[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 2[/center]

Baiatul aproba din cap, in timp ce imi zambea amuzat, din cauza reactilor mele. Imi inchid gura, fiindca am ramas cu ea deschisa si il mai cercetez inca o data pe el. Acum ca statea serios, parea o felina, mai ales ca avea ochii usor alungiti si obligi, dandu-i aliura unei pisici. Imi facu cu ochiul si eu imi zambesc, mai mult ma instramb, fiindca eram destul de crispat, din cauza ce am aflat despre el.
- Itachi, am reflectat la cuvintele care le-ai scris pe pergamentul care mi l-ai trimis si am hotarat sa te primesc inapoi in sat, dar cateva conditi, imi atrase atentia femeia si imi intorc capul spre ea, chit ca simteam ochii baiatului cum imi privea ceafa, dandu-mi fiori in tot corpul.
- Ce fel de conditi? O intreb pe o voce pitigaiata de frica, fiindca ma puteam astepta la orice, dupa ce am luat toata vina asupra mea, mintind ca eu am ucis tot clanul.
- Prima e foarte simpla, vei locui alaturi de Anki si vei fi langa el, douazeci si patru din douazeci si patru de ore. O ti se para usor, dar nu e, fiindca il voi trimite in misiuni si tu trebuie sa mergi neinarmat si asa venim la a doua conditie. Pana consider ca esti pentru incredere deplina, nu pui mana pe arma...
- Dar Godaime, daca vine in misiuni cu mine si el este atacat? Numai prin jutsuri nu poti sa parezi tot, numai daca esti din clanul Hyuuga si aici vorbim de Uchiha. Nu e unul si acelasi clan, Lady Tsunade, o intrerupse Anki, lasandu-ma mut.
Pustiul ma stia de putin timp si deja imi ia apararea? O privesc pe blonda si aceasta ofta si apoi imi spuse ca doar cand viata mi-e pusa in pericol am voie sa folosesc un singur kunai, care il voi primi, inainte de a porni in misiune. Imi dau jos bandana cu insemnul frunzei taiat si o pun intre noi, apoi ii spun ca sunt in totalitate de acord cu toate conditile. Imi zambi multumita, apoi imi spuse ca e timpul ca eu sa cunosc noua casa si sa ma obisnuiesc cu baiatul. Ma ridic de la masa si tanarul lua pelerina mea de pe bara si o impatura frumos si o puse sub-brat. Imi facu semn sa il urmez si porni spre intrarea principala din satul, care l-am tradat din cauza iubiri de frate ce i-o purtam lui Sasuke.
Oftez zgomotos, iar Anki ma intreba de ce oftez, iar eu i-am trantit o minciuna de genu ca o sa fiu atacat, cum piciorul pe poarta, iar el izbucni in ras. Rasul sau suna ca niste clopotei in bataia vantului de primavara, cea ce imi placea sunetul lor, asta insemnand ca imi placea rasul baiatului. Imi spuse sa nu imi fac griji, ca ma va proteja el, fiindca Tsunade l-a pus sa imi fie ca un fel de sensei, asta insemnand sa ma si apere de alti. Ciudat, fiindca eu am ajuns Chiunin cand am fost facut si el e doar un Genin si ar trebui sa asculte de mine, dar acum nu sunt in pozitia favorabila sa comentez. Cand am intrat pe poarta, am asteptat sa sara pe mine cei doi Chiunini de la poarta, dar acestia s-au prefacut ca nu ma vad si, si-au vazut mai departe de conversatie si puteam pune pariu pe orice, ca se plangeau unul altuia de postul plicticos ce l-au primit. Oameni nu prea ma bagau in seama, iar Jonini imi aruncau priviri veninoase, dar se prefaceau calmi la vederea mea, parca nici nu as fi plecat vreodata din sat. Cand ne vazu tanarul Uzumaki, mormai ceva unui brunet si apoi veni spre noi, incercand sa il priveasca doar pe Anki si sa se prefaca ca eu sunt doar de ornament.
- Anki l-ai vazut pe Kiba? Il intreba blondul si albiciosul se prefacu ca se gandeste.
- Caut-o pe Tsunade si il gasesti, ii spuse si apoi ma apuca de antebrat si incepu sa ma traga dupa el.
- Hei! Unde e Baba Tsunade! Striga ala in gura mare, aproape de ma facu sa izbucnesc in ras, dar mi-am dus o mana la gura si rasul l-am preschimbat intr-o tuse seaca.
- Baba Uzumaki! Razbatu glasul lui Godaime pana la noi, cea ce il facu pe Enkin sa ofteze si sa isi dea ochii peste cap.
- Niciodata nu se invata minte, imi spuse si se opri in fata unui magazin ce vindea fructe, legume si plante medicinale.
Afara erau niste lazi cu fructe proaspete si deasupra lor erau cartonase, pe care scria pretul la kilogram. Aceste fructe erau la umbra si in fata se juca o fetita de vreo cinci anisori, cu paru alb ca neaua, prin intr-o funda rosie. Fetita era imbracata cu un tricou largut si niste pantalonasi, iar pe spate se vedea o semiluna argintie. Se juca cu o papusica din panza. Anki imi facu semn spre magazin si cand ne-am apropiat, fetita se ridica in picioare, ma ceceta, apoi se dadu in spate, pana cand se ciocni de vanzatoarea magazinului, care iesi sa vada ce se intampla.
- Mami, Anki a venit acasa cu baiatul ala cu ochi rosi, rosti fetita, tragandu-si mama de sortul usor murdar de la rosi.
- Tu esti Itachi, nu? Ma intreba si eu am aprobat din cap. Eu sunt Akane Enkin mama lui Anki si ea este Yune, fiica mea cea mica, se prezenta femeia zambindu-mi prietenos.
Ii zambesc la randul meu si fiul ei, ii spuse ca ma duce prin spate in casa si apoi ma apuca de mana de data asta. Avea degetele atat de calde si pielea catifelata, incat mi-ar fi placut sa o ating... Imi scutur capul, alugandu-mi gandurile perverse din minte, chiar daca imi placeau baieti, trebuia sa imi repet ca el nu este ca si mine. Era sa imi dau gramada, daca nu se intorcea si ma ajuta sa ma redresez. Mai mergem putin si apoi se opri in fata unei usi, ce se deschidea prin glisare si o deschise. Ne-am asezat pe podea, pentru a ne putea descalta si vad o gramada de incaltari tip Ninja. Unele mai mari, altele mai mici, cea ce imi arata ca erau mai multi membri ai clanului.
- Sunt ale fratilor mei gemeni mai mici, imi raspunse la intrebarea nerostita. E o singura familie Enkin existenta si tu stai de vorba cu unul dintre membri. Suntem sase membri ai clanului, fiindca restul a fost macelarit pe capete de Al patrulea Kazekage, imi spuse si eu am simtit ciudatul impuls sa il imbratisez.
Cand am vrut sa spun ceva, doi baieti de cel mult zece ani, aparura in spatele lui Anki si incercau sa il dea pe jos, dar atunci aparu un barbat, ce lua pe unul dintre baieti jos de pe fratele lor cel mai mare si apoi le spuse ca nu au terminat inca antrenamentul. Se pareau ca toti din clanul Enkin aveam parul alb si aliura de felina, dar Anki si mama lui erau singuri cu ochii albastri-violacei, fiindca tatal si ceilalti aveau ochii verzui-violaceu. Coridorul era lung si simplist, iar pe peretele vis-a-vis de scara ce ducea la etaj, se aflau cateva intrari in alte incaperi, fara usi. Anki urca scara si eu dupa el, parca as fi un catel dupa stapanul sau si apoi intra in camera sa.
Camera baiatului era mai mica decat a mea, cand am fost copil, cu pereti de culoarea mieri, cu un dulap pe ei, la geam, langa usa de la balcon avea biroul si dupa dulap, avea o saltea mare pentru doua persoane, cea ce insemna ca o sa dorm cu el?! Vreau sa protestez, dar incep sa tusesc destul de rau, incat am picat in genunchi. Prostia asta de raceala idioata, ce ma urmarea de vreo cinci luni, nu imi mai tracea. M-am saturat sa tusesc pana imi vars plamani din mine si apoi sa agonizez pana pot respira cat de cat bine.
Simt cum niste maini mi se asezara pe spate si atunci durerea incepu sa se micsoreze, in timp ce in mine se revarsa caldura, ca si cand as fi baut un ceai cald si bun la magazinul de Dango. Inchid ochii somnoros si auzeam pe fundal zumzetul ce era vocea lui Anki ce imi spunea ca am nevoie de odihna. Aprob pe un ton soptit si apoi ma scufund intr-un somn adanc si fara vise...