27-02-2011, 02:46 PM
Lucrarea 1 (Eu și mintea mea)
Titlu: Se potrivește cu lucrarea în sine, anume: un dialog între sine și, să spunem, nebunia acestuia.
Aspect: Dezorganizat de fel, ar crea confuzii dacă nu ar fi fontul italic ce să specifice cea de-a doua entitate, însă liniile albe lăsate deși ar trebui să indice un anume ceva nu reușesc să facă acest lucru, sunt în plus, mai mult: deranjează.
Tehnică: Nu e ceva extraordinar ce-ai făcut acolo, descrierea este, practic inexistentă, iar dialogul și narațiunea le îmbini într-un rezultat nu tocmai spectaculos.
Opinie: Lucrarea e forțată, nu are nimic cursiv la ea, totul pare a fi scris doar pentru a se lega de subiectul dat, e scris ca să fie scris. Nu văd nebunia persoanei ce ar trebui sa fie, în speță, irațională, pare mai degrabă un dialog interior al unei fete la început de adolescență enervată la culme de ea însăși, dar care nu e "dusă cu pluta", în prealabil.
Lucrarea 2 (Nebun fără azil)
Titlu: E drăguț, sună bine și se leagă, în totalitate, de ceea ce urmeaza. Recurența sa în text este de apreciat - mi-a rămas întiparit în minte și nu e deloc deranjant.
Aspect: Comun, imaculat, plăcut ochiului și citeț - nimic în plus de comentat.
Tehnică: E vorba de o descriere stufoasă pe baza unui monolog reușit, deși în anumite momente se ajunge la ceva puțin pompos (văd că e un trend, mai multe lucrări, întrecându-se în a fi pline de figuri de stil, lucru ce strică la un moment dat), poate din exces de zel, nu se exagerează, deci textul nu are de suferit.
Opinie: O lucrare ce surprinde subiectul concursului într-o ramă plăcută, sculptată de un meșter bun; imaginea dată, în sine, fiind, la rându-i, o mică operă. Pot să spun că mi-a plăcut, ai surprins nebunia într-o formă mai molcomă, potolită, eroul trăind în lumea sa, ce are, totuși, legături cu realitatea, doar că e putin îmbunătățită. Îmi place că ai arătat prin gândurile omului respectiv starea în sine și nu ai facut o descriere a sa, de care, adevăr este, sunt sătul.
Lucrarea 3 (Artistul)
Titlu: Indicație a obiectului ce urmează a fi discutat/descris de scriere, în acord cu aceasta.
Aspect: Eye-candy e expresia potrivită pentru a descrie cum arată textul, paragrafele sunt organizate pretețios cu o atenție la detaliu, dar nu într-atât încât să se ajungă la confuzie, deci textul rămâne curat, citibil.
Tehnică: Cum am pomenit și mai sus și o s-o mai fac, există prea mult exces de zel în a realiza descrieri complicate, foarte plastice, ce mă enervează, deoarece sugestia e eliminată, iar eu ca cititor nu aș mai avea libertatea de a-mi imagina scenariul decât cum îmi este prezentat, astfel nu aș putea insera alte elemente ce să mă satisfacă, într-un fel sau altul, ori să am bucuria de a mă gândi însumi la ce a vrut să su gereze omul acolo, când totul îmi este pus pe tavă. În rest totul e făcut ca la carte, nu mă pot plânge.
Opinie: Ovația/preamărirea și aroganța sunt primele lucruri ce mi-au trecut prin minte după ce am terminat de citit textul și tind să cred că nu sunt impresii greșite. Lucrarea mustește de o anume aroganță în ridicarea-n slăvi a artistului, acesta, nebunul, diferitul de restul nevoiașilor comuni (pentru a face un foarte scurt rezumat al ideilor), iar această proslăvire a artistului e îmbrăcată-ntr-o haină superbă. Zic, e frumos, dar nu într-atât încât să fiu impresionat, deloc chiar, deși a fost surprinsă nebunia în manifestarea-i naturală, această tentă de care am vorbit mai devreme, ovațională, mi-a displăcut.
Lucrarea 4 (Lanțul din roșu)
Titlu: Inițial mi-a plăcut că a fost adăugată particula "din", face ca titlul să se transforme-ntr-o metaforă față de-un simplu epitet cromatic. Totuși pe urmă am văzut că putea fi eliminată, dar nu numai, titlul cu totul ar putea să lipsească la ce fel de text urmează.
Aspect: Haotic, ochii mi-au fugit în toate părțile - chinuitor. Lipsesc câteva virgule, puncte, chiar ghilimele, dar apar altele acolo unde nu ar trebui. Nu pun accent pe lucrurile ce țin de ortografie atât timp cât nu deranjează prea mult, dar aici totul o ia de sub control. Știu că nebunia e subiectul, dar textul ar trebui să fie construit cu această topică în minte, nu și forma sa.
Tehnică: Sunt de toate, chiar și o fărâmă de dialog, dar nimic nu se leagă, ideile sunt aruncate pe hârtie și atât, am rămas cu impresia că nu a fost rafinată, lucrarea, și așa zic că e. Puțină atenție și-ar fi putut ieși ceva frumos, drăguț chiar, deoarece ideea în sine nu-i rea.
Opinie: Cum am spus, nu se leagă, textul în sine e haotic, deși se încearcă surprinderea emoției în plină manifestare, acest lucru este făcut greșit, neîndemânatic. Rezultatul e un patetic nonsens, cititorul va rămâne confuz și nu-și va aduce aminte vreodată că a citit așa ceva, deși ideea, în sine, după cum am mai spus, e bună.
Lucrarea 5 (Un eu lispsit de rațiune)
Titlu: Un titlu lispsit de emoție ar fi replica, nu trezește nimic în lăuntrul acesta, mă lasă rece, deși ar putea fi un oximoron în raport cu textul ce urmeaza, iar eu să nu mă fi prins inițial... oare?
Aspect: Nimic de comentat aici, destul de drăguț, citeț, simplu.
Tehnică: Din nou, aceeași descriere, ce tinde spre pompos, nu văd greșeli, totul e la locul lui, nimic spectaculos.
Opinie: Textul este generic, o fată căreia numai rațiunea nu-i lispește poartă un monolog înspre găsirea unor răspunsuri, lucru obișnuit la orice om inteligent, dar și arogant, aflat în jurul vârstei de 16 ani, dacă nu mă-nșel... Țin minte câteva astfel de exemple, printre care și cel ce scrie aceste rânduri.
Lucrarea 6 (Muza din picturi)
Titlu: Mi-a stârnit un oarecare interes asupra cărui fel de text având ca subiect central nebunia ar putea fi scris pe baza unui astfel de titlu... din nefericire, așteptările nu mi-au fost satisfăcute.
Aspect: Vezi 5 și 2.
Tehnică: Vezi 5 și 3, poate și 2, dar mai puțin. M-am săturat să scriu de cât de mult îmi displace abuzul de figuri de stil, în afară de asta totul e la locul lui.
Opinie: Deci, n-ar trebui sa fie "Muza cu picturi" ori "Muza de-a pictat" (știu că nu sună bine, dar ar fi un titlu la locul lui, în plus, nu pot să n-adaug puțină ironie). În fine, ce pot să spun aici e că povestea e drăguță de felul ei, dureroasă ar spune unii, dar... omul ăla nu înnebunește ci disperă, e cuprins de acest simț datorită catastrofei ce i s-a întamplat, iar totul se-nvârte-n jurul ideei ăsteia, astfel nu prea are legătură cu nebunia pură zic eu, mai mult cu ceva simulat. În fine, mai e și aspectul siropos al stării omului respectiv, cum lumea asta nu-i perfectă, astfel de lucruri se-ntâmpla... și cred că sunt destule povești de acest gen ce populează 'j de mii de pagini.
Lucrarea 7 (Strigătul liniștii)
Titlu: Un oximoron în toată regula, clișeic totuși, deși se potrivește cu subiectul.
Aspect: Vezi 6. Nu prea am ce comenta atât timp cât nu are tot felul de înflorituri și alte alea.
Tehnică: Da! Un loc unde nu se face abuz de figuri de stil, în plus avem și dialog surd, prin izbucnirile ocazionale ale protagonistului, dar și o țâră de narațiune cu ajutorul căreia se conturează cauzele ce au determinat starea lui actuală.
Opinie: Am, de data asta, prezentarea unui caz de nebunie cu tot cu prezentarea felulului în care se manifestă "boala" precum și premiza, credibilă, ce a dus la ea. Deși lucrarea nu conține nimic impresionant, după mine, punerea laolaltă a tuturor elementelor a generat într-o poveste credibilă a unui nebun, în ai cărui papuci te poți transpune ușor. Astfel "produsul final" e destul de gustos, zic.
Lucrarea 8 (Iluzii 101)
Titlu: Ciudat este acesta și-aș îndrăzni să-ntreb: dece 101? Nu are nici o legătură, cu absolut nimic, "Iluzii" ar fi fost mai mult decât de ajuns, în fine, poate sunt eu într-atât de obtuz de nu pot vedea evidenta-i semnificație.
Aspect: Vezi 7.
Tehnică: O descriere la obiect, fără prea multă infatuare ori insistare asupra unor detalii nesemnificative ori înflorituri lipsite de sens, îmi place.
Opinie: Toat bune și frumoase, doar că omul numai țăcănit nu-i, ci gelos, pierdut, disperat, îndrăgostit, ceea ce ar putea genera câteodată anumite manifestări destul de violente de felul lor, dar alea sunt generate de furie, mânie, enervare și alte simțiri similare și nu, în nici un caz, de acea stare în care nu contează ce și cum...
Lucrarea 9 (Și în final, nebunia câștigă)
Titlu: Nu tocmai inspirat aș spune, ar fi trebuit să fie ceva ce să-mi provoace o anumită reacție, dar un titlu atât de generic pe cât e de banal abia că mă îmbie să-ncep a citi ceva...
Aspect: Vezi 8.
Tehnică: Un text dominat de un monolog interior cu rol narativ, destul de reușit de felul lui, deși clișeic în astfel de situații mi-a dat un gust de proaspăt pentru un moment.
Opinie: Din nou avem de-a face cu ceva legat de dragoste, din nou cineva face ceva din cauză că a fost ranit/-ă într-un fel sau altul, de data asta femeia acționează în disperare de cauză în loc să poarte un dialog interior înduioșător, iar după ce și-a satisfăcut răzbunarea se lasă-n voia "nebuniei" ca să-l omoare pecel cu care și-a făcut poftele... după ce s-a luptat, cică în prealabil, cu aceasta. Hmmm, cred că e destul de întâlnit scenariul ăsta.
Lucrarea 10 (10 Februarie)
Titlu: O dată-ntotdeauna poate fi un titlu interesant, acum semnifică ziua în care o copilă-și-nsemnează-n jurnalul electronic diverse gânduri.
Aspect: Nu la fel de curat ca unele, dar citibil fără doar și poate.
Tehnică: Hmm, rămân fără idei aici, în fine... se apelează la scrierea directă a gândurilor pe hârtie ori suport electronic, sub formă de jurnal. Textul nu e încărcat, ci se menține în limitele exprimării normale.
Opinie: Ca și "Un eu lipsit de rațiune" e vorba de o copilă cu ceva mai mult creier ce se crede diferită pentru lucrul ăsta, ba chiar ajunge să spună ca-i nebună și să creadă asta, să se mândrească pentru asta. Nu cred că ar avea rost să spun încă o dată că asta e o privire superficială asupra stării despre care este vorba. În acest context, nimic din ce-i scris în această lucrarea nu-mi apare ca "strălucit".
Lucrarea 11 (Am picat într-un abis al durerii)
Titlu: Și iar am acea impresie că voi citi ceva ce nu are neapărată legătură cu irațiunea și că va fi un monolog ori un dialog surd ori o altă tehnică similară. Mai am impresia că protagonistul suferă defapt de depresie (mai mult, ar putea fi vorba de un maniaco-depresiv).
Aspect: Vezi 9.
Tehnică: Și acel șir neîntrerupt de figuri de stil începe să curgă cu o vâltoare de care nu l-am crezut în stare, astfel începe să mă sufoce, să mă facă să-l disprețuiesc cu drag și-ardoare. Cum am mai scris, aș prefera sugestia în locul atâtor demonstrații de "performanță".
Opinie: Ce-a fost scris aici are acea tintă de maniaco-depresiv, dar monologul acela îmi ucide rapid dorința de a fi atent la conținut, iar când sunt atent văd că, defapt, nu se ajunge nicăieri - textul nu are o ținte, un scop precis, deci ceea ce e scris, stă doar pentru a fi scris, în două cuvinte : e degeaba. Zis-a Cațavencu ceva cum că industria țarii noastre ar fi sublimă dar lipsește cu desăvârșire, într-o scriere celebră? Poate nu avea dreptate, dar o astfel de expresie poate fi aplicată și acestui text.
Lucrarea 12 (Adio)
Titlu: La cum sună primul gând ar fi că tot ceva legat de "amor" ar urma, dar acel prim gând s-a-nșelat.
Aspect: Ar fi mers mai multe spații acolo, iar acel bold mă supără, în rest, pare ok.
Tehnică: Eternul dialog interior condimentat cu nițică narațiune și ceva expresii de stil, destul de obișnuit, nimic nu sare în evidență, nu că ar fi nevoie ca textul să aibă o structură revoluționară pentru a impresiona...
Opinie: Din păcate nu vorbim, neapărat, de o operă, deși conceptul mă atrage, acesta nu a fost exploatat într-atât cât să fiu transfigurat de lecturare, cum ar fi fost de dorit. Altă bătălie cu această forță de nedorit, altă înfrângere, alt nefericit scăpat de griji, lăsat în liber în indefinitul stăpân pe infinit...
Lucrarea 13 (Nebunie personală)
Titlu: Sec, deși se leagă de text, într-un mod chiar simpatic.
Aspect: Vezi 11.
Tehnică: Totul e un dialog surd, foarte dinamic față de altele, poate fi privit și ca o narațiune la persoana întâi, nu știu sigur cum să-l categorisesc, eh... oricum nu-s un as la așa ceva.
Opinie: A fost o lectură distractivă, deși singura legătură cu topicul concursului e felul în care femeia își privește obsesia nou formată.
Lucrarea 14 (Nebun între pioni)
Titlu: Oare despre șah să fie vorba? Textul să fie o extrapolare a acestei expresii?... Mă-treb: Oare?
Aspect: E un dezastru, un amalgam de cuvinte aruncate pe-un petec de hârtie. Simboluri diverse sunt aruncate aleator în text, se folosește și caps lock-ul pentru a evidenția un șir indescifrabil de litere... În fine, nu a fost o plăcere să citesc așa ceva.
Tehnică: Până acum m-am mai plans de o anumită abundență, de data asta nu cred că aș putea s-o fac, din contră aș putea să mă plang de infimul ce există, dar ar fi în van.
Opinie: Sincer, e o scriere stupidă, nu văd nici un scop, nici ca povestire n-aș dori să aud așa ceva (deși mai auzi). Sunt prea obosit ca să mai pot face o descriere a dezgustului ce-mi este provocat de acest text, dar nici n-ar avea rost.
Lucrarea 15 (Contagios și încă ceva)
Titlu: Meh, asta sună kinki, iar în primă instanță numai la nebunie nu mă face să mă gândesc.
Aspect: Vezi 13.
Tehnică: Altă descriere, potolită, nimic mai mult ori mai puțin.
Opinie: Aș putea la fel de bine să zic "Vezi x" unde x reprezintă lucrarea cu nr x, iar aceea să fie o descriere a ceea ce nu e. Aceeași idee superficială a unui adolescent cu mai mult creier, m-am săturat de asta...
Lucrarea 16 (Povestea nebunului)
Titlu: Din nou, sec. "Povestea porcului" sună la fel de generic si fără viață.
Aspect: E drăguț deși lipsesc în mare parte spațiile nu se simte nevoia lor, cum există și nițel dialog, mai scurt de felul lui.
Tehnică: O narațiune din prima perspectivă, cea de protagonist-narator, destul de draguță, deoarece a rezultat într-o citire rapidă, textul nefiind pretențios.
Opinie: Ăsta e un scenariu demn de un thriller... ah, am văzut o grămadă de filme de genul ăsta (deși erau horror). Și să vezi omul nebun vine să taie oamenii din spitale cică, hmmm, e cam bleg după mine, ăștia din spitale nu prea pot opune rezistență, cic-ar fi slăbiți de boli, zic unii. In fine, nimic spectaculos ori inovator, ba chiar foarte folosit.
Concluzie (+vot)
M-am săturat de atâtea descrieri superficiale, dar am terminat. Scrierile de menționat sunt Nebun fără azil, Artistul și Strigătul liniștii, iar dintre astea votul meu se duce către Nebun fără azi, că m-a uns la suflet mai abitir ca celelalte două, desi Strigătul liniștii e foarte aproape.
Titlu: Se potrivește cu lucrarea în sine, anume: un dialog între sine și, să spunem, nebunia acestuia.
Aspect: Dezorganizat de fel, ar crea confuzii dacă nu ar fi fontul italic ce să specifice cea de-a doua entitate, însă liniile albe lăsate deși ar trebui să indice un anume ceva nu reușesc să facă acest lucru, sunt în plus, mai mult: deranjează.
Tehnică: Nu e ceva extraordinar ce-ai făcut acolo, descrierea este, practic inexistentă, iar dialogul și narațiunea le îmbini într-un rezultat nu tocmai spectaculos.
Opinie: Lucrarea e forțată, nu are nimic cursiv la ea, totul pare a fi scris doar pentru a se lega de subiectul dat, e scris ca să fie scris. Nu văd nebunia persoanei ce ar trebui sa fie, în speță, irațională, pare mai degrabă un dialog interior al unei fete la început de adolescență enervată la culme de ea însăși, dar care nu e "dusă cu pluta", în prealabil.
Lucrarea 2 (Nebun fără azil)
Titlu: E drăguț, sună bine și se leagă, în totalitate, de ceea ce urmeaza. Recurența sa în text este de apreciat - mi-a rămas întiparit în minte și nu e deloc deranjant.
Aspect: Comun, imaculat, plăcut ochiului și citeț - nimic în plus de comentat.
Tehnică: E vorba de o descriere stufoasă pe baza unui monolog reușit, deși în anumite momente se ajunge la ceva puțin pompos (văd că e un trend, mai multe lucrări, întrecându-se în a fi pline de figuri de stil, lucru ce strică la un moment dat), poate din exces de zel, nu se exagerează, deci textul nu are de suferit.
Opinie: O lucrare ce surprinde subiectul concursului într-o ramă plăcută, sculptată de un meșter bun; imaginea dată, în sine, fiind, la rându-i, o mică operă. Pot să spun că mi-a plăcut, ai surprins nebunia într-o formă mai molcomă, potolită, eroul trăind în lumea sa, ce are, totuși, legături cu realitatea, doar că e putin îmbunătățită. Îmi place că ai arătat prin gândurile omului respectiv starea în sine și nu ai facut o descriere a sa, de care, adevăr este, sunt sătul.
Lucrarea 3 (Artistul)
Titlu: Indicație a obiectului ce urmează a fi discutat/descris de scriere, în acord cu aceasta.
Aspect: Eye-candy e expresia potrivită pentru a descrie cum arată textul, paragrafele sunt organizate pretețios cu o atenție la detaliu, dar nu într-atât încât să se ajungă la confuzie, deci textul rămâne curat, citibil.
Tehnică: Cum am pomenit și mai sus și o s-o mai fac, există prea mult exces de zel în a realiza descrieri complicate, foarte plastice, ce mă enervează, deoarece sugestia e eliminată, iar eu ca cititor nu aș mai avea libertatea de a-mi imagina scenariul decât cum îmi este prezentat, astfel nu aș putea insera alte elemente ce să mă satisfacă, într-un fel sau altul, ori să am bucuria de a mă gândi însumi la ce a vrut să su gereze omul acolo, când totul îmi este pus pe tavă. În rest totul e făcut ca la carte, nu mă pot plânge.
Opinie: Ovația/preamărirea și aroganța sunt primele lucruri ce mi-au trecut prin minte după ce am terminat de citit textul și tind să cred că nu sunt impresii greșite. Lucrarea mustește de o anume aroganță în ridicarea-n slăvi a artistului, acesta, nebunul, diferitul de restul nevoiașilor comuni (pentru a face un foarte scurt rezumat al ideilor), iar această proslăvire a artistului e îmbrăcată-ntr-o haină superbă. Zic, e frumos, dar nu într-atât încât să fiu impresionat, deloc chiar, deși a fost surprinsă nebunia în manifestarea-i naturală, această tentă de care am vorbit mai devreme, ovațională, mi-a displăcut.
Lucrarea 4 (Lanțul din roșu)
Titlu: Inițial mi-a plăcut că a fost adăugată particula "din", face ca titlul să se transforme-ntr-o metaforă față de-un simplu epitet cromatic. Totuși pe urmă am văzut că putea fi eliminată, dar nu numai, titlul cu totul ar putea să lipsească la ce fel de text urmează.
Aspect: Haotic, ochii mi-au fugit în toate părțile - chinuitor. Lipsesc câteva virgule, puncte, chiar ghilimele, dar apar altele acolo unde nu ar trebui. Nu pun accent pe lucrurile ce țin de ortografie atât timp cât nu deranjează prea mult, dar aici totul o ia de sub control. Știu că nebunia e subiectul, dar textul ar trebui să fie construit cu această topică în minte, nu și forma sa.
Tehnică: Sunt de toate, chiar și o fărâmă de dialog, dar nimic nu se leagă, ideile sunt aruncate pe hârtie și atât, am rămas cu impresia că nu a fost rafinată, lucrarea, și așa zic că e. Puțină atenție și-ar fi putut ieși ceva frumos, drăguț chiar, deoarece ideea în sine nu-i rea.
Opinie: Cum am spus, nu se leagă, textul în sine e haotic, deși se încearcă surprinderea emoției în plină manifestare, acest lucru este făcut greșit, neîndemânatic. Rezultatul e un patetic nonsens, cititorul va rămâne confuz și nu-și va aduce aminte vreodată că a citit așa ceva, deși ideea, în sine, după cum am mai spus, e bună.
Lucrarea 5 (Un eu lispsit de rațiune)
Titlu: Un titlu lispsit de emoție ar fi replica, nu trezește nimic în lăuntrul acesta, mă lasă rece, deși ar putea fi un oximoron în raport cu textul ce urmeaza, iar eu să nu mă fi prins inițial... oare?
Aspect: Nimic de comentat aici, destul de drăguț, citeț, simplu.
Tehnică: Din nou, aceeași descriere, ce tinde spre pompos, nu văd greșeli, totul e la locul lui, nimic spectaculos.
Opinie: Textul este generic, o fată căreia numai rațiunea nu-i lispește poartă un monolog înspre găsirea unor răspunsuri, lucru obișnuit la orice om inteligent, dar și arogant, aflat în jurul vârstei de 16 ani, dacă nu mă-nșel... Țin minte câteva astfel de exemple, printre care și cel ce scrie aceste rânduri.
Lucrarea 6 (Muza din picturi)
Titlu: Mi-a stârnit un oarecare interes asupra cărui fel de text având ca subiect central nebunia ar putea fi scris pe baza unui astfel de titlu... din nefericire, așteptările nu mi-au fost satisfăcute.
Aspect: Vezi 5 și 2.
Tehnică: Vezi 5 și 3, poate și 2, dar mai puțin. M-am săturat să scriu de cât de mult îmi displace abuzul de figuri de stil, în afară de asta totul e la locul lui.
Opinie: Deci, n-ar trebui sa fie "Muza cu picturi" ori "Muza de-a pictat" (știu că nu sună bine, dar ar fi un titlu la locul lui, în plus, nu pot să n-adaug puțină ironie). În fine, ce pot să spun aici e că povestea e drăguță de felul ei, dureroasă ar spune unii, dar... omul ăla nu înnebunește ci disperă, e cuprins de acest simț datorită catastrofei ce i s-a întamplat, iar totul se-nvârte-n jurul ideei ăsteia, astfel nu prea are legătură cu nebunia pură zic eu, mai mult cu ceva simulat. În fine, mai e și aspectul siropos al stării omului respectiv, cum lumea asta nu-i perfectă, astfel de lucruri se-ntâmpla... și cred că sunt destule povești de acest gen ce populează 'j de mii de pagini.
Lucrarea 7 (Strigătul liniștii)
Titlu: Un oximoron în toată regula, clișeic totuși, deși se potrivește cu subiectul.
Aspect: Vezi 6. Nu prea am ce comenta atât timp cât nu are tot felul de înflorituri și alte alea.
Tehnică: Da! Un loc unde nu se face abuz de figuri de stil, în plus avem și dialog surd, prin izbucnirile ocazionale ale protagonistului, dar și o țâră de narațiune cu ajutorul căreia se conturează cauzele ce au determinat starea lui actuală.
Opinie: Am, de data asta, prezentarea unui caz de nebunie cu tot cu prezentarea felulului în care se manifestă "boala" precum și premiza, credibilă, ce a dus la ea. Deși lucrarea nu conține nimic impresionant, după mine, punerea laolaltă a tuturor elementelor a generat într-o poveste credibilă a unui nebun, în ai cărui papuci te poți transpune ușor. Astfel "produsul final" e destul de gustos, zic.
Lucrarea 8 (Iluzii 101)
Titlu: Ciudat este acesta și-aș îndrăzni să-ntreb: dece 101? Nu are nici o legătură, cu absolut nimic, "Iluzii" ar fi fost mai mult decât de ajuns, în fine, poate sunt eu într-atât de obtuz de nu pot vedea evidenta-i semnificație.
Aspect: Vezi 7.
Tehnică: O descriere la obiect, fără prea multă infatuare ori insistare asupra unor detalii nesemnificative ori înflorituri lipsite de sens, îmi place.
Opinie: Toat bune și frumoase, doar că omul numai țăcănit nu-i, ci gelos, pierdut, disperat, îndrăgostit, ceea ce ar putea genera câteodată anumite manifestări destul de violente de felul lor, dar alea sunt generate de furie, mânie, enervare și alte simțiri similare și nu, în nici un caz, de acea stare în care nu contează ce și cum...
Lucrarea 9 (Și în final, nebunia câștigă)
Titlu: Nu tocmai inspirat aș spune, ar fi trebuit să fie ceva ce să-mi provoace o anumită reacție, dar un titlu atât de generic pe cât e de banal abia că mă îmbie să-ncep a citi ceva...
Aspect: Vezi 8.
Tehnică: Un text dominat de un monolog interior cu rol narativ, destul de reușit de felul lui, deși clișeic în astfel de situații mi-a dat un gust de proaspăt pentru un moment.
Opinie: Din nou avem de-a face cu ceva legat de dragoste, din nou cineva face ceva din cauză că a fost ranit/-ă într-un fel sau altul, de data asta femeia acționează în disperare de cauză în loc să poarte un dialog interior înduioșător, iar după ce și-a satisfăcut răzbunarea se lasă-n voia "nebuniei" ca să-l omoare pecel cu care și-a făcut poftele... după ce s-a luptat, cică în prealabil, cu aceasta. Hmmm, cred că e destul de întâlnit scenariul ăsta.
Lucrarea 10 (10 Februarie)
Titlu: O dată-ntotdeauna poate fi un titlu interesant, acum semnifică ziua în care o copilă-și-nsemnează-n jurnalul electronic diverse gânduri.
Aspect: Nu la fel de curat ca unele, dar citibil fără doar și poate.
Tehnică: Hmm, rămân fără idei aici, în fine... se apelează la scrierea directă a gândurilor pe hârtie ori suport electronic, sub formă de jurnal. Textul nu e încărcat, ci se menține în limitele exprimării normale.
Opinie: Ca și "Un eu lipsit de rațiune" e vorba de o copilă cu ceva mai mult creier ce se crede diferită pentru lucrul ăsta, ba chiar ajunge să spună ca-i nebună și să creadă asta, să se mândrească pentru asta. Nu cred că ar avea rost să spun încă o dată că asta e o privire superficială asupra stării despre care este vorba. În acest context, nimic din ce-i scris în această lucrarea nu-mi apare ca "strălucit".
Lucrarea 11 (Am picat într-un abis al durerii)
Titlu: Și iar am acea impresie că voi citi ceva ce nu are neapărată legătură cu irațiunea și că va fi un monolog ori un dialog surd ori o altă tehnică similară. Mai am impresia că protagonistul suferă defapt de depresie (mai mult, ar putea fi vorba de un maniaco-depresiv).
Aspect: Vezi 9.
Tehnică: Și acel șir neîntrerupt de figuri de stil începe să curgă cu o vâltoare de care nu l-am crezut în stare, astfel începe să mă sufoce, să mă facă să-l disprețuiesc cu drag și-ardoare. Cum am mai scris, aș prefera sugestia în locul atâtor demonstrații de "performanță".
Opinie: Ce-a fost scris aici are acea tintă de maniaco-depresiv, dar monologul acela îmi ucide rapid dorința de a fi atent la conținut, iar când sunt atent văd că, defapt, nu se ajunge nicăieri - textul nu are o ținte, un scop precis, deci ceea ce e scris, stă doar pentru a fi scris, în două cuvinte : e degeaba. Zis-a Cațavencu ceva cum că industria țarii noastre ar fi sublimă dar lipsește cu desăvârșire, într-o scriere celebră? Poate nu avea dreptate, dar o astfel de expresie poate fi aplicată și acestui text.
Lucrarea 12 (Adio)
Titlu: La cum sună primul gând ar fi că tot ceva legat de "amor" ar urma, dar acel prim gând s-a-nșelat.
Aspect: Ar fi mers mai multe spații acolo, iar acel bold mă supără, în rest, pare ok.
Tehnică: Eternul dialog interior condimentat cu nițică narațiune și ceva expresii de stil, destul de obișnuit, nimic nu sare în evidență, nu că ar fi nevoie ca textul să aibă o structură revoluționară pentru a impresiona...
Opinie: Din păcate nu vorbim, neapărat, de o operă, deși conceptul mă atrage, acesta nu a fost exploatat într-atât cât să fiu transfigurat de lecturare, cum ar fi fost de dorit. Altă bătălie cu această forță de nedorit, altă înfrângere, alt nefericit scăpat de griji, lăsat în liber în indefinitul stăpân pe infinit...
Lucrarea 13 (Nebunie personală)
Titlu: Sec, deși se leagă de text, într-un mod chiar simpatic.
Aspect: Vezi 11.
Tehnică: Totul e un dialog surd, foarte dinamic față de altele, poate fi privit și ca o narațiune la persoana întâi, nu știu sigur cum să-l categorisesc, eh... oricum nu-s un as la așa ceva.
Opinie: A fost o lectură distractivă, deși singura legătură cu topicul concursului e felul în care femeia își privește obsesia nou formată.
Lucrarea 14 (Nebun între pioni)
Titlu: Oare despre șah să fie vorba? Textul să fie o extrapolare a acestei expresii?... Mă-treb: Oare?
Aspect: E un dezastru, un amalgam de cuvinte aruncate pe-un petec de hârtie. Simboluri diverse sunt aruncate aleator în text, se folosește și caps lock-ul pentru a evidenția un șir indescifrabil de litere... În fine, nu a fost o plăcere să citesc așa ceva.
Tehnică: Până acum m-am mai plans de o anumită abundență, de data asta nu cred că aș putea s-o fac, din contră aș putea să mă plang de infimul ce există, dar ar fi în van.
Opinie: Sincer, e o scriere stupidă, nu văd nici un scop, nici ca povestire n-aș dori să aud așa ceva (deși mai auzi). Sunt prea obosit ca să mai pot face o descriere a dezgustului ce-mi este provocat de acest text, dar nici n-ar avea rost.
Lucrarea 15 (Contagios și încă ceva)
Titlu: Meh, asta sună kinki, iar în primă instanță numai la nebunie nu mă face să mă gândesc.
Aspect: Vezi 13.
Tehnică: Altă descriere, potolită, nimic mai mult ori mai puțin.
Opinie: Aș putea la fel de bine să zic "Vezi x" unde x reprezintă lucrarea cu nr x, iar aceea să fie o descriere a ceea ce nu e. Aceeași idee superficială a unui adolescent cu mai mult creier, m-am săturat de asta...
Lucrarea 16 (Povestea nebunului)
Titlu: Din nou, sec. "Povestea porcului" sună la fel de generic si fără viață.
Aspect: E drăguț deși lipsesc în mare parte spațiile nu se simte nevoia lor, cum există și nițel dialog, mai scurt de felul lui.
Tehnică: O narațiune din prima perspectivă, cea de protagonist-narator, destul de draguță, deoarece a rezultat într-o citire rapidă, textul nefiind pretențios.
Opinie: Ăsta e un scenariu demn de un thriller... ah, am văzut o grămadă de filme de genul ăsta (deși erau horror). Și să vezi omul nebun vine să taie oamenii din spitale cică, hmmm, e cam bleg după mine, ăștia din spitale nu prea pot opune rezistență, cic-ar fi slăbiți de boli, zic unii. In fine, nimic spectaculos ori inovator, ba chiar foarte folosit.
Concluzie (+vot)
M-am săturat de atâtea descrieri superficiale, dar am terminat. Scrierile de menționat sunt Nebun fără azil, Artistul și Strigătul liniștii, iar dintre astea votul meu se duce către Nebun fără azi, că m-a uns la suflet mai abitir ca celelalte două, desi Strigătul liniștii e foarte aproape.