Dezordinea preventiva de Matei Visniec.
Romanul recurge in mare masura la stilul jurnalistic, personajele aflandu-se in Paris, in redactia unui post de radio ce-si propune sa asalteze masele cu stiri deloc diferite de cele ale altor posturi de radio. E scris la persoana intai si doreste sa transmita cititorilor faptul ca mass-media ajunge sa ii controleze, iar ei nu mai gandesc cu propriul creier. Visniec ii numeste pe acestia oameni-mlastina, oameni care sunt vesnic imbibati cu stiri despre crime, crize economice, sociale si mondene, ajungand, astfel, sa fie comparati cu o mlastina. Si in ce consta natura unei mlasrtini? In faptul ca stagneaza. Ceea ce Visniec doreste sa obtina de la cititorii sai este o deparazitare a creierului si capacitatea de a gandi singuri.
E un roman foarte bun din punctul meu de vedere, un roman care te face sa-ti ridici anumite semne de intrebare si sa decizi sa reduci din doza de tv, stiri, mondenitati si chiar cea de internet, pentru ca pana la urma pe internet se face cel mai mare trafic de informatie.
Recomand cartea tuturor celor care tin prea mult la creierul lor ca sa il lase in voia sortii sa fie spalat de ceea ce unii numesc informatii cu privire la soarta tarii/ lumii/ oamenilor/ ratonilor/ clebritatilor/ politicienilor/ oamenilor de afaceri/ etc etc etc.
Romanul recurge in mare masura la stilul jurnalistic, personajele aflandu-se in Paris, in redactia unui post de radio ce-si propune sa asalteze masele cu stiri deloc diferite de cele ale altor posturi de radio. E scris la persoana intai si doreste sa transmita cititorilor faptul ca mass-media ajunge sa ii controleze, iar ei nu mai gandesc cu propriul creier. Visniec ii numeste pe acestia oameni-mlastina, oameni care sunt vesnic imbibati cu stiri despre crime, crize economice, sociale si mondene, ajungand, astfel, sa fie comparati cu o mlastina. Si in ce consta natura unei mlasrtini? In faptul ca stagneaza. Ceea ce Visniec doreste sa obtina de la cititorii sai este o deparazitare a creierului si capacitatea de a gandi singuri.
E un roman foarte bun din punctul meu de vedere, un roman care te face sa-ti ridici anumite semne de intrebare si sa decizi sa reduci din doza de tv, stiri, mondenitati si chiar cea de internet, pentru ca pana la urma pe internet se face cel mai mare trafic de informatie.
Recomand cartea tuturor celor care tin prea mult la creierul lor ca sa il lase in voia sortii sa fie spalat de ceea ce unii numesc informatii cu privire la soarta tarii/ lumii/ oamenilor/ ratonilor/ clebritatilor/ politicienilor/ oamenilor de afaceri/ etc etc etc.