.
Te voi astepta mereu...
A ta pentru totdeauna,
Adriana
Adriana
Cand esti la pamant, aminteste-ti ca de jos, nu poti decat urca...