21-05-2012, 08:22 PM
OK stiu ca nu am mai trecut de mult pe aici, si stiu ca nu am nici o scuza asa ca nu o sa va mai aburesc cu minciuni pe care nici eu nu le cred. Acestea fiind spuse "sa trecem la treaba" !
Capitolul XIX
Am privit melancolica cerul de un albastru clar. Desi era inceput de decembrie, vremea era extrem de blanda, lasandu-ma sa ma bucur de soarele ce binevoise sa apara.
Am rasuflat distrasa, sprijinandu-mi barbia de balustrada terasei. Trecusera aproape patru zile de cand viata mea luase o intorsatura cel putin neasteptata datorita lui Riley. Renuntasem la a mai plange, a ma mai victimiza, gandindu-ma la cat de oarba am fost. La ce bun ? Oricum nimic nu s-ar fi schimbat. Sufeream insa. Desi incercasem sa ma mint, sa ascund, sa par ca nu-mi pasa, durerea ce-o simteam in suflet era sfasietoare. Nu ma puteam preface...niciodata nu am putut.
Wade fusese important pentru mine; nu numai pentru ca il iubisem dumnezeieste, dar datorita lui am inteles ca viata nu se rezuma numai la iubire. Nu ii purtam pica, desi intarziam sa il iert. La urma urmai nu Riley ii pusese un pistol la tampla, spunandu-i ca daca nu se va culca cu acea tarfa, va trage.
Un zambet fugativ, ironic, mi-a fulgerat fata. Urma sa ma insele oricum. Riley grabise insa lucrurile, pricinuindu-mi durere. Nici lui nu-i purtam pica, desi stiam ca nu il voi putea niciodata ierta... Ma tradase. Imi tradase increderea si dragostea. E adevarat...nu il iubeam asa cum o femeie iubeste un barbat, ci mai degraba ca o sora ce isi adora fratiorul. Nu ma gandisem insa la faptul ca Riley avea deja o sora, si, prin urmare, nu avea nevoie de o astfel de dragoste. Fusese egoist. Mareu il urase pe Wade. Invidie, dispret, frustrare...nici eu nu stiu. Eu eram toata a lui Wade, deci Riley ma voia. Nu se gandise niciodata la cum ma voi simti eu...la cat voi suferi, doar ca el sa-i fure ceva lui Wade. Se inselase insa. Niciodata nu il privisem pe Riley mai mult ca pe un prieten. Desi a reusit sa-mi spulbere fericirea, niciodata nu m-as fi putut gandi la el ca cel in bratele caruia sa ma refugiez. Nu stia cine sunt...niciodata nu stiuse.
Am oftat rece, aruncandu-mi ochii prin camera. Pe Wade imi propusesem sa-l uit. Sa-l scot din inima, fiinta, si gandurile mele. Il voi pastra poate, intr-un cotlon indepartat al mintii mele, ca pe o veche amintire de care nu vreau sa ma despart complet. Poate intr-o zi il voi ierta, desi nu cred ca i-ar pasa prea mult...La urma urmei a fost decizia lui. Riley insa nu va avea loc nicaieri. Imi fusese prieten si-l apreciasem la un moment dat. Acum, insa, Riley nu era pentru mine decat atat...un nume.
Am oftat, trecandu-mi o mana prin parul intunecat.Voiam sa ies, sa scap de toate aceste sentimente ce nu-mi dadeau pace. Am privit o clipa ecanul telefonului ce-l avem in mana, verificand ceasul. Stabilisem sa ma intalnesc cu Sonia in jurul pranzului, in locul nostru obisnuit. Dupa tot ce se intamplase trebuia sa clarificam anumite lucruri, desi satena, tinuse sa imi mentioneze ca, indiferent de ce va face fratele ei, ea va continua sa-mi fie cea mai buna prietena. Nu ma indoisem o secunda de asta.Sonia, fie ca voiam sau nu, mereu ma pusese mai presus de fratele sau, dovedindu-mi de nenumarate ori cat de mult ma iubeste.
Am pasit nostalgica,parasind camera. Odata ce am coborat scarile, mi-am luat haina, geanta si cheile masinii, inchizand in urma mea usa. Ajunsa afara, o briza racoroasa, usor placuta, mi-a mangaiat fata. Am respirat prelung, lasand aerul curat sa-mi patrunda in plamani. Mi-am inchis ochii limpezindu-mi mintea.Aveam nevoie de asta.Dupa cateva secunde in care nu am facut nimic altceva decat sa ma detasez de lumea asta, de toate gandurile ce mi se invarteau in cap, de toate resentimentele si emotiile inutile, eram gata sa o intalnesc pe Sonia.M-am indreptat cu pasi marunti spre masina, strangand mai tare cheile in mana. Inainte sa ma urc in automobil,mi-am intors intamplator capul spre poarta, fiind surprinsa sa-l vad intrand, surazator si jovial ca intotdeauna pe Ace Damon.
E mult prea complicat chiar si pentru mine sa descriu ce am simtit in momentul in care l-am vazut apropiindu-se, zambiindu-mi ca intotdeauna, privindu-ma din cap pana in picioare. Parea el. Parea acel Ace Damon insensibil, brutal, grosolan, deloc delicat, acel Ace Damon ce ma facea de fiecare data sa-mi pierd stapanirea, acel Ace Damon ce-mi scotea la iveala toate sentimentele pe care uneori imi era atat de usor sa le ascund. Si cu toate acestea...ceva era diferit. Arata ca el, zambea ca el, mirosea ca el si totusi...nu era el. Ceva in modul lui de a ma privi se schimbase. Ceva nu era la locul lui. Simteam o legatura intre noi, desi, stiam prea bine ca de la incidentul cu poza din ziar nu mai vorbisem absolut deloc.
-Uite Ace, nu am nici umorul si nici dipozitia necesara sa fac fata unei discutii cu tine in acest moment asa ca te-as ruga sa fi cat se poate de concis ! am rostit categorica evitandu-i privirea. E adevarat, ceva nu era in regula, dar asta nu inseamna ca aveam de gand sa aflu ce anume. Dupa cum precizasem nu eram tocmai o companie placuta.In plus Sonia ma astepta.
-Ma bucur sa vad ca te simti mai bine, mi-a raspuns galant, ca un adevarat gentleman, prinzandu-mi intre degetele-i fine, o suvita de par pe care vantul o deranjase.E insa un mare pacat! Tocmai acum cand incepusem sa ma obisnuiesc cu noua Allison.
Am tresarit nedumerita, indepartandu-i mana. Ziua asta era din ce in ce mai ciudata.
-Ce vrei sa spui cu asta? am intrebat iscoditoare, deja incepand sa-mi creez in jurul meu bariera de protectie pe care mereu o aveam in preajma lui Ace. Stii ceva...las-o balta, am renuntat dupa cateva clipe, hotarata fiind sa nu-mi mai pierd timpul pretios in van. Daca doar asta este motivul vizitei tale, iti apreciez gestul , si-ti multumesc pentru curtoazia de care dai dovada, dar dupa cum vezi, sunt foarte grabita, asa ca te rog sa ma scuzi ,dar trebuie sa plec.
Fara un cuvant in plus,m-am indepartat usor de brunetul ce nu inceta sa-mi zambeasca, indreptandu-ma spre masina.
-Nu atat de repede ! l-am auzit pe barbat exclamand, chiar in momentul cand ma pregateam sa deschid portiera.In cateva clipe acesta se afla deja in spatele meu,cuprinzandu-mi cu o mana talia. Sunt dezamagit de comportamentul tau Allison. Credeam ca vei aprecia putin mai mult gestul meu, primindu-ma ca pe un adevarat oaspete. Cu toate acestea o sa-ti scuz lipsa de politete. Motivul pentru care am venit aici nu este numai din pura curtoazie. Vreau sa-ti propun o afacere!
Uimita, m-am intors usor, privindu-l nedumerita in ochi.
-Tin sa te informez, draga Ace, ca daca cumva doresti sa te apuci de afaceri, desi ma indoiesc, persoana cea mai indicata cu care sa vorbesti este domnul Greys, iar dupa cum bine vezi, eu sunt domnisoara, nici decum domnul Greys.
Trebuie sa recunosc ca desi ma enervau majoritatea gesturilor lui Ace, rasul cristalin ce l-am auzit in acel moment m-a facut sa zambesc. Nu cred ca il auzisem vreodata razand astfel, lucru ce pentru o clipa, m-a facut sa ma intreb daca nu cumva parerea pe care mi-o facusem de-a lungul timpului despre Ace era gresita si ca, in realitate nu il cunosteam mai deloc.
-Ma bucur sa vad ca ti-a revenit simtul umorului, l-am auzit soptind, intrerupandu-mi astfel sirul gandurilor.Totusi nu am gresit absolut deloc persoana. Vreau sa-ti fac o propunere, din care amandoi vom avea de castigat.Ce spui ? Vrei sa o auzi?
Stiam prea bine ca, fie ca voiam sau nu, Ace nu va renunta in ruptul capului la ceea ce avea de gand sa faca. Resemnata, desi nu putin iritata, mi-am scos rapid telefonul mobil din geanta, trimitandu-i Soniei un mesaj, prin care o anuntam ca voi mai intarzia cel putin treizeci de minute. Odata rezolvata acesta problema, m-am indreptat grabita spre intrare, aruncandu-i lui Ace o privire plictisita, facandu-i semn sa ma urmeze.
-Te-as ruga sa fii cat se poate de scurt si direct pentru ca nu am nici timp si nici rabdare! am spus rece, asezandu-ma enervata pe canapea.
-Daca asa stau lucrurile, o sa te scutesc de plictisitoare introducere si voi trece direct la subiect, mi-a raspuns relaxat asezandu-se alaturi de mine si privindu-ma in ochi. Poate stii, sau daca nu, vei afla acum, ca nu am o relatie tocmai buna cu parintii mei,datorita comportamentului meu ceva mai linbertin.
Mi-am dat ironica ochii peste cap, razand in sinea mea. Oh te rog ! Nu trebuia sa fi un geniu ca sa-ti dai seama ca Ace Damon nu asculta de nimeni si nimic. Sunt convinsa ca nu-i pasa nici cat negru sub unghie ce parere aveau parintii lui despre el. Atata timp cat il sprijineau financiar, Ace nu avea absolut nimic de obiectat, sau de adaugat. In plus Elizabeth isi adora fiul, si indiferent cat de dezamagita ar fi fost de el, niciodata nu va inceta sa-i ofere totul pe tava.
Am pastrat insa pentru mine aceste ganduri, nedorind sa lungesc si mai mult discutia ce si asa se anunta destul de contradictorie, facandu-i semn sa continue.
- Desi sincer nu ma incanta prea mult ideea, tata m-a avertizat ca daca nu ma voi schimba curand, va avea grija sa ma demosteneasca, invocand stupidul motiv, cum ca nu as fi destul de matur sa port pe umeri o asemenea responsabilitate cum ar fi afacerea familiei, a rostit surazand privindu-ma cu falsa tristete, facandu-ma sa zambesc in sinea mea.
-Ok si ce legatura am eu cu asta? am concluzionat rapid, nerabdatoare sa scap de acesta discutie.
-Ceea ce vreau sa spun este ca tu ma poti ajuta sa-i fac pe parintii mei sa-si schimbe proasta parere ce o au despre mine. Stii prea bine ca mama te adora,iar tata nu inceteaza sa vorbesca despre cat de norocosi sunt parintii tai ca te au. Cu alte cuvinte, te considera fiica perfecta.
Confuza, l-am privit intrebatoare, trecandu-mi o mana prin par.
-Te-as ruga sa fi mai exact. Da, ma simt flatata ca parintii tai au o astfel de parere despre mine, dar nu vad cum te-ar ajuta asta pe tine?
Un zambet ironic i-a aparut pe chip, in timp ce mana sa imi mangaia usor bratul.
-Nu cred ca ar fi un sacrificiu prea mare daca ti-as cere sa fii iubita mea ! a soptit relaxat, ratacind distrat cu privirea prin camera
O liniste bizara s-a asternut in incapere in timp ce, uimita, mi-am atintit atentia asupra celui ce ma privea cu cei mai nevinovati ochii, parand un copil confuz care nu stie cu ce a gresit. Simteam un sentiment ciudat : furie amestecata cu frustrare, poate si putin dispret. Nervoasa,m-am ridicat fulgerator de pe canapea privindu-l.
-Esti absolut patetic! am reusit sa strig inainte ca vocea sa mi se stinga. Ma simteam vlaguita, lipsita de forta. Habar nu ai cat de multe as vrea sa-ti reprosez in acest moment, insa sincer stiu ,la fel de bine ca tine de altfel, ca totul e in zadar. Nici tu nu te vei schimba, nici eu nu ma voi simtii mai bine.Tot ce iti cer e sa stai departe de mine. M-am saturat sa ma mai bat cu morile de vant. Te rog Ace...stai departe de mine!
In acel moment, cu ochii aproape in lacrimi, mi-am ridicat privirea, ce pana atunci o tinusem plecata, zarindu-l pe Ace in fata mea . Nu ma privea, insa ii puteam simtii rasuflarea. Fara un cuvant, mi-a apucat bratul, tragandu-ma in bratele lui.Si-a pus o mana pe crestetul meu, cu cealalta magaindu-mi spatele. Il simteam mai aproape de mine ca oricand. Fieacare magaiere a sa, fiecare atingere ma faceau sa tremur.Inconstient, vrajita de caldura, de protectia ce-mi erau oferite cu atata usurinta, m-am lasat prada impulsului, sprijinindu-mi capul de pieptul sau , ascultandu-i fiecare bataie a inimii. Nu eram sigura de ce se intampla, dar nu voiam sa se termine.
Deodata, l-am simtit pe Ace strangandu-ma mai tare in brate.Usor, s-a apropiat mai mult de chipul meu, sarutandu-mi tandru obrazul.
-Gandeste-te. In fond nu ai nimic de pierdut, mi-a soptit mieros , muscandu-mi usor lobul urechii, fapt ce a facut ca mii de fiori reci sa-mi strabata fiinta.
Fara un cuvant in plus, m-a indepartat usor de el, parasind incaperea fara a-mi mai arunca nici macar o privire. Imediat ce am auzit usa inchizandu-se in urma sa m-am prabusit pe canapea, incercand sa ma dezmeticesc. Se intampla ceva...Ceva era straniu.. Ceva nu se potrivea...iar eu, desi aveam o multime de lucruri la care sa ma gandesc, probleme de care sa ma ocup, ganduri de care sa scap, sentimente de care sa uit... eram al naibii de curioasa sa aflu ce.
Urmatorul capitol habar nu am cand o sa vina...dar o sa vina. Vorbiti cu kame(.), ea stie :-))
Capitolul XIX
Am privit melancolica cerul de un albastru clar. Desi era inceput de decembrie, vremea era extrem de blanda, lasandu-ma sa ma bucur de soarele ce binevoise sa apara.
Am rasuflat distrasa, sprijinandu-mi barbia de balustrada terasei. Trecusera aproape patru zile de cand viata mea luase o intorsatura cel putin neasteptata datorita lui Riley. Renuntasem la a mai plange, a ma mai victimiza, gandindu-ma la cat de oarba am fost. La ce bun ? Oricum nimic nu s-ar fi schimbat. Sufeream insa. Desi incercasem sa ma mint, sa ascund, sa par ca nu-mi pasa, durerea ce-o simteam in suflet era sfasietoare. Nu ma puteam preface...niciodata nu am putut.
Wade fusese important pentru mine; nu numai pentru ca il iubisem dumnezeieste, dar datorita lui am inteles ca viata nu se rezuma numai la iubire. Nu ii purtam pica, desi intarziam sa il iert. La urma urmai nu Riley ii pusese un pistol la tampla, spunandu-i ca daca nu se va culca cu acea tarfa, va trage.
Un zambet fugativ, ironic, mi-a fulgerat fata. Urma sa ma insele oricum. Riley grabise insa lucrurile, pricinuindu-mi durere. Nici lui nu-i purtam pica, desi stiam ca nu il voi putea niciodata ierta... Ma tradase. Imi tradase increderea si dragostea. E adevarat...nu il iubeam asa cum o femeie iubeste un barbat, ci mai degraba ca o sora ce isi adora fratiorul. Nu ma gandisem insa la faptul ca Riley avea deja o sora, si, prin urmare, nu avea nevoie de o astfel de dragoste. Fusese egoist. Mareu il urase pe Wade. Invidie, dispret, frustrare...nici eu nu stiu. Eu eram toata a lui Wade, deci Riley ma voia. Nu se gandise niciodata la cum ma voi simti eu...la cat voi suferi, doar ca el sa-i fure ceva lui Wade. Se inselase insa. Niciodata nu il privisem pe Riley mai mult ca pe un prieten. Desi a reusit sa-mi spulbere fericirea, niciodata nu m-as fi putut gandi la el ca cel in bratele caruia sa ma refugiez. Nu stia cine sunt...niciodata nu stiuse.
Am oftat rece, aruncandu-mi ochii prin camera. Pe Wade imi propusesem sa-l uit. Sa-l scot din inima, fiinta, si gandurile mele. Il voi pastra poate, intr-un cotlon indepartat al mintii mele, ca pe o veche amintire de care nu vreau sa ma despart complet. Poate intr-o zi il voi ierta, desi nu cred ca i-ar pasa prea mult...La urma urmei a fost decizia lui. Riley insa nu va avea loc nicaieri. Imi fusese prieten si-l apreciasem la un moment dat. Acum, insa, Riley nu era pentru mine decat atat...un nume.
Am oftat, trecandu-mi o mana prin parul intunecat.Voiam sa ies, sa scap de toate aceste sentimente ce nu-mi dadeau pace. Am privit o clipa ecanul telefonului ce-l avem in mana, verificand ceasul. Stabilisem sa ma intalnesc cu Sonia in jurul pranzului, in locul nostru obisnuit. Dupa tot ce se intamplase trebuia sa clarificam anumite lucruri, desi satena, tinuse sa imi mentioneze ca, indiferent de ce va face fratele ei, ea va continua sa-mi fie cea mai buna prietena. Nu ma indoisem o secunda de asta.Sonia, fie ca voiam sau nu, mereu ma pusese mai presus de fratele sau, dovedindu-mi de nenumarate ori cat de mult ma iubeste.
Am pasit nostalgica,parasind camera. Odata ce am coborat scarile, mi-am luat haina, geanta si cheile masinii, inchizand in urma mea usa. Ajunsa afara, o briza racoroasa, usor placuta, mi-a mangaiat fata. Am respirat prelung, lasand aerul curat sa-mi patrunda in plamani. Mi-am inchis ochii limpezindu-mi mintea.Aveam nevoie de asta.Dupa cateva secunde in care nu am facut nimic altceva decat sa ma detasez de lumea asta, de toate gandurile ce mi se invarteau in cap, de toate resentimentele si emotiile inutile, eram gata sa o intalnesc pe Sonia.M-am indreptat cu pasi marunti spre masina, strangand mai tare cheile in mana. Inainte sa ma urc in automobil,mi-am intors intamplator capul spre poarta, fiind surprinsa sa-l vad intrand, surazator si jovial ca intotdeauna pe Ace Damon.
E mult prea complicat chiar si pentru mine sa descriu ce am simtit in momentul in care l-am vazut apropiindu-se, zambiindu-mi ca intotdeauna, privindu-ma din cap pana in picioare. Parea el. Parea acel Ace Damon insensibil, brutal, grosolan, deloc delicat, acel Ace Damon ce ma facea de fiecare data sa-mi pierd stapanirea, acel Ace Damon ce-mi scotea la iveala toate sentimentele pe care uneori imi era atat de usor sa le ascund. Si cu toate acestea...ceva era diferit. Arata ca el, zambea ca el, mirosea ca el si totusi...nu era el. Ceva in modul lui de a ma privi se schimbase. Ceva nu era la locul lui. Simteam o legatura intre noi, desi, stiam prea bine ca de la incidentul cu poza din ziar nu mai vorbisem absolut deloc.
-Uite Ace, nu am nici umorul si nici dipozitia necesara sa fac fata unei discutii cu tine in acest moment asa ca te-as ruga sa fi cat se poate de concis ! am rostit categorica evitandu-i privirea. E adevarat, ceva nu era in regula, dar asta nu inseamna ca aveam de gand sa aflu ce anume. Dupa cum precizasem nu eram tocmai o companie placuta.In plus Sonia ma astepta.
-Ma bucur sa vad ca te simti mai bine, mi-a raspuns galant, ca un adevarat gentleman, prinzandu-mi intre degetele-i fine, o suvita de par pe care vantul o deranjase.E insa un mare pacat! Tocmai acum cand incepusem sa ma obisnuiesc cu noua Allison.
Am tresarit nedumerita, indepartandu-i mana. Ziua asta era din ce in ce mai ciudata.
-Ce vrei sa spui cu asta? am intrebat iscoditoare, deja incepand sa-mi creez in jurul meu bariera de protectie pe care mereu o aveam in preajma lui Ace. Stii ceva...las-o balta, am renuntat dupa cateva clipe, hotarata fiind sa nu-mi mai pierd timpul pretios in van. Daca doar asta este motivul vizitei tale, iti apreciez gestul , si-ti multumesc pentru curtoazia de care dai dovada, dar dupa cum vezi, sunt foarte grabita, asa ca te rog sa ma scuzi ,dar trebuie sa plec.
Fara un cuvant in plus,m-am indepartat usor de brunetul ce nu inceta sa-mi zambeasca, indreptandu-ma spre masina.
-Nu atat de repede ! l-am auzit pe barbat exclamand, chiar in momentul cand ma pregateam sa deschid portiera.In cateva clipe acesta se afla deja in spatele meu,cuprinzandu-mi cu o mana talia. Sunt dezamagit de comportamentul tau Allison. Credeam ca vei aprecia putin mai mult gestul meu, primindu-ma ca pe un adevarat oaspete. Cu toate acestea o sa-ti scuz lipsa de politete. Motivul pentru care am venit aici nu este numai din pura curtoazie. Vreau sa-ti propun o afacere!
Uimita, m-am intors usor, privindu-l nedumerita in ochi.
-Tin sa te informez, draga Ace, ca daca cumva doresti sa te apuci de afaceri, desi ma indoiesc, persoana cea mai indicata cu care sa vorbesti este domnul Greys, iar dupa cum bine vezi, eu sunt domnisoara, nici decum domnul Greys.
Trebuie sa recunosc ca desi ma enervau majoritatea gesturilor lui Ace, rasul cristalin ce l-am auzit in acel moment m-a facut sa zambesc. Nu cred ca il auzisem vreodata razand astfel, lucru ce pentru o clipa, m-a facut sa ma intreb daca nu cumva parerea pe care mi-o facusem de-a lungul timpului despre Ace era gresita si ca, in realitate nu il cunosteam mai deloc.
-Ma bucur sa vad ca ti-a revenit simtul umorului, l-am auzit soptind, intrerupandu-mi astfel sirul gandurilor.Totusi nu am gresit absolut deloc persoana. Vreau sa-ti fac o propunere, din care amandoi vom avea de castigat.Ce spui ? Vrei sa o auzi?
Stiam prea bine ca, fie ca voiam sau nu, Ace nu va renunta in ruptul capului la ceea ce avea de gand sa faca. Resemnata, desi nu putin iritata, mi-am scos rapid telefonul mobil din geanta, trimitandu-i Soniei un mesaj, prin care o anuntam ca voi mai intarzia cel putin treizeci de minute. Odata rezolvata acesta problema, m-am indreptat grabita spre intrare, aruncandu-i lui Ace o privire plictisita, facandu-i semn sa ma urmeze.
-Te-as ruga sa fii cat se poate de scurt si direct pentru ca nu am nici timp si nici rabdare! am spus rece, asezandu-ma enervata pe canapea.
-Daca asa stau lucrurile, o sa te scutesc de plictisitoare introducere si voi trece direct la subiect, mi-a raspuns relaxat asezandu-se alaturi de mine si privindu-ma in ochi. Poate stii, sau daca nu, vei afla acum, ca nu am o relatie tocmai buna cu parintii mei,datorita comportamentului meu ceva mai linbertin.
Mi-am dat ironica ochii peste cap, razand in sinea mea. Oh te rog ! Nu trebuia sa fi un geniu ca sa-ti dai seama ca Ace Damon nu asculta de nimeni si nimic. Sunt convinsa ca nu-i pasa nici cat negru sub unghie ce parere aveau parintii lui despre el. Atata timp cat il sprijineau financiar, Ace nu avea absolut nimic de obiectat, sau de adaugat. In plus Elizabeth isi adora fiul, si indiferent cat de dezamagita ar fi fost de el, niciodata nu va inceta sa-i ofere totul pe tava.
Am pastrat insa pentru mine aceste ganduri, nedorind sa lungesc si mai mult discutia ce si asa se anunta destul de contradictorie, facandu-i semn sa continue.
- Desi sincer nu ma incanta prea mult ideea, tata m-a avertizat ca daca nu ma voi schimba curand, va avea grija sa ma demosteneasca, invocand stupidul motiv, cum ca nu as fi destul de matur sa port pe umeri o asemenea responsabilitate cum ar fi afacerea familiei, a rostit surazand privindu-ma cu falsa tristete, facandu-ma sa zambesc in sinea mea.
-Ok si ce legatura am eu cu asta? am concluzionat rapid, nerabdatoare sa scap de acesta discutie.
-Ceea ce vreau sa spun este ca tu ma poti ajuta sa-i fac pe parintii mei sa-si schimbe proasta parere ce o au despre mine. Stii prea bine ca mama te adora,iar tata nu inceteaza sa vorbesca despre cat de norocosi sunt parintii tai ca te au. Cu alte cuvinte, te considera fiica perfecta.
Confuza, l-am privit intrebatoare, trecandu-mi o mana prin par.
-Te-as ruga sa fi mai exact. Da, ma simt flatata ca parintii tai au o astfel de parere despre mine, dar nu vad cum te-ar ajuta asta pe tine?
Un zambet ironic i-a aparut pe chip, in timp ce mana sa imi mangaia usor bratul.
-Nu cred ca ar fi un sacrificiu prea mare daca ti-as cere sa fii iubita mea ! a soptit relaxat, ratacind distrat cu privirea prin camera
O liniste bizara s-a asternut in incapere in timp ce, uimita, mi-am atintit atentia asupra celui ce ma privea cu cei mai nevinovati ochii, parand un copil confuz care nu stie cu ce a gresit. Simteam un sentiment ciudat : furie amestecata cu frustrare, poate si putin dispret. Nervoasa,m-am ridicat fulgerator de pe canapea privindu-l.
-Esti absolut patetic! am reusit sa strig inainte ca vocea sa mi se stinga. Ma simteam vlaguita, lipsita de forta. Habar nu ai cat de multe as vrea sa-ti reprosez in acest moment, insa sincer stiu ,la fel de bine ca tine de altfel, ca totul e in zadar. Nici tu nu te vei schimba, nici eu nu ma voi simtii mai bine.Tot ce iti cer e sa stai departe de mine. M-am saturat sa ma mai bat cu morile de vant. Te rog Ace...stai departe de mine!
In acel moment, cu ochii aproape in lacrimi, mi-am ridicat privirea, ce pana atunci o tinusem plecata, zarindu-l pe Ace in fata mea . Nu ma privea, insa ii puteam simtii rasuflarea. Fara un cuvant, mi-a apucat bratul, tragandu-ma in bratele lui.Si-a pus o mana pe crestetul meu, cu cealalta magaindu-mi spatele. Il simteam mai aproape de mine ca oricand. Fieacare magaiere a sa, fiecare atingere ma faceau sa tremur.Inconstient, vrajita de caldura, de protectia ce-mi erau oferite cu atata usurinta, m-am lasat prada impulsului, sprijinindu-mi capul de pieptul sau , ascultandu-i fiecare bataie a inimii. Nu eram sigura de ce se intampla, dar nu voiam sa se termine.
Deodata, l-am simtit pe Ace strangandu-ma mai tare in brate.Usor, s-a apropiat mai mult de chipul meu, sarutandu-mi tandru obrazul.
-Gandeste-te. In fond nu ai nimic de pierdut, mi-a soptit mieros , muscandu-mi usor lobul urechii, fapt ce a facut ca mii de fiori reci sa-mi strabata fiinta.
Fara un cuvant in plus, m-a indepartat usor de el, parasind incaperea fara a-mi mai arunca nici macar o privire. Imediat ce am auzit usa inchizandu-se in urma sa m-am prabusit pe canapea, incercand sa ma dezmeticesc. Se intampla ceva...Ceva era straniu.. Ceva nu se potrivea...iar eu, desi aveam o multime de lucruri la care sa ma gandesc, probleme de care sa ma ocup, ganduri de care sa scap, sentimente de care sa uit... eram al naibii de curioasa sa aflu ce.
Urmatorul capitol habar nu am cand o sa vina...dar o sa vina. Vorbiti cu kame(.), ea stie :-))
![[Imagine: geishao.jpg]](http://imageshack.us/photo/my-images/835/geishao.jpg/)
O.o'Destinul lucreaza prin amanunte'o.O