Love Impossible

[shiro]

Hello people! Hehe... Pai... Ummmm... HAi sa vedem... Am venit cu un alt fic... Nu e inca terminat... Dar am niste capitole gata... Asa ca... Poate ca in timp ce voi va bateti capul cu astea, daca va place, le pot asterne in Word si pe celelalte :)
So... This is it:


___________________________________

1

Apăsă pe frână în ultimul moment, exact la timp ca să evite coliziunea cu o maşină ce demarase în viteză din intersecţie. Scoase câteva înjurături printre dinţi şi-i mulţumi lui Dumnezeu că n-a intrat în ăla. Se uită în oglinda retrovizoare şi întâlni privirea sfredelitoare a şoferului din spate. Avea ochii negri, pătrunzători, asemănători cu ei ei. Nu observă când se făcuse verde, aşa că şoferul o claxonă scurt. Ea se înroşi, dându-şi seama că din cauza ochilor acelora nu mai fusese atentă la semafor. O şuviţă mov îi căzu pe ochi, dar o suflă şi acceleră nervoasă, ştiind că deja întârziase la interviu. Fiind obişnuită să se uite tot timpul în oglinda retrovizoare văzu că tipul cu ochii negri e tot în spatele ei, parcă urmărind-o. Încercă să nu se mai gândească la el şi sa-şi pună ideile în ordine, pentru că n-avea de gând să pice şi interviul ăsta.
Pe buze îi apăru un zâmbet când şi-o aminti pe sora ei strigând-o, sau mai bine zis zbierând la ea, să vină să-i arate ceva. Era un anunţ pe net, conform căruia o firma căuta IT-işti spre angajare. Caitlinei i-a plăcut cum suna anunţul, aşa că, spre entuziasmul surorii ei şi-a trimis imediat CV-ul acolo. Ei i-au răspuns şi au programat-o pentru interviu. Cu toate că nu ăsta era primul ei interviu, se simţea emoţionată, de parcă întreaga ei viaţă sr fi depins de cum decurgeau lucrurile atunci.
Semnaliză la dreapta pe Strada Eiger şi parcă în primul loc liber. Verifică dacă machiajul şi coafura sunt ok, îşi rearanjă eşarfa lila şi coborî din maşină, abordând o atitudine de femeie sigură pe sine. Când dădu să deschidă uşa prestigioasei firme IT, lângă ea se înfiinţă din spate chiar tipul cu misterioşii ochi negri. Acesta îi întinse mâna şi se prezentă:
- Adam Crawits, încântat.
- Caitlin de Jong, încantată, replică aceasta, întinzându-i mâna de asemenea şi afişându-şi un zâmbet discret pe buze, în timp ce se întreba cât de repede ar ajunge la orgasm cu bărbatul din faţa ei.
- Era s-o păţeşti în intersecţia aia, reîncepu el discuţia, de parcă ar fi fost prieteni vechi.
- Da... Mă întreb cine l-o fi invăţat să conducă, intră ea în joc.
- Ei, în felul ăla n-o să se plimbe prea mult pe străzile Bernei, fii sigură.
- Cred ÅŸi eu. Ai venit la interviu?
- Hehe, nu... Tu eÅŸti cea care a venit pentru asta. Ai un CV foarte complex.
- Am trimis şi eu un CV, dar n-aş spune că e complex, răspunse ea cu un zâmbet inofensiv.
- Ce nepoliticos sunt! Te ţin afară... Hai să intrăm.
Intrând în clădire, Caitlin îşi dădu seama că imobilul era imens. El o conduse la lift, printre angajaţii ce mergeau grăbiţi cu nişte dosare la subţioara, apoi pe nişte coridoare de la ultimul etaj, până la biroul lui. Acesta era după aşteptări, aranjat cu gust, ca al unui director de companie. Avea un perete din sticlă, la care Caitlin nu se putu abţine să nu se ducă. Priveliştea era magnifică, se vedea toată capitala, de la o înalţime ce-ţi dădea fiori. Cerul era brăzdat de câţiva norişori răzleţi, ce dădeau peisajului o perspectivă fantastică. Fu trezită din contemplare de Adam, care era în spatele ei cu două pahare în care era un lichid maroniu.
- Am aruncat o privire pe CV-ul tău şi... ce să zic? Interviul nu-şi mai are rostul. Te angajez.
Pe faţa Caitlinei apăru un zâmbet imens şi se abţinu cu greu să nu sară în sus de bucurie sau să-l îmbrăţişeze pe acel tip ai cărui ochi o urmăreau cu interes. Nu-şi imaginase vreodată că va fi angajată doar pe baza CV-ului, dar acum nu trebuia să-şi mai bată capul cu asta. Tocmai primise cel mai tare post din viaţa ei şi asta era tot ce conta.
- Uite, hai să bem nişte whisky pentru succesul tau.
- Mulţumesc. Dar de când se servesc angajaţii cu whisky?
- Hehe, de când m-am făcut eu şef, spuse el afişând un zâmbet ce în trecut ar fi făcut orice fată să-i cada la picioare. Dar ea nu era orice fată, aşa că îi ignoră zâmbetul înainte de a face ceva regretabil.
- Uhm, sunt atât de încântată de post, încât nici n-am întrebat de program sau de salariu, sau de colegii pe care ii voi avea...
- Chill out, ăăă, Caitlin. Ai timp să te obişnuieşti cu toate, nu-i sfârşitul lumii dacă ai acceptat un job fără ca măcar să ştii ce-ai de făcut... Hehe... Dacă îmi aduc bine aminte şi eu am făcut odata o chestie asemănătoare. Eram în elementară. Mi-a spus un coleg că se organizează o excursie de o săptămână, la munte, gratuit. Atât mi-a trebuit, că m-am şi înscris, că ai mei nu stăteau bine cu banii, iar de excursii gratuite auzeai din an în paşte. Ajungând acolo ne-au pus să plantăm pui de brad... Hehe, când m-am izbit de realitate îmi venea să-mi dau palme, că nu mi-a plăcut niciodată să muncesc în felul ăla, dar n-am avut încotro, aşa că săptămâna aia mi-a ajuns...
Se opri din povestit, dându-şi seama că vorbise prea mult. Se uită la Caitlin ce contempla orasul şi îi spuse:
- Hm-hm, cred că o să-ţi dau biroul de acolo, dacă îţi place aşa mult să priveşti oraşul. Dar sper ca asta să nu vina în dezavantajul meu încât în timpul serviciului să meditezi contemplând-ul...
- Ei, chill out, promit să nu visez în timpul serviciului. E ok aşa? Hehe.
Începutul era mai mult decât nemaipomenit şi se simţeau bine unul în prezenţa celuilalt, chiar dacă totul era în interes de serviciu. Au stabilit ca ea să înceapă lucrul în mod oficial de luni, când avea să semneze şi contractul. Şi-au luat rămas bun cu zâmbetul pe buze, el gândindu-se la şuviţele ei move, razleţe, iar ea la ochii lui pătrunzători, simţindu-se încă scrutată de ei...