Pretul amintirilor

[kame.]

:::Capitolul XVIII:::

Am apasat usor butonul soneriei injurand in gand ,asteptand sa mi se deschida.Am oftat enervat cand am observat ca vremea si asa destul de urata,incepuse sa se inrautateasca.Vantul,ce pana acum doua minute, adia destul de usor,incepuse sa sufle cu putere,indoind in drumul sau,ramurile copacilor,iar cele cateva picaturi de ploaie,aparent inofensive,incepusera sa cada necontrolat,facandu-ma sa scap o injuratura printre dinti.Nu-mi placea ploaia!
-Domnule Damon,cu ce va pot ajuta? am auzit o voce formala trezindu-ma din lungul sir al gandurilor mele.
Mi-am ridicat inexpresiv ochii, zarind-o in fata mea pe Erika,servitoarea casei.Purta ca de obicei uniforma ei gri,stearsa, ce o facea sa para mult mai in varsta decat era.Avea parul prins intr-un coc strans,iar o pereche de ochelari mari, rotunzi, ii acopereau fata.
-Allison e? am intrebat sec bagandu-mi usor mainile in buzunarul blugilor.La dracu' cu ploaia asta!
-Imi pare rau sa va anunt,dar domnisoara Allison nu se simte tocamai bine ,deci,v-as ruga sa....
Fara un cuvant insa, am impins-o usor pe servitoare, strecurandu-ma inauntru.La urma urmai venisem aici sa vorbesc cu "Domnisoara Personalitate",nu sa aud scuzele patetice ale unei angajate ce parea a fi bunica in tinerete.Ignorand total cererile ei de a parasii casa, am intrebat-o plictisit unde e Allison,deoarece nu aveam toata ziua.Ei bine, sincer sa fiu, o aveam,dar asta nu insemna ca imi putem pierde cateva secunde cu o astfel de persoana.La urma urmei aveam si eu o imagine de pastrat.Satula sa ma tot goneasca, stiind prea bine ca nu ma voi comforma prea usor, mi-a facut un gest usor cu capul indicandu-mi livingul.Un mic zambet mi-a aparut in coltul gurii,in timp ce-mi treceam instinctiv mana prin parul umed.Era cuidat,dar doar stiind ca Allison se afla atat de aproape de mine ma facea sa ma simt mult mai bine dispus.Era ca si cum toate simturile mi se trezisera.Bizar,dar nu multe femei aveau darul de ma face sa ma simt asa.Am parcurs destul de repede distanta,pasind nonsalant in incaperea slab luminata,zarind-o pe Allison ghemuita intr-un colt al canapelei imbracata in niste pijamale albe,care apropo,ii veneau bestial,suspinand,cu ochii rosii si parul ravasit.M-am apropiat usor de ea intreband pe un ton ironic,plin de sarcasm.
-Alli iubire...ce s-a intamplat?Arati de parca tocmai ti s-ar fi dat papucii...in public.
Imediat,chiar in secunda urmatoare,o perna a zburat direct spre mine, si,daca nu m-as fi ferit la timp,m-ar fi lovit in plin,chiar in fata.
-Wow, asta da reflex! am soptit zambind,amuzandu-ma copios de gestul fetei.Sa fie oare asta un punct sensibil?
-Ce cauti aici?Dispari! Nu vreau sa vad pe nimeni,cu atat mai putin pe tine! am auzit-o pe bruneta strigand,subliniind clar ideea ca daca indraznesc cumva sa ma amestec in ce nu ma priveste nu imi va fi prea bine.Pacat insa ca frumoasa mea vecina nu ma cunostea atat de bine pe cat sustinea.Ar fi trebuit sa-si de-a seama pana acum ca sunt cu atat mai decis sa am un lucru,cu cat este mai greu sa-l obtin.Prin urmare,intentia brunetei de a ma face sa iau distanta,reprezenta pentru mine o invitatie in a-mi baga si mai mult nasucul,care apropo era extrem de dragut.
-Uuu! Se pare ca micuta ciudatica a fost calcata rau pe codita! am exclamat sarcastic, asezandu-ma fara nici cea mai mica jena pe canapea,alaturi de bruneta ce ma privea furioasa.Am privit-o pentru o secunda in ochii negrii,scaldati in lacrimi.Era ranita.Ranita,dezamagita,confuza.M-am asezat mai comod pe canapea,incepand sa analizez lucrurile.Ceva,sau cineva o adusese pe Allison in starea asta,iar din cate puteam observa, fusese destul de puternic.Dar deasemenea, vazusem prea bine cum perna aceea taiase aerul ca un fulger,cu o vizeza uimitoare,avandu-ma ca tinta pe mine, atunci cand facusem aceea remarca ironica.Era clar era un "El" cel care-i provocase starea asta.
Am zambit multumit dandu-mi usor capul pe spate.Doar gandindu-ma la Allison ca fiind o faptura naiva,inocenta,ce poate fi usor sedusa si manipulata facea ca un fior rece sa-mi strabata trupul.Nu mi-o puteam imagina pe Allison intr-o astfel de postura, si totusi, mi se parea extrem de tentanta ideea de a descoperi si o alta partea a sa,cea pe care ea incerca din rasputeri s-o ascunda.
-Spune-mi iubire ! De ce esti atat de daramata? Cumva tampitul care iti era iubit te-a inlocuit cu alta?am intrebat senin,privind nepasator prin camera incercand sa o enervez cat mai mult .
-Asculta-ma bine idiotule, nu ai nici un drept sa vorbesti despre el asa! a rabufnit dintr-odata fata,apucandu-ma agitata de tricou.Amandoi sunteti la fel: mincinosi si afemeiati.Mereu va ganditi la cum sa schimbati mai repede femeile, sa le cuceriti si sa le parasiti.Habar nu ai cat de mult il urasc pentru asta ,si pe tine la fel,deoarece mereu imi aduci aminte de cat de proasta am fost ca m-am lasat dusa de val,si m-am indragostit de unul care nu valora nimic.Am crezut ca o tampita toata aceea abureala,crezand ca asta simte si el.Prostii! Dragostea e o prostie,iar tu imi amintesi asta in fiecare zi,prin simpla ta prezenta.
Iritat de tonul taios al brunetei,am apucat-o brutal de maini apropiindu-i chipul de al meu.Deci asta era! Asta era punctul sau sensibil!Asta era motivul pentru care Allison avea permanent un cui impotriva mea.La ceva mai patetic nici ca ma puteam gandi.Bineinteles,puteam intelege ca uneori eram putin badaran,chiar necioplit si insensibil,si asta ii provoca o oarecare stare de nervozitate.Dar de aici pana la a ma compara cu fostul ei iubit...Una ca asta doar lui Allison ii putea trece prin cap.
Am oftat,un suras plictisit aparandu-mi in coltul gurii.O simteam pe bruneta cum tremura,privindu-ma nedumerita,chipul inca fiindu-i brazdat de lacrimi.
Involuntar,mi-am muscat buza,constatand surprins ca o astfel de Allison,parasita si neajutorata,ma incita extrem de mult.Lasandu-ma prada impulsului mi-am apropiat buzele de ale sale sarutand-o gingas si suav.I-am dat drumul mainilor,cuprinzandu-i talia.Spre surprinderea mea nu s-a impotrivit,ba mai mult, si-a pus o mana pe umarul meu,iar cu alta mi-a atins chipul.Un fior straniu m-a patruns,facandu-ma sa tresar.Aceasta noua Allison,atat de dulce, de inocenta,ma facea sa cred ca fata aceea vulcanica si atotputernica, cea care niciodata nu se lasa doborata, era doar o masca,o carapace in interiorul caruia se ascundea o alta persoana,cu totul diferita de cea din exterior.
Usor,parca cu teama, si-a deprins buzele de ale mele, privindu-ma nedumerita,pierduta aruncadu-se in bratele mele si ghemuindu-se la pieptul meu.Putin uimit,aproape deloc increzator, am strans-o in brate gandindu-ma ca adevarata Allison nu ar fi facut niciodata un astfel de gest,ba mai mult m-ar fi trimis la dracu' imediat cum ar fi observat ca vreau sa ma apopii de ea.
-Vezi? Sunti exact la fel! am auzit-o gangurind, in timp ce-si inghitea un suspin.
Apropiindu-ma mai mult de chipul ei,i-am atins gingas obrazul si, sarutandu-i urechea i-am soptit gatuit:
-Nu ma compara pe mine cu unul ca el!

Habar n-am cat timp am stat asa,imbratisati,fara ca nici unul dintre noi sa scoata un cuvant.Cand am privit-o pe bruneta,acesta avea ochii inchisi,motaind.Resemnat,m-am ridicat incet de pe canapea,nu cumva s-o trezesc ,dand nas in nas cu Erika,ce ma privea uimita.
-Cum ati reusit sa o linistiti? m-a intrebat, privind-o cu caldura.
I-am ignorat insa intrebarea multumindu-ma doar sa zambesc.
-Ce s-a intamplat? Cine a adus-o in starea asta? m-am trezit eu interogand-o pe servitoare.
-Nu v-a povestit domnisoara?
Am dat negativ din cap, aruncandu-mi privirea asupra fetei care dormea.Parea extrem de vulnerabila,de lipsita de aparare incat aproape ca nu-mi venea sa vred ca era aceeasi cu Allison pe care o stiam eu.Constatand intr-un final ca raspunsul Erikai inceta sa apara,mi-am dat seama de imensa sa loialitate fata de Allison.Nu vroia sa-mi dezvaluie nimic din ce ar putea-o rani pe bruneta.
Dandu-mi seama ca nu mai aveam nimic de facut aici,m-am apropiat de Allison,dorind s-o iau in brate si s-o duc in camera ei.Remarca Erikai a venit insa imediat, anuntandu-ma ca nu e nevoie.Am dat resemnat din cap,un mic zambet aparandu-mi in coltul gurii.M-am multumit doar sa o sarut usor pe buze pe "Frumoasa Adormita",dupa care am parasit cu pasi mici incaperea,iesind afara. Se pare ca furtuna se linistise.